Omorul calificat in noul cod penal

OMORUL CALIFICAT IN NOUL COD PENAL

Prin atingerea obiectivelor mentionate se va realiza racordarea legislatiei penale nationale la exigentele contemporane ale principiilor fundamentale ale dreptului penal.

Din numeroasele modificari pe care le aduce Noul Cod Penal ne vom focaliza atentia spre o categorie de infractiuni foarte importante si anume infractiunile contra persoanei cuprinse in Partea speciala a Noului Cod penal, Titlul I, Capitolul I, intitulat "Infractiuni contra vietii" spre deosebire de actualul cod care reglementeaza aceste infractiuni in Titlul II , Titlul I fiind rezervat infractiunilor contra statului.

In cazul infractiunilor contra vietii persoanei, s-a realizat o simplificare a reglementarii omorului, prin renuntarea la reglementarea a doua variante agravate distincte (omorul calificat si omorul deosebit de grav) si retinerea ca elemente circumstantiale de calificare doar a acelor imprejurari care confera faptei o periculozitate ce excede in mod vadit posibilitatilor de individualizare pe baza limitelor de pedeapsa ale variantei-tip sau de baza.

Ca o prima observatie, o schimbare vizibila in Noul Cod Penal s-a realizat la nivelul numerotarii pe articole a infractiunilor. Astfel, in actualul Cod Penal , omorul simplu este prevazut la articolul 174 Cod Penal, in timp ce, in Noul Cod Penal acesta este reglementat la art. 188.

Infractiunile contra vietii persoanei, reglementate in Titlul I, Partea speciala a Noului Cod Penal sunt urmatoarele: omorul (art.188), omorul calificat (art.189), uciderea la cererea victimei (art.190), determinarea sau inlesnirea sinuciderii (art. 191) si uciderea din culpa (art.192).

Dintr-o scurta, dar atenta privire asupra textului de lege, remarcam introducerea unei noi infractiuni: uciderea la cererea victimei, dar si simplificarea reglementarii omorului simplu prin renuntarea la una dintre formele agravate (omorul deosebit de grav) si pruncuciderea.

In cele ce urmeaza vom analiza fiecare modificare adusa de Noul Cod Penal in cadrul infractiunilor contra persoanei.

Omorul simplu a fost preluat fara modificari de Noul Cod Penal. In timp ce in actualul Cod Penal, omorul are doua modalitati mai grave de savarsire si anume omorul calificat (art.175) si omorul deosebit de grav (art.176), in Noul Cod Penal legiuitorul a ales sa prevada o singura modalitate mai grava de savarșire a omorului si anume omorul calificat (art.189 Noul Cod Penal) .

Dupa modelul majoritatii legislatiilor (art.211 Cod penal german, art.75 CP austriac, art.139 CP spaniol, art.132 CP portughez, art. 112 CP elvetian) s-a prevazut o singura forma agravata a infractiunii de omor-omorul calificat - care regrupeaza atat elemente circumstantiale agravante ale omorului deosebit de grav din actuala reglementare, cat si o parte ale omorului calificat.

Dintre cele noua elemente care fac, in prezent, ca omorul sa fie calificat, in Noul Cod Penal, mai regasim doar patru, restul fie apar ca circumstante agravante , fie ca elemente in continutul constitutiv al altor infractiuni.

In Noul Cod Penal legiuitorul a ales sa incrimineze separat infractiunea de omor comisa in urmatoarele imprejurari prevazute de actualul Cod Penal :

- omorul savarsit asupra sotului sau unei rude apropiate este reglementat ca infractiune autonoma in Titlul I, Cap. III, sub denumirea de Infractiuni savarsite asupra unui membru de familie-la art. 199(1) N.C.P. (Violenta in familie) ;

- omorul savarsit asupra unui magistrat, politist, jandarm, ori asupra unui militar in timpul sau in legatura cu indeplinirea indatoririlor de serviciu sau publice ale acestora este reglementat ca infractiune autonoma in Titlul IV, intitulat ("Infractiuni contra infaptuirii justitiei") la art. 279 Noul Cod Penal (Ultrajul judiciar)

Prin introducerea art . 279 din Noul Cod Penal, legiuitorul cauta sa extinda protectia magistratilor nu numai prin incriminarea infractiunii de omor, ci si a infractiunilor de amenintare, lovire sau alte violente, vatamare corporala sau lovituri cauzatoare de moarte cat și prin sporirea pedepsei .

Imprejurarea prevazuta de art. 189 (1) lit. c) N.C.P. se aseamana cu actuala reglementare prevazuta de art. 175 (1) lit. g) C.P, diferentierea facandu-se la nivel de exprimare.  

In timp ce in actuala reglementare se prevede sustragerea pe sine sau a altuia de la urmarire sau arestare ori de la executarea unei pedepse, in N.C.P. se face referire la sustragerea pe sine sau pe altul de la tragerea la raspundere penala sau de la executarea unei pedepse.

Esenta acestei imprejurari ramane totusi aceeasi deoarece urmarirea sau arestarea, ca aspecte ale procesului penal, se realizeaza in scopul de a trage la raspundere penala persoanele care se fac vinovate de savarsirea unei infractiuni.       

Astfel, s-a realizat o  inlocuire a aspectelor de procedura penala cu raspunderea penala reglementata in Codul Penal, partea generala[6].

O alta noutate adusa infractiunii de omor calificat prevazuta in N.C.P. o constituie inserarea imprejurarii de savarșire a omorului de "catre o persoana care a mai comis anterior o infractiune de omor in forma consumata sau ca tentativa", imprejurare prevazuta in actuala reglementare la art. 176 (1) lit. (c) C.P. Prin mentiunea expresa ca omorul comis anterior trebuie sa fie in forma consumata se inlatura opiniile diferite si practica juridica neunitara,  potrivit carora antecedenta faptuitorului putea consta si intr-o tentativa de omor. Aceste opinii erau argumentate pe baza art. 144 C.P. care prevede ca prin savarsirea unei infractiuni se intelege comiterea oricareia dintre faptele pe care legea le pedepseste ca infractiune consumata sau ca tentativa.

In cazul omorului comis in public, s-a apreciat ca nu este in mod necesar mai periculos cel care ucide victima in public (spre exemplu, in cadrul unui conflict spontan intr-o cafenea) fata de cel care ucide victima in locuinta acesteia, motiv pentru care este preferabil ca evaluarea periculozitatii sa fie facuta de judecator cu ocazia individualizarii pedepsei.

Au fost asadar pastrate in continutul art. 188 doar acele imprejurari care justifica - cel putin in abstracto - posibilitatea de a aplica pedeapsa detentiunii pe viata.

Dupa cum observam s-a realizat o imbinare a imprejurarilor prevazute de art. 175 si 176 actualul Cod Penal, rezultand o singura infractiune, cea de omor calificat, reglementata de art. 189 Noul Cod Penal.