Persoanele intre care exista obligatia de intretinere - obligatia de intretinere intre soti - obligatia de intretinere intre fostii soti

Legea determina in mod expres persoanele intre care se naste obligatia de intretinere. Astfel, art. 86, alin. 1 prevede ca "obligatia de intretinere exista intre sot si sotie, parinti si copii, cel care adopta si adoptat, bunici si nepoti, strabunici si stranepoti, frati si surori, precum si intre celelalte persoane anume prevazute de lege".

"Celelalte persoane" sunt de asemenea determinate prin dispozitiile legale, fie ale Codului familiei, fie ale altor legi speciale, care se constituie ca izvoare ale dreptului familiei. Astfel, prin "celelalte persoane anume prevazute de lege" se intelege:

- obligatia de intretinere intre fostii soti, in caz de casatorie putativa (art. 24, alin. 1 din Codul familiei);

- obligatia de intretinere intre parintele vitreg si copilul vitreg (art. 87 Cod familiei);

- obligatia de intretinere aflata in sarcina mostenitorilor persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a prestat intretinere fara a avea obligatia legala si copilul astfel intretinut (art. 96 din Codul familiei).

Obligatia de intretinere intre soti

La baza oricarei casatorii stau sentimentele de solidaritate si prietenie care trebuie sa existe intre soti. In temeiul acestor sentimente, sotul care se afla in nevoie are dreptul recunoscut de lege de a solicita celuilalt sot intretinere pe perioada acestei stari de nevoie. Refuzul acestuia din urma de a acorda intretinere intra sub incidenta legii penale, fiind calificat ca infractiune de abandon de familie. Starea de nevoie a sotului trebuie de asemenea apreciata in mod obiectiv astfel incat sa nu fie prejudiciate interesele celuilalt. Ea nu exista atata timp cat sotul care pretinde ca se afla in nevoie beneficiaza de bunuri proprii sau comune care prisosesc si pot fi valorificabile sau solicita intretinere, desi in mod normal ar putea sa obtina veniturile necesare prin forte proprii.

Exista si posibilitatea ca sotul in nevoie sa obtina venituri ca urmare a unei pensii de invaliditate, lucru care nu exclude dreptul sau de a solicita pensie de intretinere atata vreme cat aceste venituri au o valoare modica, fiind stabilite nu in functie de starea de nevoie, ci in functie de acele imprejurari calificate de lege ca fiind riscuri sociale.

Sotul aflat in nevoie poate solicita pensie de la celalalt sot, chiar si pe durata despartiri in fapt. In doctrina si in practica judiciara[1] s-a apreciat ca sotul care a parasit domiciliul conjugal este indreptatit la intretinere in situatia in care parasirea acestuia a fost justificata.

Mama aflata in nevoie ca urmare a imposibilitatii de a munci, imposibilitate determinata de preocuparea permanenta de a ingriji copiii ori alte rude aflate in stare de nevoie, va beneficia de pensie de intretinere numai daca ingrijirea copiilor reclama prezenta obligatorie a acesteia.

Obligatia de intretinere intre soti subzista pana la data ramanerii definitive si irevocabile a hotararii judecatoresti de divort. In cazul casatoriei putative, sotul de buna-credinta are dreptul la intretinere in aceleasi conditii.

Art. 89 din Codul familiei prevede: "intretinerea se datoreaza in ordinea urmatoare:

a) sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati;

b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat inaintea celui mai indepartat;

c) cel care adopta este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;

d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor".

Prin urmare, rezulta ca sotii isi datoreaza reciproc intretinere inaintea celorlalte persoane obligate.

3.2. Obligatia de intretinere intre fostii soti

Fostii soti isi datoreaza intretinere la fel ca sotii, fiind situati potrivit ordinii legale chiar inaintea parintilor. Pentru existenta acestei obligatii trebuie indeplinite mai multe conditii:

a. fostul sot sa se afle in nevoie din cauza incapacitatii sale de a munci, incapacitate care poate fi totala sau partiala, si in functie de care se va tine seama la stabilirea cuantumului acesteia.

b. incapacitatea de munca trebuie sa fi survenit inainte de casatorie sau in timpul acesteia.

c. fostul sot din vina caruia s-a desfacut casatoria are dreptul la intretinere numai timp de un an de la data desfacerii casatoriei (art. 41, alin. 2 din Codul familiei).

O problema care a fost ridicata in doctrina este cea cu privire la comportamentul sotului care pretinde intretinerea. Intr-o prima opinie, s-a sustinut ca acesta are drept de a pretinde intretinere independent de comportamentul sau[2].

