Efectele rezilierii si rezolutiunii intre parti

Efectele rezilierii si rezolutiunii intre parti

Cel mai important efect al rezilierii si rezolutiunii este desfiintarea contractului, desi aceasta sanctiune nu este efectul ci chiar continutul ei. In cazul rezolutiunii, tinand seama de caracterul retroactiv al acesteia, aceasta idee poate fi verificata pe cand in cazul rezilierii contractul nu este propriu-zis desfiintat, sanctiunea punand capat efectelor contractului pentru viitor. Dincolo de aceasta diferenta privind momentul de la care se produc efectele sanctiunii, acestea sunt supuse acelorasi reguli in ceea ce priveste fundamentul, conditiile generale de aplicare, rolul instantei de judecata si pactele comisorii exprese.

Repunerea partilor in situatia anterioara (restitutio in integrum) este specifica rezolutiunii, si apare numai in mod indirect ca efect al aplicarii al acestei sanctiuni. In mod direct, restituirea prestatiilor efectuate de parti pana in momentul desfiintarii contractului nu are un temei contractual, ci unul extracontractual, respectiv faptul juridic licit al imbogatirii fara justa cauza sau al platii lucrului nedatorat. Cu toate acestea, in cazul in care nu este posibila repunerea partilor in situatia anterioara, adica restituirea in natura a prestatiilor efectuate, se va pune problema despagubirii partii indreptatite la restituire.

Principiul restitutio in integrum poate fi configurat ca fiind corolarul principiului retroactiv efectelor nulitatii actului juridic, deoarece desfiintarea retroactiva a efectelor actului, contrare legii, trebuie sa duca la restituirea reciproca si integrala a prestatiilor executate de parti de la incheierea actului si pana la declararea nulitatii sau anularea lui. Cu alte cuvinte, principiul restabilirii situatiei anterioare este intr-o relatie de dependenta fata de principiul retroactiv efectelor nulitatii actului juridic. Adagiul restitutio in integrum inseamna restituirea tuturor prestatiilor executate in baza unui contract reziliat. Principiul restabilirii situatiei anterioare se refera la efectele rezilierii sau rezolutiunii actului juridic intre partile acestui act si nu fata de terti. Pentru ca sa opereze concomitent, retroactivitatea actului juridic si restituirea prestatiilor, intre parti, pe plan procesual, reclamantul va trebui sa intenteze o actiune cu doua capete de cerere: o actiune in constatarea rezolutiunii sau rezilierii actului juridic si o actiune in restituirea prestatiilor executate anterior. Evident ca nu exista nici un impediment procesual ca, dupa ce reclamantul obtine rezilierea actului juridic, sa se indrepte cu alta actiune principala pentru a obtine restituirea prestatiilor executate, situatie in care paratul, daca si-a executat si el obligatia, are interesul sa promoveze actiune reconventionala pentru restituirea prestatiei efectuate de el sau sa introduca o actiune principala separat.

Potrivit legislatiei unui stat de drept, in care trebuie respectate nu numai normele imperative, dar si legile care intereseaza ordinea publica si bunele moravuri, nu este admisibila o actiune in justitie, pentru restituirea prestatiei, daca prin actul juridic incheiat s-a urmarit un scop imoral.
Putem formula regula ca ori de cate ori reclamantul invoca propria sa turpitudine pentru obtinerea restituirii prestatiei, actiunea in repetitiune va trebui sa fie respinsa.

Principiul rezilierii actelor juridice subsecvente ca o consecinta
a rezilierii sau rezolutiunii actului initial, ca o consecinta a aplicarii principiului relativitatii efectelor actului juridic, acesta nu produce efecte decat intre partile de la care emana, iar rezilierea actului juridic produce efecte, de asemenea, numai in privinta, partilor care au incheiat actul[1].

Plata daunelor-interese nu constituie un efect al rezolutiunii sau rezilierii, ci un efect al contractului. Atat desfiintarea sau incetarea contractului, cat si obligarea la daune-interese au un temei unic: contractul sinalagmatic incheiat intre parti.

Sanctiunea rezolutiunii se aplica in ipoteza contractelor sinalagmatice cu executare dintr-o data, uno ictu, efectele aplicarii acestei sanctiuni se produc ex tunc, adica retroactiv. Aplicandu-se aceasta sanctiune se considera ca nici nu s-a incheiat un contract intre parti.

Spre deosebire de rezolutiune, rezilierea se aplica contractelor cu executare succesiva si nu determina o desfiintare propriu-zisa a contractelor, ci marcheaza incetarea prestatiilor reciproce dintre parti. Din cele relatate mai sus reiese ca momentul in care opereaza sanctiunea rezilierii este identic cu momentul in care inceteaza contractul, iar prestatiile reciproce executate de parti anterior acestui moment nu se mai restituie. Rezulta ca se produc efecte doar pentru viitor, ex nunc.