Autoratul si coautoratul

1 Autoratul, definitie si caracterizare

Autoratul reprezinta forma de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala. Autor este cel care savarseste actiunea sau inactiunea prevazuta in norma incriminatoare, singur, in mod nemijlocit indiferent ca a comis-o cu intentie, culpa, a luat singur hotararea infractionala si nu a fost sprijinit la comiterea infractiunii de nici o persoana. De mentionat este faptul ca autoratul este forma de participatie intrucat ,atunci cand autorul savarseste singur infractiunea ,actiunea sa nu este realizata in autorat ,ci in mod individual.

Autoratul, ca forma de participatie presupune cooperarea mai multor per­soane la comiterea infractiunii ca instigator sau complice.

Autoratul reprezinta o forma de participatie esentiala si necesara, fara de care celelalte forme de participatie - instigarea si complicitatea nu ar putea exista.

Din punct de vedere subiectiv, autorul trebuie sa actioneze intotdeauna cu intentie, la participatia proprie, iar in cazul participatiei improprii actioneaza din culpa sau fara vinovatie Autoratul se caracterizeaza prin contributia directa, alaturi de alti participanti, la savarsirea infractiunii ,spre deosebire de instigare ,la care activitatea de determinare constituie o contributie indirecta ,dar si de complicitate ,in cazul careia activitatea de ajutor constituie tot o contributie indirecta. Autorul executa direct actiunea sau inactiunea ce reprezinta elementul material al laturii obiective.

Enumerand in mod nedistinct printre participanti si pe autor, legea penala romana pare a se alatura unei conceptii extensive asupra notiunii de autor ,teorie care preconizeaza tratarea nedistincta a tuturor persoanelor care au contribuit la producerea unui rezultat ilicit, cu motivarea ca fiecare dintre aceste contributii se inscrie antecedenta cauzala a rezultatului

Teoria extensiva asupra notiunii de autor

Conceptia extensiva asupra notiunii de autorat sta la baza legii penale italiene in materie de participatie. Un asemenea mod de a concepe notiunea de autor are ca premisa ideea echivalentei conditiilor ,potrivit careia contributiile participantilor au legatura cu urmarea imediata si orice contributie este cauza a rezultatului ,iar infractiunea este inteleasa ca o actiune comuna a faptuitorului asupra obiectului juridic.

Astfel, potrivit teoriei echivalentei conditiilor, toate antecedentele unui rezultat trebuie sa fie considerate cauze ale rezultatului si deci toti cei care au creat, prin contributia lor, vreo cauza trebuie sa fie socotiti autori ai rezultatului si supusi la aceeasi pedeapsa-teoria este sustinuta de Von Buri si impartasita de Von Liszt si Finger[1].Intr-o aceasta teorie nu se face diferenta intre participanti ,pentru ca , din moment ce toti au contribuit cauzal la rezultatul produs si cum toate contributiile cauzale sunt echivalente ,dispare necesitatea de a distinge intre autor, instigator si complice.

Teoriei extensive i-au adus de-a lungul timpului multiple critici ,s-a remarcat ca un asemenea mod de a concepe notiunea de autor inseamna o alunecare inevitabila spre o viziune naturalist-mecanicista, spre o simplificare primejdioasa a legii penale ,de pe o atare pozitie ar deveni inutila o norma de extindere a raspunderii participantilor ,deoarece toti fiind socotiti autori nu ar mai fi necesara decat norma penala de incriminare .

Teoria restrictiva asupra notiunii de autor

Opusa teorie extensive asupra notiunii de autor este teoria restrictiva a acesteia, teorie care corespunde unei pozitii mai riguroase in ceea ce priveste respectarea legii penale.

In aceasta conceptie ,se considera ca autorul realizeaza o activitate tipica descrisa in norma de incriminare, pe cand participantii realizeaza activitati atipice in raport cu norma ,astfel realizandu-se deosebirea calitativa intre activitatea autorului si cea a celorlalti participanti.