La polul opus s-a conturat opinia potrivit careia cel care solicita pensia de intretinere trebuie sa fi avut o comportare corespunzatoare fata de cel de la care solicita pensia[3].

In sprijinul celei de-a doua opinii s-a sustinut ca este inechitabil ca o persoana sa savarseasca fapte care atrag nedemnitatea succesorala impotriva persoanei de la care solicita intretinere, si apoi, fara vreo consecinta, sa beneficieze de intretinere din partea aceleiasi persoane[4]:

d. fostul sot sa nu se fi recasatorit, deoarece art. 41, alin. ultim din Codul familiei prevede ca dreptul la intretinere inceteaza in acest moment.

e. fostul sot datoreaza intretinere daca are mijloace materiale.

3.3. Obligatia de intretinere intre parinti si copii

Aceasta obligatie isi are izvorul in indatorirea parintilor de a creste si educa minorul. Avand in vedere ca in doctrina exista controverse cu privire la continutul acestei obligatii, impartasim opinia potrivit careia, desi Codul familiei cuprinde doua texte diferite privitoare la aceasta obligatie, ea are totusi un caracter unic, cu trasaturi specifice rezultate din natura persoanelor intre care se naste.

Astfel, specific acestei obligatii este faptul ca, in cazul copilului minor, starea de nevoie este prezumata, fara a fi nevoie sa se faca dovada incapacitatii sale de a munci. La implinirea varstei prevazute de lege, minorul poate incheia valabil un contract individual de munca cu respectarea conditiilor impuse imperativ de lege, situatie care ii asigura in mod efectiv mijloacele materiale necesare intretinerii sale. In aceasta situatie, el pierde dreptul de intretinere din partea parintilor sai, fiind obligat chiar sa acorde la randul sau intretinere acestora daca se afla in nevoie.

Distingem deci o alta trasatura a acestei obligatii, si anume reciprocitatea.

In cazul copiilor minori, debitori ai obligatiei de intretinere sunt parintii, indiferent ca acestia sunt din casatorie, din afara casatoriei sau din adoptie.

Parintele caruia nu i-a fost incredintat minorul in urma divortului va fi obligat la plata unei pensii de intretinere. Parintele din afara casatoriei va datora intretinere numai daca s-a stabilit filiatia fata de el. In acest ultim caz, data de la care se acorda pensia este data introducerii actiunii de stabilire a paternitatii.

In cazul in care parintii, ca debitori ai obligatiei de intretinere, nu dispun de mijloacele materiale necesare, bunicii vor fi obligati la intretinerea lor sau alte persoane in ordinea stabilita de lege.

In cazul copilului adoptat, debitorul obligatiei de intretinere este adoptatorul, si nu parintele firesc, cu exceptia cazului in care adoptatorul este sotul parintelui firesc al adoptatului, cand ambii sunt tinuti a presta intretinere copilului minor. In eventualitatea desfacerii sau nulitatii adoptiei, parintii firesti ai copilului redobandesc drepturile si obligatiile parintesti, ca o consecinta, si obligatia de intretinere.

Stabilirea sanctiunii decaderii din drepturile parintesti sau punerea sub interdictie nu reprezinta situatii de natura sa-l elibereze pe parintele respectiv de sarcina intretinerii[5].

3.3.1. Copii asimilati descendentilor

Sunt asimilati descendentilor urmatoarele categorii de minori:

A. Minorul la a carui intretinere a contribuit sotul parintelui firesc. Potrivit art. 87, alin. 1 din Codul familiei: "sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot este obligat sa continue a da intretinere copilului, cat timp acesta este minor, insa numai daca parintii sai firesti au murit, sunt disparuti ori sunt in nevoie".

Din analiza prevederilor legale, rezulta urmatoarele trasaturi caracteristice ale acestei obligatii:

- are un caracter subsidiar, deoarece sotul parintelui firesc este obligat numai daca parintii firesti ai copilului au murit, sunt disparuti sunt ori in nevoie[6];

- obligatia este datorata numai pana la implinirea majoratului copilului, chiar daca dupa aceasta data copilul indeplineste conditiile pentru acordarea ei;

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

- dispozitiile care reglementeaza aceasta obligatie au caracter imperativ;

- obligatia devine reciproca daca copilul a fost intretinut de catre sotul parintelui firesc pe o perioada de cel putin 10 ani.

