Aspecte generale privind punerea in executare a pedepselor principale

Aspecte generale privind punerea in executare a pedepselor principale

Articolul 1 din Codul de procedura penala (CPP) stabileṣte ca scop al procesului penal constatarea la timp ṣi in mod complet a faptelor care constituie infractiuni, astfel ca orice persoana care a savarṣit o infractiune sa fie pedepsita potrivit vinovatiei sale ṣi nicio persoana nevinovata sa nu fie trasa la raspundere penala .

Procesul penal trebuie sa contribuie la apararea ordinii de drept, la apararea persoanei, a drepturilor ṣi libertatilor acesteia, la prevenirea infractiunilor, precum ṣi la educarea cetatenilor in spiritual respectarii legilor .

Reglementarea enuntata evidentiaza atat scopul direct, imediat al procesului penal, cat ṣi scopul general sau mediat.

Aceasta activitate procesuala se desfaṣoara printr-o serie de acte successive, indeplinite de subiectii raportului procesual, in termenele ṣi formele prevazute de legea procesual penala.

Fazele procesului penal reprezinta diviziuni ale acestuia, in care iṣi desfaṣoara activitatea o anumita categorie de organe judiciare, in indeplinirea atributiilor ce se inscriu in functia lor procesuala ṣi, dupa epuizarea carora, pot fi date anumite solutii privind cauza penala.

Fazele procesului penal incorporeaza un complex de activitati - derulate succesiv, progresiv ṣi coordonat - avand un obiect propriu .

De exemplu, in art. 340 alin. 1 CPP. se prevede ca, dupa terminarea cercetarii judecatoreṣti se trece la dezbateri, dandu-se cuvantul in urmatoarea ordine: procurorului, partii vatamate, partii civile, partii responsabile civilmente ṣi inculpatului.

Nerespectarea succesivitatii poate impiedica indeplinirea unor activitati, daca nu au fost realizate la momentul potrivit.

Din ratiuni legate de sistematizarea procesului penal, in reglementarea legala ṣi studierea acestuia de catre ṣtiinta dreptului s-a impus o periodizare minutioasa a activitatilor ṣi gruparea acestora in diviziuni mai reduse. Se admite astfel ca fiecare faza a procesului penal se subdivide, la randul ei, in etape, stadia, moment, niveluri etc .

Totalitatea fazelor ṣi ansamlul etapelor pe care le parcurge procesul penal se constituie in ceea ce este numit sistemul procesului penal. Acesta este destul de diferit de la o reglementare la alta, mai ales daca se au in vedere epoci istorice diverse .

Astfel, structura procesului penal inregistreaza deosebiri interesante in diverse legiuiri. Spre exemplu, daca in legislatia noastra trimiterea in judecata este dispusa de procurer, ca ultima activitate a fazei de urmarire penala, in alte reglementari, mai ales cele est-europene, elementul de specificitate consta in faptul ca aceeaṣi activitate o realizeaza instanta, intr-o ṣedinta pregatitoare sau dispozitiva, care reprezinta o faza procesuala distinct, plasata intre urmarirea penala ṣi judecata.

Sistemul actual al Codului nostru de procedura penala consacra impartirea procesului penal in cele trei mari faze ale sale, respective urmarirea penala, judecata ṣi punerea in executare a hotararilor penale.

Trecerea procesului penal prin cele trei faze reprezinta schema tipica.

Este posibil ca procesul penal sa nu parcurga toate aceste faze. De exemplu, incetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penala pot intrerupe constinuarea cauzei in celelalte faze; de asemenea, pronuntarea unei achitari poate inlatura realizarea fazei de punere in executare a hotararii penale.

In unele cauze, procesul penal poate incepe direct cu faza judecatii, lipsind in acest caz faza urmarii penale. De exemplu, in procedura plangerii prealabile, in ipoteza in care declanṣarea procedurii de catre procurer sau organelle de cercetare nu este permisa, plangerea se va adresa instantei de jduecata, procesul penal demarand direct cu faza de judecata .