Pentru a putea fi trasa la raspundere o alta persoana decat autorul, trebuie sa existe o norma de extindere a incriminarii la faptele de instigare si complicitate ,in cadrul careia legiuitorul sa determine aceste fapte ,asa cum determina si activitatea tipica a autorului nemijlocit.

Astfel, incriminarea actelor de participare are loc pe baza a doua norme: una care incrimineaza activitatea tipica a autorului si alta norma prin care se descriu activitatile atipice ale participantilor.

2 Coautoratul,definitie si caracterizare

Coautoratul este forma de participatie in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala, si-au adus contributia in mod nemijlocit doua sau mai multe persoane. Exista coautorat atunci cand doua sau mai multe persoane participa cu acte de executare la savarsirea aceleiasi infractiuni. Legatura subiectiva in cazul coautoratului poate sa se stabileasca atat anterior inceputului actului de executare, cat si pe parcursul desfasurarii actului de executare, exemplu : coautorii se pot hotari dinainte sa mearga sa jefuiasca o banca, dar se pot hotari si in timpul consumarii faptei. Sub aspectul laturii subiective, in cazul coautoratului e suficient ca toti coautorii sa participe cu acte de executare, dar nu este necesar ca actiunea fiecaruia privita in mod izolat sa produca rezultate prevazute de norma de incriminare .In cazul infractiunii complexe in care exista doua actiuni sau inactiuni este posibil ca unul dintre coautori sa savarseasca o actiune iar al doilea pe cealalta. Nu este absolut necesar ca fiecare coautor sa lezeze ambele obiecte juridice, fiind posibil ca un coautor sa comita actiuni prin care se aduce atingere obiectului secundar iar celalalt, o actiune care vizeaza obiectul principal. E posibil ca actiunea fiecarui autor privita izolat sa nu produca rezultatul, producerea acestuia fiind determinata de efectul conjugat a actiunii coautorilor. Va exista coautorat si in situatia in care rezultatul a fost cauzat in mod nemijlocit de actiunea unuia dintre autori, in masura in care toti au participat cu acte de executare. Coautoratul nu presupune existenta si a altor participanti - instigatori, complici - dar nici nu ii exclude, fiind deci deopotriva posibila participatia sub forma coautoratului fara alti participanti cat si atunci cand alaturi de coautori la savarsirea aceleiasi infractiuni si-au adus contributia si alti participanti - instigatori si complici.

3 Conditiile pentru existenta autoratului (coautoratului)

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

activitatea autorilor sau a coautorilor trebuie sa fie indreptata impotriva aceluiasi obiect juridic adica sa lezeze aceleasi relatii sociale ocrotite prin incriminarea faptei ca infractiune. Exemplu: relatiile privind viata persoanei, in cazul infractiunii de omor, relatiile privind securitatea nationala in cazul tradarii etc. Daca unii coautori lezeaza si alte relatii sociale aparate de legea penala, acestora li se vor aplica dispozitiile cu privire la concursul de infractiuni.

- participantii sa savarseasca in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. Cu alte cuvinte, in cazul infractiunilor comisive, coautorii sa efectueze acte de savarsire nemijlocita, acte de executare directa a faptei prevazuta de legea penala, iar in cazul infractiunilor omisive, sa nu indeplineasca unele activitati obligatorii. Prin acte de savarsire nemijlocita a faptei se intelege orice act de conduita exterioara, prin care se executa direct actiunea sau inactiunea socialmente periculoasa incriminata de lege. In legatura cu aceasta, contributia coautorilor la comiterea faptei penale poate fi identica sau diferita, egala sau aproape egala, in acelasi timp si loc ori nu. Concluzia aceasta se impune, deoarece in caz de coautorat, nu este nevoie ca fiecare participant sa fi comis neaparat o activitate materiala care sa acopere in intregime latura obiectiva a infractiunii, deoarece actele coautorilor se completeaza reciproc, in cadrul activitatii materiale indivizibile de savarsire a faptei penale.Realizarea nemijlocita a actiunii materiale specifice unei infractiuni determinate are loc, de regula, printr-un act unic. Descriind in modul cel mai abreviativ cu putina actiunea incriminata (prin expresii ca: uciderea, luarea, insusirea, pricinuirea de pagube, inducerea in eroare), legea penala reuseste sa redea mai mult rezultatul actiunii decat intregul proces de desfasurare a acesteia.

