Casatoria - conditiile de forma ale casatoriei - efectele casatoriei

A. In dreptul roman sunt cunoscute doua forme de casatorie:

cu manus;

fara manus.

Multa vreme s-a practicat numai casatoria cu manus, in virtutea careia femeia maritata trecea sub puterea barbatului. Spre sfarsitul Republicii, femeile au inceput sa traiasca in uniuni nelegitime, pentru a nu trece sub puterea barbatului, ocazie cu care a fost sanctionata casatoria fara manus, prin care femeia ramanea sub puterea lui pater familias din familia de origine.

B. Conditiile de forma ale casatoriei

Casatoria cu manus se realiza in trei forme:

confarreatio

usus

coemptio

Confarreatio prezinta anumite trasaturi comune cu casatoria moderna (un voal rosu, ofranda painii, se realizeaza in fata preotului, prezenta a 10 martori, rapirea sotiei). Aveau acces la acest tip de casatorie numai patricienii, astfel incat, la origine, plebeii traiau in uniuni de fapt care nu produceau efecte juridice.

Usus consta din coabitarea vreme de un an a viitorilor soti, iar, dupa expirarea termenului de un an, femeia trecea automat sub puterea barbatului. Era numita si casatoria de proba. Femeia se bucura de ius tria noctii (dreptul celor trei nopti); astfel daca femeia lipsea trei nopti de la domiciliul barbatului, casatoria se intrerupea, reluandu-se doar cu acordul barbatului.

Coemptio se realiza printr-o autovanzare fictiva a viitoarei sotii catre viitorul sot.

Casatoria fara manus nu presupune forme solemne, se realiza prin instalarea femeii in casa barbatului (deductio mulieris in domum mariti), ocazie cu care se organiza o petrecere.

C. Conditiile de fond ale casatoriei

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Casatoria presupune indeplinirea unor conditii de fond care sunt comune, care sunt aceleasi pentru ambele forme ale casatoriei:

connubium;

consimtamantul;

varsta.

Connubium are doua intelesuri:

obiectiv - aptitudinea unei persoane de a contracta o casatorie civila;

subiectiv (relativ) - desemneaza posibilitatea unor persoane determinate de a se casatori intre ele, deoarece nu toti cei care au connubium obiectio au si connubium in sens obiectiv. Spre exemplu, fratii intre ei nu au connubium in sens subiectiv.

Piedicile la casatorie erau in numar de trei:

rudenia;

alianta;

conditia sociala.

Rudenia. In vechiul drept roman, numai agnatiunea producea efecte juridice. Totusi, in materia casatoriei, producea efecte si rudenia de sange, deoarece aceasta constituia piedica la casatorie.

Romanii au facut distinctia intre rudenia de sange in linie directa si rudenia de sange in linie colaterala.

Rudenia de sange in linie directa este piedica la infinit.

Rudenia de sange in linie colaterala era piedica la casatorie numai pana la gradul patru.

Alianta in linie colaterala nu constituia piedica la casatorie. Deci, barbatul se putea casatori dupa decesul sotiei cu sora acesteia. In schimb, alianta in linie directa a fost piedica la casatorie. Spre exemplu, barbatul nu se putea casatori cu fiica dintr-o alta casatorie a fostei sotii.

Conditia sociala. Pana in anul 445 i. e. n., moment in care a fost adoptata Legea Canuleia erau interzise casatoriile dintre patricieni si plebei.

Pana in vremea lui August au fost interzise casatoriile dintre ingenui si dezrobiti.

Consimtamantul. In dreptul vechi, daca viitorii soti erau persoane sui iuris, se cerea consimtamantul lor. Pentru femei, chiar daca erau persoane sui iuris, era necesar si consimtamantul tutorelui, deoarece femeile sui iuris se aflau sub tutela agnatilor. Daca insa viitorii soti erau persoane alieni iuris, in epoca veche, nu li se cerea consimtamantul, fiind necesar consimtamantul celor doi pater familias. Dar, in dreptul clasic se cerea si consimtamantul viitorilor soti, chiar daca erau persoane alieni iuris.

Varsta constituia un motiv de controversa intre sabinieni si proculieni, pentru ca in dreptul postclasic Justinian sa stabileasca faptul ca barbatii se puteau casatori la 14 ani, iar fetele la 12 ani.

D. Efectele casatoriei sunt diferite la casatoria cu manus, fata de casatoria fara manus.

In cazul casatoriei cu manus, sotia trecea sub puterea barbatului, fiind considerata fiica a acestuia. Femeia casatorita era socotita sora fiicei sale. Avand calitatea de fiica femeia casatorita cu manus venea la mostenirea sotului impreuna cu copiii ei, pentru ca era agnata cu barbatul ei (intra in primul cerc al agnatiunii). In schimb, agnatiunea cu familia de origine inceta. Prin urmare, femeia casatorita cu manus  nu venea la mostenire in familia de origine.

In ceea ce priveste casatoria fara manus, femeia nu devine ruda cu barbatul ei, netrecand astfel sub puterea acestuia. Este straina fata de barbat si fata de copiii ei, si de aceea nu va avea vocatie succesorala la mostenirea lor. Va ramane insa ruda cu membrii familiei de origine si va veni la mostenirea in acea familie.