Punerea in executare a hotararilor penale constituie o faza distinct a procesului penal, pentru ca obiectul sau este deosebit in raport de cel pe care ṣi-l propun urmarirea penala ṣi judecata. De asemenea, diferite sunt raporturile juridice procesuale de executare fata de cele care se instituie in cursul urmaririi sau judecat Ca argument de text ṣi de sistematizare poate fi invocate sistemul partii speciale a codului, care dupa ce reglementeaza urmarirea penala ṣi judecata in primele doua titluri, dispune asupra executarii in Titlul III (art. 415-464), deci intr-o sectiune separata, ceea ce invedereaza conceptia legiuitorului de a considera aceasta activitate judiciara cu totul distinct de celelalte faze ale procesului penal .

Faza procesuala a punerii in executare se plaseaza dupa ramanerea definitiva a hotararii judecatoreṣti penale ṣi potrivit art. 419 CPP debuteaza prin primele activitati judiciare pe care le intreprinde la instanta de executare judecatorul delegate cu efectuarea punerii in executare.

Limita ultima a acestei faze se epuizeaza odata cu inceperea executarii effective a sanctiunilor sau a dispozitiilor cuprinse in hotarare. Executarea propriu-zisa nu apartine procesului penal, in mod just deosebindu-se in literatura de specialitate executarea pedepsei de punerea in executare .

Aceeaṣi concluzie rezulta ṣi din faptul ca in cursul executarii are loc o aṣa-numita individualizare administrativa a pedepselor, care depaṣeṣte limitele dreptului penal ṣi cu atat mai mult cele ale procesului penal, deṣi mijloacele de realizare pot avea caracter judiciar sau mixt.

In afara dispozitiilor generale (art. 415-419) ṣi comune (art. 460-464), normele cuprinse in Titlul III al partii speciale din Codul de procedura penala pot fi grupate in doua mari categorii, dupa cum ele reglementeaza activitati de punere in executare a hotararilor definitive (art. 420-446) sau procedurii judiciare privind executarea (art. 447-459).

Distinctia este importanta pentru ca numai normele din prima categorie constituie dispozitii care reglementeaza desfaṣurarea procesului penal. Pot fi considerate ca facand parte din ultima faza a procesului activitatile de punere in executare a pedepselor principale ṣi complimentare ṣi a masurilor de siguranta, activitatile de punere in executare a dispozitiilor privind inlocuirea raspunderii penale, a dispozitiilor prin care s-au aplicat sanctiunile prevazute de art. 18¹ CP, a dispozitiilor civile din hotarare, activitatile de punere in executare a amenzilor judiciare ṣi a cheltuielilor judiciare .

Dimpotriva, celelalte norme dispuse in acelaṣi titlu nu reglementeaza activitati din cadrul procesului penal, ci procedure judiciare prin care se rezolva diverse cereri sau incidente survenite in cursul executarii (intreruperea executarii pedepsei, modificari de pedeapsa in caz de concurs de infractiuni sau recidiva, liberari conditionate, revocarea sau anularea executarii pedepsei la locul de munca, contestatii la executare etc.).

Faza punerii in executare a hotararilor judecatoreṣti penale cuprinde, in primul rand, reglementarea modalitatilor de punere in executare a dispozitiilor luate prin hotararea penala definitiva, cum ar fi indeplinirea formalitatilor legale pentru inceperea privarii de libertate, incasarea amenzii, punerea in aplicare a masurilor de siguranta ṣi a altor sanctiuni penale .

In al doilea rand, faza punerii in executare a hotararilor judecatoreṣti penale include rezolvarea incidentelor care se pot ivi cu ocazia punerii in executare sau a executarii dispozitiilor din hotararea penala definitiva, care ar putea impiedica executarea pedepsei, schimba sau modifica pedeapsa pusa in executare, in functie de evenimente sau factori juridici care intervin in cursul executarii .

In acelaṣi timp, de pun la dispozitia autoritatilor judiciare, precum ṣi a celor fata de care se executa hotararea penala, mijloacele procesuale care asigura respectarea ṣi aplicarea intocmai a legii .