Teoria si practica judiciara au fost constante in a considera acte de coautorat, faptele de paralizare a energiei de opunere impotriva agresorului sau cel de inlaturare a obstacolelor din calea savarsirii faptei. In acest sens, vor fi considerate acte de coautorat si nu de complicitate, actiunea de imobilizare a victimei sau de impiedicare de a se apara, in timp ce alt participant o loveste mortal; sau lovirea cu pumnii in fata a victimei, impiedicand-o sa pareze lovitura de topor pe care se pregatea sa i-o aplice celalalt inculpat, intrucat contributia adusa in acest fel apare ca indispensabila pentru realizarea uciderii.

De asemenea, s-a constatat ca in cazul infractiunilor complexe sunt coautori la infractiunea de talharie - spre exemplu - atat acela care savarseste actul de amenintare sau violenta asupra victimei, cat si cel care sustrage bunul, deoarece, desi sunt actiuni materiale distincte, ele se integreaza in continutul acestei infractiuni.

- o a treia conditie priveste legatura subiectiva intre coautori In lipsa acesteia nu se realizeaza coautoratul, desi a avut loc cooperarea materiala, astfel ca fiecare persoana va fi considerata autor al unei fapte distincte, iar actele lor vor fi doar conexe. Astfel, legatura subiectiva nu se realizeaza in caz de omor, cand inculpatul "A" a cauzat victimei o vatamare a integritatii corporale, mai inainte ca inculpatul "B" sa-i fi aplicat lovitura mortala, fiindca nu a existat o intelegere prealabila intre ei, sau macar reprezentarea in mintea primului a faptei savarsite de catre cel din urma. Intr-o asemenea situatie exista doua infractiuni distincte, vatamarea integritatii corporale savarsite de "A" si omor savarsit de "B", ca autori diferiti. Sub aspect subiectiv, in caz de coautorat se cere ca toti participantii sa actioneze cu aceeasi forma de vinovatie, adica sa fie cu intentie, fie din culpa.  

De cele mai multe ori insa, coautoratul se realizeaza cu intentie, in sensul ca participantii prevad urmarile socialmente periculoase ale faptelor si le urmaresc sau doar admit posibilitatea aparitiei acestora. Coautoratul astfel realizat poate exista atat in cazul unei participatii complexe, la care in afara de coautori exista instigatori si complici, cat si in cazul participatiei simple sau omogene, la care nu exista decat coautori. Tot din acest punct de vedere nu prezinta relevanta mobilurile cu care s-a actionat si nici scopurile urmarite de coautori, acestea putand fi identice sau diferite, in raport de interesele faptuitorilor. In cazul infractiunilor caracterizate printr-un anumit scop, este suficient ca unul singur dintre coautori sa fi urmarit realizarea lui pe cand ceilalti, insa trebuiau doar sa-l fi cunoscut.

Daca la savarsirea unei infractiuni au participat in calitate de coautori mai multe persoane, imprejurarea ca unele dintre acestea au avut initiativa comiterii faptei, propunand celorlalte sa actioneze impreuna, nu atrage sanctionarea lor separata pentru instigare, fiind vorba de o activitate comuna a coautorilor, unde intotdeauna initiativa apartine unei (unor) persoane.

