Calificarea Și conflictul de calificari

DREPT INTERNAȚIONAL PRIVAT

CALIFICAREA ȘI CONFLICTUL DE CALIFICARI

Calificarea

Conținutul normei conflictuale se exprima in noțiuni juridice, precum capacitate, bunuri, persoane, acte juridice, succesiuni, procedura etc.

Legatura normei conflictuale se determina cu ajutorul unor noțiuni juridice precum domiciliu, sediu, locul incheierii contractului, locul incheierii actului juridic, locul producerii delictului etc.

Definiția calificarii

Calificarea reprezinta, daca se pleaca de la norma conflictuala catre situația de fapt, operațiunea logico - juridica de determinare a sensului exact și complet al noțiunilor juridice care exprima conținutul și legatura normei conflictuale, pentru a vedea daca un raport juridic se include in aceste noțiuni.

Daca se pleaca de la situația de fapt catre norma conflictuala, calificarea reprezinta interpretarea unui raport juridic pentru a vedea in conținutul și legatura carei norme conflictuale intra.

Calificarea unui act, raport, relație inseamna de fapt indicarea categoriilor sau noțiunilor juridice existente in care acestea se incadreaza pentru a deveni anumite acte juridice, raporturi juridice ori fapte juridice.

Calificarea este impusa  pe de o parte de sensurile diferite ale noțiunilor și termenilor din normele conflictuale ale diferitelor state și incadrarea juridica diferita a unor situații iar pe de alta parte de existența unor instituții juridice sau noțiuni cu aplicație doar in anumite sisteme de drept.

Calificarea poate fi clasificata astfel:

In funcție de natura ei sau dupa nivelul la care se efectueaza, calificarea este:

primara, respectiv calificarea care determina legea competenta sa reglementeze raportul juridic in discuție(forma juridica a actului juridic este fie o condiție de fond fie o condiție de forma; regimul matrimonial inceteaza fie efectele casatoriei fie regimul juridic al bunurilor etc.);

secundara, acea calificare prin care se determina semnificația noțiunilor folosite de legea materiala competenta sa reglementeze raportul juridic respectiv. Calificarea secundara intervine dupa calificarea primara.

In timp ce calificarea primara este o problema de drept internațional privat, calificarea secundara este o problema de drept intern, acesta intervenind dupa ce legea aplicabila a fost determinata.

Legea interna declarata competenta va face și calificarea secundara.

In funcție de elementele de structura ale normei conflictuale, distingem intre:

calificarea conținutului normei conflictuale - determina legea materiala competenta sa se aplice raportului juridic, soluționand conflictul de legi;

calificarea legaturii normei conflictuale - nu conduce la schimbarea normei conflictuale ca in cazul calificarii conținutului normei conflictuale, avand insa influența asupra soluției data conflictului de legi.

In funcție de caracterul sau, calificarea se clasifica in:

calificare legala - in cazul in care legea definește termenii intrebuințați;

calificare jurisdicționala - cand sensul termenilor utilizați in norma conflictuala este determinat fie de instanța de judecata, fie de instanța arbitrala, pe baza principiilor generale cuprinse in sistemul de drept al unui stat.

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

Conflictul de calificari

Conflictul de calificari reprezinta situația in care noțiunile juridice din conținutul și/sau legatura normei conflictuale au ințelesuri diferite in sistemele de drept susceptibile de a se aplica unui raport juridic.

Soluționarea conflictului de calificari precede soluționarea conflictului de legi și determina soluția in cazul conflictului de legi.

Deosebit de important in materia conflictului de calificari este a ști dupa care lege se face calificarea, adica a afla cum se soluționeaza conflictul de calificari.

Regula - calificarea dupa legea forului.

Aceasta regula, respectiv calificarea dupa legea instanței sesizate, rezulta din art. 3 din Legea 105/1992 care prevede ca "atunci cand determinarea legii aplicabile depinde de calificarea ce urmeaza sa fie data unei instituții de drept sau unui raport juridic, se ia in considerare calificarea juridica stabilita de legea romana".

In favoarea acestei reguli au fost aduse mai multe argumente, din care reținem:

cat timp normele conflictuale au caracter național și instanța aplica propriul sistem de norme conflictuale, devenind incident principiul ejus est interpretari legem cujus est condere;

calificarea dupa legea forului se impune in mod legic de vreme ce pana nu se soluționeaza conflictul de calificari nu se cunoaște legea aplicabila raportului juridic;

calificarea dupa o alta lege decat legea forului ar putea ridica o problema de suveranitate din moment ce nu ar exista un control al aplicarii legii straine in țara forului.