Prin urmare, faza de executare a urmaririi penale definitive poate cuprinde acte simple de punere in executare a sanctiunilor penale, care nu se efectueaza de completul de judecata, dar sunt acte procedural, de competenta judecatorului delegate cu executarea hotararilor penale, dar ṣi veritabile activitati jurisdictionale, desfaṣurate in fata instantei judecatoreṣti, in ṣedinta public, orala ṣi contradictoriala.

In cele mai multe cauze penale, procedura executarii hotararilor penale definitive se reduce numai la activitatea de punere in executare a pedepselor ṣi a altor sanctiuni penale, iar procedurile jurisdictionale de executare intervin numai atunci cand se produce vreun incident la executare, avand un caracter eventual.

Punerea in executare a hotararilor penale definitive este activitatea procesuala, efectuata din oficiu, prin care sunt executate dispozitiile hotararii penale definitive .

Pronuntarea unei hotarari penale definitive nu reprezinta momentul final al activitatii judiciare; ulterior ramanerii definitive a hotararii judecatoreṣti, dispozitiile acesteia trebuie aduse la indeplinire, astfel incat persoanele condamnate penal sa suporte efectiv sanctiunile penale aplicate .

1.1. Trasaturile caracteristice ale activitatii procesuale de punere in executare a hotararilor judecatoreṣti penale

Punerea in executare a hotararilor penale, constituind o parte a procesului penal, aplica in mod corespunzator toate principiile fundamentale ale acestuia . La fel ca urmarirea penala ṣi judecata, care cunosc trasaturi caracteristice proprii, faza de punere in executare iṣi manifesta specificitatea in existenta unor reguli cu caracter de principiu aplicabile numai in cadrul acestei parti din procesul penal .

Caracteristicile evidentiate in literatura romana de specialitate sunt: obligativitatea, executabilitatea, jurisdictionalitatea, continuitatea. Volonciu include in aceste caracteristici ṣi lipsa actiunii penale ca suport juridic al activitatii judiciare, dar alti autori, precum Lupaṣcu, A. Criṣu, manifesta anumite reserve fata de aceasta trasatura, pe baza art. 9 alin. 1 CPP care prevede ca "Actiunea penala se poate exercita in tot cursul procesului penal", deci inclusive in ultima faza a acestuia. Ei considera ca aceasta trasatura este inclusa in celelalte, astfel ca nu necesita o tratare separata.

a) Obligativitatea

Aceasta trasatura este o consecinta direct a regulii de baza a oficialitatii din art. 2 CPP ṣi consta in aceea ca dispozitivul hotararii trebuie adus la indeplinire, in mod obligatoriu, de catre instanta de executare.

Actele necesare pentru punerea in executare a dispozitiilor penale se indeplinesc din oficiu, afara de cazul in care exista vreo impiedicare legala.

Nu este normal ṣi legal ca, dupa ce s-a pronuntat o hotarare de condamnare a inculpatului, punerea in executare a pedepsei aplicate sa depinda de vointa partilor din process.

Daca pentru judecarea unei cauze penale instanta trebuie sa fie sesizata de catre procurer ṣi, in mod exceptional, de catre persoana vatamata, in cadrul procedurilor jurisdictionale de executare, instanta se poate sesiza din oficiu.

Document online: Contractul de intretinere Eseu: Conventie civila de prestari servicii

Art. 264 CP sanctioneaza ajutorul dat unui condamnat de a zadarnici executarea pedepsei, ceea ce include ṣi omiterea, cu buna ṣtiinta, a aducerii la indeplinire a procedurii de punere in executare a dispozitiilor penale definitive.

Disponibilitatea nu se manifesta in legatura cu hotararea penala definitiva, in sensul ca aceasta nu se pune in executare la cerere, necunoscand procedura investirii cu formula executorie.

b) Executabilitatea

Este un efect al pronuntarii de catre instanta de judecata a unei solutii ṣi are un caracter absolut in cazul hotararilor definitive, ca o consecinta a autoritatii de lucru judecat .