Coautoratul poate exista si in cazul infractiunilor din culpa si se realizeaza atunci cand doua sau mai multe persoane, actionand din culpa, au savarsit fiecare, simultan ori succesiv, acte de executare a faptei ilicite prin care s-a produs acelasi rezultat socialmente periculos. Vinovatia coautorilor se prezinta in acest caz sub forma unei culpe comune sau a unor culpe concurente. Privite prin prisma raportului de cauzalitate, actiunile coautorilor pot fi considerate cauze de producerea efectului, adica a urmarilor socialmente periculoase, unele cauze principale care determina singure efectul, altele cauze secundare, care nu produc efectul, contribuie insa la producerea lui prin intermediul actiunii cauza principala (exemplu actiunea coautorului ce imobilizeaza victima pentru ca celalalt coautor s-o loveasca mortal).

Legatura subiectiva poate interveni inainte sau in timpul executarii actiunii. Astfel, cand mai multe persoane - dintre care una voia sa se razbune pe un dusman al sau, care se afla intr-un grup de persoane - au hotarat sa loveasca pe cei care se aflau in acel grup si au executat in comun actiunea, se realizeaza participatia, iar legatura subiectiva s-a stabilit inainte de punerea in executare a actiunii. Legatura se poate stabili si in timpul executarii actiunii. De exemplu, in timp ce inculpatul lovea victima, au mai venit inca patru insi care au inceput sa o loveasca si ei, unii cu cutitele, iar altii cu alte obiecte si cu picioarele, contribuind la infrangerea rezistentei victimei. Toti au actionat simultan si conjugat la suprimarea vietii victimei, rezultat prevazut sau acceptat de fiecare din ei.

Daca stabilirea legaturii subiective are loc ulterior consumarii infractiunii nu mai exista coautorat. Astfel, infractiunea s-a consumat in momentul sustragerii unor bunuri dintr-o societate comerciala, care au fost ascunse in casa liftului, in vederea scoaterii lor, in cursul noptii din incinta acesteia.

Daca ulterior inculpatul este ajutat, in urma unei intelegeri care a avut loc dupa sustragerea bunurilor, de catre alta persoana, pentru a scoate bunurile respective, ea comite o infractiune de sine statatoare de tainuire si nu va fi considerata coautor la infractiunea de furt.Exista unele infractiuni la care coautoratul nu poate sa apara, desi sunt susceptibile de celelalte forme ale participatiei penale, instigarea si complicitatea.

In primul rand, nu sunt susceptibile de forma coautoratului infractiunile cu autor unic, care, dat fiind specificul continutului acestora, nu pot fi savarsite nemijlocit decat de catre o singura persoana. Asemenea infractiuni sunt: marturia mincinoasa, dezertarea, prostitutia etc., cazuri in care pluralitatea de infractori genereaza pluralitatea de infractiuni, in sensul ca fiecare faptuitor savarseste o infractiune de sine statatoare.

In al doilea rand, nu poate exista forma coautoratului la infractiunile omisive, al carui element material apare prin neindeplinirea unei obligatii de a face, impusa cu caracter personal. Exemplu, infractiunea de nedenuntare prevazuta de art. 338 C. P. Si in astfel de cazuri, fiecare faptuitor comite o infractiune de sine statatoare. Totusi, in situatii speciale, cand o obligatie impusa unui colectiv este incalcata, daca constituie infractiune, atrage calitatea de coautori pentru toti cei care o savarsesc - de exemplu la infractiunile contra protectiei muncii, daca obligatiile respective reveneau mai multor persoane, in cazul nerespectarii lor, toate vor fi considerate coautori.

Coautoratul in cazul infractiunii complexe

Infractiunea complexa este susceptibila, in principiu, de a fi comisa de o persoana sau in participatie penala in oricare din formele sale (coautorat, instigare, complicitate).

