Auxiliarii comerciantilor - reprezentarea, prepusii comerciantilor, mijlocitorii

Auxiliarii comerciantilor

In realizarea activitatii lor, comerciantii coopereaza cu anumite persoane care, fie le reprezinta interesele, fie le faciliteaza efectuarea unor operatiuni comerciale. Aceste persoane sunt denumite auxiliari ai comerciantilor.

Activitatea desfasurata de auxiliarii comerciantilor implica anumite raporturi de reprezentare intre comercianti si auxiliarii lor. Datorita acestui fapt, pentru a putea intelege natura activitatii auxiliarilor comerciantilor, este necesara, mai intai, o analiza a institutiei reprezentarii.

1. Reprezentarea

1.1. Definitia si felurile reprezentarii. Reprezentarea este un procedeu tehnico - juridic prin care o persoana, numita reprezentant, incheie acte juridice cu tertii, in numele si pe seama altei persoane, numita reprezentat, cu consecinta ca efectele actelor juridice incheiate se produc direct in persoana reprezentatului.

Reprezentarea are izvor legea sau vointa persoanei interesate. In consecinta, reprezentarea este legala sau conventionala.

In cazul reprezentarii legale, puterea unei persoane de a reprezenta o alta persoana rezulta din lege.

In cazul reprezentarii conventionale, o persoana (reprezentatul) imputerniceste o alta persoana (reprezentantul) sa incheie acte juridice in numele si pe seama reprezentatului.

1.2. Conditiile reprezentarii. Reprezentarea impune trei conditii: existenta imputernicirii de reprezentare; intentia de a reprezenta si vointa valabila a reprezentantului.

Cele trei conditii trebuie indeplinite cumulativ.

a) Existenta imputernicirii de reprezentare. Potrivit legii, reprezentarea presupune existenta unei imputerniciri de a reprezenta din partea reprezentatului (dominus negotii). Reprezentatul nu poate fi angajat prin actele juridice ale reprezentantului decat daca l-a imputernicit el insusi, conferindu-i calitatea de reprezentant.

Actionand in baza imputernicirii primite, reprezentantul incheie actele juridice pentru altul, iar nu pentru sine (nomine alieno).

Imputernicirea data de reprezentat este un act unilateral; ea poate fi constatata printr-un inscris numit procura.

Cel mai adesea, imputernicirea se da reprezentantului inainte ca acesta sa incheie actele juridice cu tertii. Dar, imputernicirea poate fi data si post factum, sub forma ratificarii actelor juridice incheiate de reprezentant in numele si pe seama reprezentatului.

In toate cazurile, reprezentantul trebuie sa actioneze numai in limitele imputernicirii primite de la reprezentat.

b) Intentia de a reprezenta. Atunci cand, in baza imputernicirii, incheie un act juridic cu tertul, reprezentantul trebuie sa actioneze cu intentia de a reprezenta pe cel de la care a primit imputernicirea. Mai mult, reprezentantul trebuie sa aduca la cunostinta tertului calitatea sa de reprezentant.

Numai daca exista intentia de a reprezenta, efectele juridice ale actului incheiat intre reprezentant si tert se vor produce in persoana reprezentatului. Daca reprezentantul nu a actionat cu intentia de a reprezenta, si nu a facut cunoscuta calitatea sa de reprezentant al altei persoane (reprezentatul), el va deveni personal obligat fata de tert.

Intentia de a reprezenta poate fi expresa sau tacita; ea poate rezulta din declaratia expresa a reprezentantului sau din anumite fapte si imprejurari ale incheierii actului juridic (ex factis et rebus).

c) Vointa valabila a reprezentantului. In baza imputernicirii primite, reprezentantul incheie actul juridic cu tertul. La incheierea actului, reprezentantul manifesta vointa sa proprie chiar daca o face din insarcinarea, in numele si pe seama reprezentatului (nomine alieno). De aceea, pentru a aprecia valabilitatea actului trebuie examinata vointa reprezentantului care s-a manifestat la incheierea actului juridic. Aceasta inseamna ca actul juridic incheiat de reprezentant cu tertul este valabil numai daca vointa reprezentantului a fost libera si neviciata. Daca aceasta vointa a fost afectata de vicii, actul juridic este lovit de nulitate, in interesul reprezentatului, chiar daca actul prin care s-a conferit imputernicirea este valabil.

1.3. Efectele reprezentarii.

a) Efectele in raporturile dintre reprezentat si tert. Principalul efect al reprezentarii consta in faptul ca actul juridic incheiat de catre reprezentant si tert va produce efecte fata de reprezentat, adica fata de acela care a dat imputernicire reprezentantului sa incheie actul in cauza.

Actul juridic incheiat creeaza raporturi juridice direct intre tert si reprezentat, ca si cand reprezentatul ar fi incheiat el insusi actul ce tertul. Deci, reprezentatul devine parte in actul juridic incheiat si raspunde pentru executarea obligatiilor nascute din acest act.

Eseu: Decizie - model Referat: Contract de colaborare pentru prestari servicii

Se intelege ca actul juridic incheiat de catre reprezentant si tert il obliga pe reprezentat numai daca actul a fost incheiat in limitele imputernicirii date reprezentantului. In absenta imputernicirii ori a depasirii ei, actul juridic nu produce efecte fata de reprezentat, afara de cazul cand a fost in culpa in legatura cu redactarea procurii. In schimb, reprezentantul datoreaza despagubiri fata de tert pentru eventualele prejudicii cauzate.