In doctrina juridica spaniola s-a subliniat ca executabilitatea unei sentinte nu se poate condfunda cu caracterul definitive ṣi irevocabil al acesteia; exista hotarari executorii chiar daca nu sunt definitive ṣi irevocabile .

Afirmatia este de asemenea aplicabila ṣi in dreptul precesual penal roman. Astfel, in cazul hotararilor judecatoreṣti prin care se dispune prelungirea arestarii preventive, chiar daca nu sunt definitive, deoarece recursul nu este suspensiv de executare, ele sunt executorii, dupa cum se mentioneaza in art. 159 alin. 7 CPP.

Suspendarea executarii unor hotarari definitive poate sa apara in urmatoarele cazuri :

solutionarea repunerii in termen (art. 364 alin. 2 CPP, potrivit caruia "Pana la solutionarea repunerii in termen, instanta de apel poate suspenda executarea hotaratii atacate");

solutionarea apelului peste termen (art. 365 alin. 3 CPP, care stabileṣte ca "Instanta de apel poate suspenda executarea hotararii atacate");

solutionarea termenului de declarare a recursului (art. 385³ alin. 2 CPP - "Dispozitiile art. 363-365 privind data de la care curge termenul, repunerea in termen ṣi declararea peste termen a caii de atac se aplica in mod corespunzator"[21]);

solutionarea contestatiei in anulare (art. 390 CPP - "Pana la solutionarea contestatiei in anulare, instanta sesizata, luand concluziile procurorului, poate suspenda executarea hotararii a carei anulare se cere");

admiterea in principiu a cererii de revizuire ṣi judecarea din nou a cauzei (art. 404 alin. 1 CPP - "Odata cu admiterea in principiu a cererii de revizuire, precum ṣi in tot cursul judecarii din nou a cauzei, instanta poate mentine suspendarea acordata de procurer, ori poate suspenda motivate, in tot sau in parte, executarea hotararii supuse revizuirii").

c) Jurisdictionalitatea

Caracterul acesta decurge din faptul ca subiectul dominant al procesului penal in faza de punere in executare ramane instanta.

Activitatea de executare se porneṣte ṣi se desfaṣoara din initiativa ṣi sub supravegherea instantei de executare, care decide asupra punerii in executare ṣi solutioneaza eventualele incidente sau schimbari care pot intervene pe parcursul executarii .

Judecatorul delegat cu executarea poate sesiza instanta de executare - potrivit art. 419 alin. 2 CPP - daca, cu ocazia punerii in executare a hotararii sau in cursul executarii, se iveṣte vreo nelamurire sau impiedicare. El actioneaza ca delegate al instantei de executare.

Caracterul jurisdictional se mentine chiar dupa stingerea procesului penal, in urma inceperii executarii, in cadrul tuturor procedurilor judiciare prin care instanta de executare rezolva cererile ṣi incidentele legate de executare .

d) Continuitatea

Punerea in executare, odata declanṣata, trebuie sa se desfaṣoare neintrerupt, pana la inceperea executarii, pentru a exista garantii ca cele hotarate ṣi dispuse de instanta au fost aduse la indeplinire .

Continuitatea se manifesta chiar dincolo de granitele procesului penal, constituind o trasatura ṣi a executarii propriu-zise, care trebuie sa se desfaṣoare pana la complete aducere la indeplinire a ceea ce instanta de judecata a hotarat.

In mod exceptional, executarea poate fi amanata sau intrerupta. Cazurile de amanare sau intrerupere a executarii pedepselor inchisorii ṣi a detentiunii pe viata sunt urmatoarele (prevazute de art. 453 CPP) :

cand se constata, pe baza unei expertise medico-legale, ca cel condamnat sufera de o boala care il pune in imposibilitatea de a executa pedeapsa;

cand o condamnata este gravida sau are un copil mai mic de un an;

cand, din cauza unor imprejurari special, executarea imediata a pedepsei ar avea consecinte grave pentru condamnat, families au unitatea in care lucreaza.