Exista coautorat la o infractiune complexa daca doi sau mai multi faptuitori executa nemijlocit toate actiunile ce formeaza elementul material al acelei infractiuni, dar si in varianta in care unul executa, numai o actiune sau o parte din actiune, iar ceilalti o alta actiune dar care luate impreuna constituie elementul material al infractiunii respective in intregul sau. In acest sens in practica judiciara s-a decis ca "daca unul dintre inculpati a amenintat victima, iar celalalt a deposedat-o de bunul sau, amandoi inculpatii sunt coautori ai infractiunii de talharie"; intr-adevar, desi fiecare inculpat a desfasurat acte materiale distincte de ale celuilalt, amandoi au cooperat in mod nemijlocit la comiterea infractiunii prevazute de art. 252 C. P., atata timp cat ambii participanti si-au dat seama ca actele savarsite de ei se suprapun si impreuna realizeaza rezultatul specific infractiunii de talharie.

Speta Coautoratul la infractiunea de talharie

Savarsirea de catre unii dintre participanti a actelor de violenta si amenintare si de catre ceilalti a actelor de furt. C pen, art.28 alin.2 si art.211 alin 1,2

Faptul ca unor participanti li s-a distribuit rolul de a executa activitati de sustragere de bunuri din magaziile partii civile, pe care le-au transportat apoi la autoturism, nu ii exonereaza de raspundere in calitate de coautori ai infractiunii de talharie, atunci cand se dovedeste ca au fost de fata cand s-au executat primele violente prin lovirea partii vatamate, au putut vedea ca aceasta a fost amenintata de ceilalti faptuitori care au sechestrat-o intr-o incapere si ca unul dintre ceilalti participanti a avut asupra sa un pistol .Chiar daca nu ei au fost cei care au executat violentele asupra partii vatamate, aceasta circumstanta reala, care este si element constitutiv al infractiunii de talharie, se rasfrange si asupra lor, deoarece au cunoscut-o si au prevazut-o .Prin sentinta penala nr.194/11 iunie 2007 pronuntata de Judecatoria Valenii de Munte in baza art.211 alin.1 si 2 lit.b si alin.2/1 lit.a si b C.pen. au fost condamnati inculpatii S.P.I. si D.H.C. la 7 ani inchisoare si respectiv 7 ani si 6 luni inchisoare. Totodata, s-a respins cererea inculpatilor privind schimbarea incadrarii juridice a faptei, din infractiunea de talharie calificata in infractiunea de furt calificat. Pentru a pronunta aceasta sentinta instanta de fond a retinut ca la data de 31 oct.2006, in jurul orelor 21,00 inculpatii S.P.I. si D.H.C., insotiti de alte trei persoane, fata de care cauza a fost disjunsa in cursul urmaririi penale, au hotarat sa patrunda in incinta unei societati pentru a sustrage bunuri. Intrand in curtea unitatii printr-o portiune pe unde nu se afla gard si in momentul in care taiau cu o foarfece tip "gura de lup" lacatele ce asigurau mai multe hale ale societatii, au fost surprinsi de portarul P.T.G.. Paznicul a fost lovit in spate cu o bucata de lemn si apoi a vazut siluetele a 5 persoane care, apropiindu-se de el, i-au spus ca era mai bine sa ramana inauntru decat sa iasa afara. Ulterior, partea vatamata a fost dusa intr-o magazie de celelalte trei persoane netrimise in judecata in prezenta cauza si aici a fost amenintat pentru a-i infrange orice reactie. Cei doi inculpati au patruns apoi in incinta unei hale prin taierea lacatelor cu o foarfece tip "Gura de lup" iar de aici au sustras mai multe bunuri care au fost duse in autoturismul cu care venisera si apoi transportate la locuintele lor din comuna D. Impotriva acestei sentinte au declarat apel inculpatii S.P. si D.H.C. criticand-o ca nelegala si netemeinica, solicitand admiterea apelului, casarea hotararii instantei de fond si schimbarea incadrarii din infractiunea de talharie prev. de art.211 al.1 si 2 lit.b si alin.2/1 lit.a si b C.pen. in infractiunea de furt calificat prev. de art.208 - 209 lit.a si g C pen. In principal apelantii au aratat ca ei au comis doar fapte de sustragere nu si de amenintare sau lovire, astfel ca nu poate fi retinuta in sarcina lor comiterea infractiunii de talharie. Prin decizia penala nr.376/7 decembrie 2007 Tribunalul Prahova a admis apelurile inculpatilor insa pentru alt motiv, referitor la aplicarea pedepselor accesorii. S-a respins nou cererea privind schimbarea incadrarii juridice a faptelor. Impotriva ambelor hotarari au declarat recurs cei doi inculpati, criticandu-le pentru nelegalitate si netemeinicie, invocandu-se in principal disp.art.385/9 pct.17 C.proc.pen., cu privire la gresita incadrare juridica a faptei in infractiunea de talharie, desi in realitate era o infractiune de furt calificat prev.si ped.de disp.art.208 - 209 alin.1 lit.a,b si g C.pen.. Recursurile celor doi inculpati au fost apreciate ca nefondate sub acest aspect. In opinia Curtii, probele administrate in cauza demonstreaza ca, cei doi inculpati au calitatea de coautori ai infractiunii de talharie calificata, chiar daca nu ei au fost cei care au exercitat violentele asupra partii vatamate - paznic, la societatea de unde ci doar au sustras o serie de bunuri.