Actul juridic incheiat fara imputernicire ori cu depasirea imputernicirii poate produce efecte fata de reprezentat daca acesta il ratifica ulterior.

b) Efectele fata de reprezentant. Actul juridic incheiat de catre reprezentant si tert produce efecte exclusiv intre reprezentat si tert. El nu are nici un efect fata de reprezentant.

Rolul reprezentantului a fost acela de a incheia actul juridic cu tertul. O data indeplinit acest rol, reprezentantul ramane strain fata de actul incheiat.

2. Prepusii comerciantilor

In dreptul comercial, notiunea de prepus are un sens bine determinat. Art. 392 C.com. dispune: 'Prepus este acela care este insarcinat cu comertul patronului sau, fie in locul unde acesta il exercita, fie in alt loc'.

Din dispozitiile citate rezulta ca o persoana are calitatea de prepus al comerciantului daca indeplineste doua conditii.

In primul rand, persoana in cauza este insarcinata cu comertul patronului sau, adica este imputernicita sa efectueze toate operatiunile pe care le reclama exercitarea comertului. Deci, prepusul este imputernicit sa conduca intreaga activitate comerciala si sa il reprezinte pe patron in toate actele juridice privind desfasurarea activitatii comerciale.

In al doilea rand, imputernicirea data priveste activitatea comerciala la locul unde comerciantul isi exercita comertul, adica acolo unde isi are sediul, sau in alt loc determinat, de exemplu, locul unde se afla o sucursala.

Prepusul dispune de puteri largi; el poate efectua toate operatiunile necesare desfasurarii comertului.

Reprezentarea este generala, ceea ce inseamna ca puterile prepusului sunt jalonate numai de obiectul comertului pe care este imputernicit sa il exercite.

Puterea de reprezentare a prepusului nu este numai generala, ci ea este si permanenta, adica se exercita in timp, pana la incetarea calitatii prepusului.

In sfarsit, puterea de reprezentare este legata de un anumit loc, care este sediul principal ori secundar al comerciantului.

Intrucat puterile de reprezentare ale prepusului se deosebesc de cele ale unui reprezentant obisnuit, legea prevede in sarcina sa obligatii specifice, a caror nerespectare atrage raspunderea.

Potrivit legii, prepusul are unele obligatii care fac parte din categoria obligatiilor comerciantilor.

Prepusul este obligat sa tina, cu respectarea dispozitiilor legii, registrele comerciale (de contabilitate) ale comerciantului. In caz de nerespectare a obligatiilor, prepusul este culpabil si este sanctionat in conditiile legii.

In cazul incetarii platilor, comerciantul este supus procedurii insolventei, chiar daca faptele care au dus la aceasta situatie au fost savarsite de prepus. In acest caz, desi prepusul nu este comerciant, actele sale pot duce la aplicarea procedurii mentionate asupra comerciantului.

Legea prevede obligatia prepusului de a nu il concura pe comerciant. Potrivit art.397 C.com., prepusul nu poate, fara invoirea expresa a comerciantului, sa faca operatiuni in numele sau propriu si nici nu poate sa ia parte, pe seama sa ori a altei persoane, la un comert de felul aceluia cu care a fost insarcinat.

3. Mijlocitorii

In activitatea comerciala, un anumit rol il au mijlocitorii, cunoscuti si sub denumirea de samsari ori misiti.

Mijlocirea este o activitate prin care o persoana, denumita mijlocitor, urmareste sa puna fata in fata doua persoane care vor sa incheie o afacere si, gratie diligentelor sale, sa le determine sa incheie contractul avut in vedere.

Daca, urmare activitatii depuse de mijlocitor, partile incheie contractul avut in vedere, mijlocitorul are dreptul la o remuneratie, de la ambele parti, ori numai de la una dintre ele, dupa caz.

Dreptul la remuneratie se naste numai daca partile au incheiat contractul, iar incheierea lui este rezultatul diligentelor mijlocitorului.

Din cele aratate rezulta ca mijlocitorul nu este reprezentant al partilor; el nu are putere de reprezentare pentru a incheia acte juridice in numele si pe seama partilor.

4. Agentii comerciali permanenti

Agentii comerciali permanenti reprezinta o categorie de intermediari reglementata prin Legea nr.509/2004.

Agentul comercial permanent este un comerciant, persoana fizica sau persoana juridica, care, in calitate de intermediar independent, este imputernicit in mod statornic sa negocieze sau sa negocieze si sa incheie afaceri pentru alta persoana fizica sau juridica, numita comitent, in schimbul unei remuneratii.

Instrumentul juridic prin care se realizeaza intermedierea este contractul de agentie.

Exemple de subiecte de sinteza

1. Dobandirea calitatii de comerciant.
2. Dovada calitatii de comerciant.
3. Incetarea calitatii de comerciant.
4. Definitia si natura juridica a fondului de comert.
5. Firma.
6. Emblema.
7. Clientela si vadul comercial.
8. Actele juridice privind fondul de comert.
9. Conditiile reprezentarii.
10. Prepusii comerciantilor.

Exemplu de test de tip grila

Calitatea de comerciant persoana fizica se dobandeste prin:

1. savarsirea de fapte de comert obiective, cu titlu de profesie si in nume propriu;
2. inregistrarea in registrul comertului;
3. obtinerea autorizatiei
4. administrative de exercitare a activitatii comerciale.

Bibliografie

Stanciu D. Carpenaru, Tratat de drept comercial, Edit. Universul Juridic, Bucuresti 2009