B. Minorul indreptatit la intretinere in baza art. 96 din Codul familiei.

Art. 96 din Codul familiei prevede ca: "mostenitorul persoanei care a fost obligata la intretinerea unui minor sau care i-a dat intretinerea fara a avea obligatia legala, este tinut, in masura valorii bunurilor mostenite, sa continue intretinerea, daca parintii minorului au murit, sunt disparuti sau sunt in nevoie, insa numai cat timp cel intretinut este minor. In cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite".

Rezulta, asadar, urmatoarele trasaturi ale acestei obligatii:

- debitorul obligatiei de intretinere este mostenitorul sau mostenitorii universali sau cu titlu universal ai celui care a acordat intretinere minorului fara a avea aceasta obligatie.

- are un caracter subsidiar, deoarece este datorata numai daca parintii firesti ai copilului au murit, sunt disparuti ori in nevoie;

- obligatia exista numai pe timpul minoritatii copilului;

- in cazul in care exista mai multi mostenitori, obligatia este solidara;

- este reglementata de norme imperative.

C. Copilul major aflat in continuarea studiilor

Art. 86, alin. 3 din Codul familiei prevede ca: "descendentul, cat timp este minor, are drept la intretinere oricare ar fi pricina nevoii in care el se afla".

Din interpretarea acestei dispozitii legale rezulta ca la data la care descendentul a devenit major el este indreptatit la intretinere numai daca se face dovada ca aceasta este determinata de incapacitatea sa de a munci.

Aceasta interpretare a fost inlaturata de Tribunalul Suprem care a statuat ca prin incapacitate de munca trebuie sa se inteleaga si o "incapacitate care deriva din satisfacerea unor cerinte de ordin social", cum ar fi urmarea unei forme de invatamant sau pregatire profesionala[7].

Descendentul major aflat la continuarea studiilor este indreptatit la pensie de intretinere numai pana la implinirea varstei de 25 de ani.

3.3.2. Obiectul, data si cuantumul obligatiei de intretinere

Potrivit deciziei civ. nr. 202/1971[8], obiectul obligatiei de intretinere cuprinde asigurarea mijloacelor necesare traiului, cheltuielile pentru cresterea, educarea si pregatirea profesionala a copiilor. Ca regula, obligatia de intretinere se acorda de la data cererii de chemare in judecata, cu toate ca dreptul de intretinere se naste din momentul indeplinirii conditiilor cerute de lege . Intretinerea se acorda numai pentru viitor, insa prin exceptie se poate acorda si pentru trecut, daca neintroducerea actiunii este imputabila debitorului obligatiei. Pensia poate fi majorata sau redusa in functie de criteriile avute in vedere la stabilirea ei.

Cuantumul intretinerii se stabileste in functie de nevoia celui care o cere si mijloacele celui care o datoreaza.

Astfel, pentru un copil, limita maxima a pensiei de intretinere este de 1/4 din castigul din munca, pentru doi copii, de 1/3 iar pentru trei sau mai multi copii, 1/2. Atunci cand debitorul obligatiei de intretinere obtine si alte venituri decat cele din munca, si acestea vor fi luate in calcul la stabilirea cuantumului pensiei. De asemenea, instanta de judecata trebuie sa tina cont la stabilirea acestui cuantum numai de veniturile cu caracter de permanenta, nu si de cele aleatorii.

In practica judiciara s-a stabilit ca va fi tinut la intretinere si parintele care, desi nu este incadrat in munca, este apt sa lucreze[10].

3.3.3. Compensarea creantei de intretinere

Creanta de intretinere nu este supusa compensatiei legale din cauza faptului ca ea are un caracter personal[11]. In cazul in care, insa, exista mai multi copii, dintre care unii sunt incredintati unui parinte, iar ceilalti, altui parinte, se admite posibilitatea unei compensatii partiale. Cu toate acestea, in situatia in care fiecare parinte a primit cate un copil, s-a decis ca parintele care are un venit mai mare sa contribuie si la intretinerea celuilalt copil .

Parintele nu poate renunta la pensia de intretinere cuvenita copilului, deoarece dreptul nu-i apartine, fiind un drept exclusiv al copilului. Cu toate aceste aspecte, se admite scutirea temporara a unuia dintre ei de plata pensiei de intretinere daca se constata ca parintele celalalt dispune de mijloacele materiale suficiente pentru cresterea si educarea acestuia[13].

Obligatia de intretinere a copiilor minori de catre parinti este o obligatie in solidum, deoarece ambii parinti sunt obligati in comun la intretinere. In acest sens, fiecare parinte poate fi urmarit pentru intreaga intretinere, el putand sa se intoarca ulterior impotriva celuilalt parinte pentru partea care ii revine.