Potrivit art. 491¹ CPP, dispozitiile de mai sus sunt aplicabile ṣi pentru amanarea sau intreruperea executarii masurii educative a internarii minorului infractor intr-un centru de reeducare.

1.2. Autoritatea de lucru judecat

Pentru ca hotararile penale sa se poata pune in executare, cauza penala trebuie sa ajunga in stadiul de lucrul judecat, hotararile capatand acea autoritate ṣi putere ce decurge din situatia juridica respectiva .

Prin lucru judecat se intelege situatia juridica rezultata din solutionarea definitiva ṣi irevocabila a unui conflict dedus inaintea judecat

Hotararea penala definitiva are autoritate de lucru judecat, fiind considerata expresia adevarului in cauza care a facut obiectul judecatii (res judicta pro veritae habetur).

1.2.1. Efectele lucrului judecat

Situatia de lucru judecat face ca hotararea judecatoreasca sa capete o anumita putere, cunoscuta sub denumirea de autoritate de lucru judecat. Aceasta autoritate a hotararilor penale atrage consecinte care se manifesta atat sub aspectul unui efect pozitiv, dar ṣi al unui efect negativ.

Efectul pozitiv consta in posibilitatea punerii in executare a dispozitiilor cuprinse in hotarare . Pentru ca hotararea penala sa fie pusa in executare nu trebuie decat ca titularul actiunii penale sa ceara in mod special, respective hotararea sa fie investita cu formula executorie. Autoritatea de lucru judecat a hotararii penale naṣte dreptul pentru organul competent de pune de indata in executare dispozitiile cuprinse in hotararea definitiva. Efectul este pozitiv, imediat ṣi aplicabil in toate cazurile, creand pentru hotararile definitve o eficienta executorie nestanjenita de vreun obstacol.

Efectul negativ consta in impiedicarea unui nou proces impotriva aceleiaṣi persoane, cu privire la aceeaṣi fapta; acest efect, non bis in idem, conduce la imposibilitatea inculparii in procesul penal a unei persoane cu privire la savarṣirea unei fapte penale pentru care a fost judecata definitiv .

1.2.2. Conditiile de existenta ale autoritatii de lucru judecat

Pentru a se putea invoca autoritatea d lucru judecat se cer intrunite cumulative urmatoarele conditii: existenta unei hotarari definitive, identitatea de persoana ṣi identitatea de obiect.

a) Existenta unei hotarari penale definitive; in momentul desfiintarii acestei hotarari printr-o cale extraordinara de atac, dispare ṣi autoritatea de lucru judecat .

Autoritatea de lucru judecat decurge din puterea pe care o au exclusive hotararile judecatoreṣti. De aceea, dispozitiile organelor judiciare, luate pe alta cale, nu au o asemenea autoritate ṣi exceptia nu poate fi invocata daca ulterior organul adopta o alta dispozitie.

b)Identitatea de persoana, ceea ce inseamna ca intre persoana fata de care s-a pronuntat o hotarare penala definitiva ṣi persoana care ar trebui sa fie supusa unei procedure judiciare pentru aceeaṣi fapta sa se constate identitatea.

Pentru ca autoritatea de lucru judecat sa opereze trebuie sa existe o identitate referitoare la persoana inculpatului. Lipsa de identitate intre celelalte parti din cauza sau a celor prin vointa carore se pune in miṣcare actiunea penala (de exemplu, intr-un caz procurorul, iar in alt caz pareta vatamata) este irelevanta sub aspectul invocarii autoritatii de lucru judecat. Ceea ce legea interzice este tragerea repetata la raspundere penala a aceeaṣi persoane .

c) Identitatea de obiect, ceea ce presupune ca fapta pentru care s-a pronuntat o hotarare definitiva sa fie aceeaṣi cu fapta care ar urma, din nou, sa fie imputata aceleiaṣi persoane.

Autoritatea de lucru judecat in materie penala se bazeaza pe existenta aceluiaṣi fapt material. In legatura cu acest aspect s-a decis ca deṣi fapta savarṣita de inculpate in totalitatea ei constituie o singura activitate, daca exista o pluralitate de infractiuni sub forma unui concurs ideal, pronuntarea cu privire numai la una din infractiunile concurente nu permite invocarea autoritatii de lucru judecat in cazul tragerii la raspundere penala pentru cealalta infractiune din concurs.