Astfel, atat din declaratiile partii vatamate, cat si din declaratiile celor doi inculpati rezulta cu certitudine ca la savarsirea infractiunii au participat cinci persoane; inculpatii din prezenta cauza fiind identificati si trimisi in judecata, iar pentru ceilalti participanti dispunandu-se de catre parchet disjungerea cauzei si continuarea cercetarilor. Inca din prima declaratie data in cursul urmaririi penale, partea vatamata a aratat ca atunci cand a auzit zgomote si a deschis portile unitatii iesind in drumul de acces, a fost lovit din spate cu un lemn de catre un barbat necunoscut, iar cand s-a intors catre cel care l-a lovit, partea vatamata a vazut siluetele a cinci persoane care s-au apropiat. Dupa aceea agresorii s-au despartit, doi dintre ei mergand catre interiorul perimetrului, iar ceilalti l-au escortat intr-un atelier, unde a fost in permanenta pazit si amenintat cu un topor si un pistol. Prin urmare, inculpatii S.P.I. si D.H.C. au putut sa perceapa nemijlocit ca partea vatamata a fost agresata de catre unul dintre ceilalti faptuitori prin lovitura ce i-a fost aplicata din spate , precum si faptul ca partea vatamata a fost condusa si inchisa intr-o incapere sub amenintarea unor arme, printre care si un pistol, detinute de ceilalti participanti.

Faptul ca lor li s-a distribuit rolul de a executa activitati de sustragere de bunuri din magaziile unitatii respective, pe care le-au transportat apoi la autoturisme, nu ii exonereaza de raspundere in calitate de coautori ai infractiunii de talharie, intrucat potrivit art.28 alin.2 C.pen. "circumstantele privitoare la fapta se rasfrang asupra participantilor in masura in care acestia le-au cunoscut sau le-au prevazut." Or, rezulta fara dubii ca cei doi inculpati au fost de fata atunci cand s-au executat primele violente asupra partii vatamate, au putut vedea ca aceasta a fost amenintata si in continuare de ceilalti faptuitori care au sechestrat-o intr-o incapere si ca unul dintre ceilalti participanti a avut asupra sa un pistol. Chiar daca nu ei au fost cei care au executat violentele asupra partii vatamate, aceasta circumstanta reala, care este si element constitutiv al infractiunii de talharie, se rasfrange si asupra lor, deoarece au cunoscut-o si au prevazut-o.