Noțiunile cuprinse in norma conflictuala a forului pot fi clasificate dupa cum urmeaza:

daca legea forului definește ea insași noțiunile pe care le utilizeaza, suntem in prezența unei calificari legale;

in cazul in care calificarea legala lipsește, operațiunea calificarii are in vedere conceptele juridice generale ale forului.

Teoria calificarii in exclusivitate dupa legea forului a fost criticata in literatura de specialitate, aducandu-se in principal urmatoarele obiecții:

calificarea exclusiva dupa legea forului și aplicarea legii materiale straine cu ignorarea modului in care aceasta determina semnificația dispozițiilor sale poate constitui o denaturare a legii materiale straine;

ignorarea calificarii dupa lex causae poate conduce la imposibilitatea exequatur- ului.

Excepții de la calificarea dupa legea forului

Calificarea legala. Termenii și noțiunile utilizate de normele juridice de drept internațional privat pot fi definite atat in legile interne cat și in convențiile internaționale. In oricare din cele doua cazuri, statul chemat sa aplice legea trebuie sa o aplice in sensul deja prescris.

Calificarea parților. Parțile pot alege, in anumite cazuri, in virtutea principiului autonomiei de voința, legea aplicabila raportului dintre ele. In acest caz, calificarea termenilor folosiți de face de catre parți, fie in mod direct, prin definirea acestor termeni, fie indirect, prin alegerea legii care face aceasta calificare.

Libertatea de acțiune a parților este țarmuita de dispozițiile legale imperative.

Calificarea secundara. Aceasta calificare este data de lex causae și nu de lex fori intrucat aceasta calificare se face in dreptul intern, dupa ce legea materiala aplicabila raportului juridic este determinata.

Calificarea secundara poate izvori din lege sau poate fi creația doctrinei sau a jurisprudenței.   

Calificarea in caz de retrimitere. Daca retrimiterea este admisa, trebuie sa se admita faptul ca și calificarea noțiunilor folosite de norma care retrimite se face dupa aceasta lege. Daca norma conflictuala straina retrimite la lex domicilii, spre exemplu, ce se gasește intr-un stat terț, noțiunea de domiciliu se va determina dupa lex causae și nu dupa lex fori.

Calificarea instituțiilor juridice necunoscute legii forului. Acele instituții necunoscute de legea forului se califica, in principiu, dupa sistemul de drept care le reglementeaza.

Calificarea dupa lex causae. Calificarea se va face, potrivit acestei teorii, dupa legea straina competenta sa reglementeze raportul cu element de extraneitate.

Aceasta teorie a fost susținuta de urmatoarele argumente:

trimiterea la legea straina prin intermediul normei conflictuale presupune și trimiterea la calificarea acestei legi, in caz contrar ajungandu-se la denaturarea acestei legi;

legea straina determinata prin dispozițiile normei conflictuale a forului trebuie aplicata astfel incat sa se realizeze protecția deplina a drepturilor subiective pe care le-a generat.

Aceasta teorie a fost combatuta pentru urmatoarele aspecte:

se preocupa doar de calificarea noțiunilor utilizate pentru determinarea normei conflictuale, nu și a celor folosite pentru determinarea legaturii acestei norme;

pana nu se face calificarea dupa lex fori, nu se cunoaște legea aplicabila;

nu are soluții in eventualitatea in care raportul juridic are legatura cu doua sau mai multe sisteme de drept.

Teoria calificarii autonome. Potrivit acestei teorii, noțiunile folosite de norma conflictuala se califica autonom, independent de calificarea data de legea materiala interna. 

Se apreciaza ca exista diferențe intre conținutul noțiunilor folosite de norma conflictuala și conținutul noțiunilor folosite de legea materiala interna.

Teoria calificarii proper law. Potrivit acestei teorii, legea dupa care se face calificarea este determinata in concreto in raport de particularitațile speței deduse judecații, judecatorul apreciind daca in speța aplica pentru calificare lex fori sau lex causae.

Calificarea se face, in principiu, dupa legea forului, cu excepțiile aratate, decurgand din acordul parților ori din alte imprejurari intemeiate.

Soluția amintita mai sus este valabila și pentru dreptul nostru.