1.3. Instanta de executare

Competenta punerii in executare a hotararilor penale definitive apartine instantei de executare. Hotararea instantei penale, ramasa definitiva la prima instanta de jduecata, la instanta de apel sau la cea de recurs, se pune in executare de catre prima instanta de jduecata. Hotararile pronuntate in prima instanta de catre Inalta Curte de Casatie ṣi Justitie se pun in executare, dupa caz, de Ttribunalul Bucureṣti sau Tribunalul Militar Teritorial .

Cand hotararea ramane definitiva in fata instantei ierarhic superioare, aceasta trimite instantei de executare un extras din acea hotarare, cu datele necesare punerii in executare, in ziua pronuntarii hotararii de catre instanta ierarhic superioara.

Executarea hotararilor definitive nu intra in sfera procesului penal, fiind o procedura penala in care sunt deplin aplicabile principiile legalitatii sau oficialitatii (de exemplu, actele necesare punerii in executare a dispozitiilor executorii privind latura penala se efectueaza din oficiu, restituirea unor lucruri etc.) .

1.4. Momentele la care hotararile judecatoreṣti penale raman definitive

Ramanerea definitiva a hotararii primei instante este momentul la care hotararea primei instante devine executorie, conform art. 415 alin. 1 CPP. De aici concluzia ca dispozitiile unei hotarari pot fi puse in executare numai daca sunt definitive. Executabilitatea este o trasatura situata dupa ramanerea definitiva a hotararilor .

a)     Hotararile primei instante raman definitive in urmatoarele cazuri:

la data pronuntarii, cand hotararea nu este supusa apelului ṣi nici recursului (de exemplu, sentintele prin care se declina competenta; art. 416 alin. 1 CPP);

la data expirarii termenului de apel, cand nu s-a declarat apel in termen (art. 416 alin. 2 lit. a CPP), sau cand apelul a fost retras inauntrul termenului (art. 416 alin. 1 lit. b CPP);

la data retragerii apelului, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de apel (art. 416 alin. 3 CPP);

la data expirarii termenului de recurs in cazul hotararilor nesupuse apelului sau daca apelul a fost respins cand nu s-a declarat recurs in termen (art. 416 alin. 4 CPP) sau cand recursul declarat a fost retras inauntrul termenului (art. 416 alin. 4 lit. b CPP);

la data retragerii recursului declarat impotriva hotararilor nesupuse apelului sau cu privire la care apelul a fost respins, daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs (art. 416 alin, 5 CPP);

la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararilor nesupuse apelului sau cu privire la care apelul a fost respins.

b)     Hotararile instantei de apel raman definitive in urmatoarele cazuri:

la data expirarii termenului de recurs: i) cand apelul a fost admis fara trimitere pentru rejudecare ṣi nu s-a declarat recurs in termen (art. 416¹ alin. 1 lit. a CPP); ii) cand recursul declarat impotriva hotararilor de la lit. i) a fost retras inauntrul termenului;

la data retragerii recursului declarat impotriva hotararii mentionate la punctul de mai (punctul 1) sus lit. i), daca aceasta s-a produs dupa expirarea termenului de recurs (art. 416¹ alin. 2 CPP);

la data pronuntarii hotararii prin care s-a respins recursul declarat impotriva hotararii mentionate la punctul 1 lit. i) (art. 416¹ alin. 3 CPP).

c)      Hotararea instantei de recurs ramane definitiva la data pronuntarii cand:

recursul a fost admis ṣi procesul a luat sfarṣit in fata instantei de recurs, fara rejudecare (art. 417 lit. a CPP);

cauza a fost rejudecata de catre instanta de recurs, dupa admiterea recursului (art. 417 lit. b CPP);

cuprinde obligarea la plata cheltuielilor judiciare, in cazul respingerii recursului (art. 417 lit. c CPP).