3.4. Obligatia de intretinere intre adoptat si adoptator

Obligatia de intretinere intre adoptat si adoptator este supusa regulilor privind intretinerea intre parinti si copii. Dupa desfacerea sau nulitatea adoptiei, fostul adoptator nu mai poate fi obligat sa asigure intretinere fostului adoptat.

3.5. Obligatia de intretinere intre bunici si nepoti, intre strabunici si stranepoti

Este reglementata de art. 86, alin. 1, si art. 89 din Codul familiei. Obligatia de intretinere a nepotilor si stranepotilor de catre bunici si strabunici are un caracter subsidiar fata de aceea a parintilor.

3.6. Obligatia de intretinere intre frati si surori

Este reglementata de asemenea de dispozitiile art. 89 din Codul familiei, indiferent ca fratii sunt din casatorie, din afara ei sau din adoptie.

Sectiunea a 4-a. Ordinea in care se datoreaza intretinerea

4.1. Ordinea legala potrivit careia se datoreaza intretinere

Art. 89 stabileste ca intretinerea se datoreaza in urmatoarea ordine:

a) sotii isi datoreaza intretinere inaintea celorlalti obligati;

b) descendentul este obligat la intretinere inaintea ascendentului, iar, daca sunt mai multi descendenti sau mai multi ascendenti, cel in grad mai apropiat, inaintea celui mai indepartat;

c) cel care adopta este obligat la intretinere inaintea parintilor firesti;

d) fratii si surorile isi datoreaza intretinere dupa parinti, insa inaintea bunicilor.

4.2. Ordinea intre celelalte categorii de persoane obligate la intretinere

Fostii soti isi datoreaza intretinere la fel ca sotii inaintea oricaror alte persoane, atat in caz de divort, cat si in caz de casatorie putativa.

Sotul care a contribuit la intretinerea copilului celuilalt sot, cel care a luat spre crestere un copil fara a indeplini formele pentru adoptie, precum si mostenitorul sau mostenitorii celui care a fost obligat la intretinerea unui minor sau care a prestat intretinere fara a avea o astfel de obligatie sunt obligati la intretinere atata timp cat copilul este minor, numai daca parintii lui firesti au murit, sunt disparuti ori in nevoie.

Aceste categorii de persoane in raport cu ceilalti obligati stau in locul parintilor firesti pe care-i inlocuiesc, insa obligatia lor se situeaza dupa cea a parintilor firesti.

Cei carora li s-au incredintat copii spre crestere si educare sau au luat copii in plasament familial, luand locul parintilor sau altor rude obligate la intretinere, sunt tinuti a presta intretinerea in ordinea in care sunt obligate persoanele pe care le inlocuiesc[14].

4.3. Situatia persoanelor concomitent obligate sau indreptatite la intretinere

In cazul in care mai multe persoane sunt obligate la intretinerea aceleiasi persoane, obligatia de intretinere este divizibila, in functie de mijloacele financiare pe care debitorii acestei obligatii le au. De la principiul divizibilitatii obligatiei de intretinere, reglementat de art. 90, alin. 1 din Codul familiei, exista si exceptii, cand ea este solidara.

Astfel, art. 90, alin. 2 din Codul familiei prevede ca, "daca parintele are drept la intretinere de la mai multi copii, el poate, in caz de urgenta, sa porneasca actiunea numai impotriva unuia dintre ei. Cel care a platit intretinerea se poate intoarce impotriva celorlalti obligati pentru partea fiecaruia".

De asemenea, art. 96, alin. 2 din Codul familiei prevede ca, "in cazul in care sunt mai multi mostenitori, obligatia este solidara, fiecare dintre ei contribuind proportional cu valoarea bunurilor mostenite".

In literatura de specialitate s-a aratat de asemenea ca exista exceptie de la acest principiu si in cazul obligatiei in solidum a parintilor fata de copiii minori, reglementata in art. 107 din Codul familiei.

In situatia in care o singura persoana este obligata sa acorde intretinere mai multor persoane, ea va acorda intretinere tuturor acestora[15]. Daca insa debitorul nu are resurse materiale suficiente, instanta va putea dispune ca acesta sa acorde intretinere uneia singure sau ca suma de care dispune debitorul sa fie impartita intre persoanele indreptatite .

Sectiunea a 5-a. Executarea obligatiei de intretinere

5.1. Natura executarii obligatiei de intretinere

Potrivit art. 93, alin. 1 din Codul familiei, obligatia de intretinere se executa in natura sau prin plata unei pensii in bani. Instanta judecatoreasca va stabili felul si modalitatile executarii, tinand seama de imprejurari.

De asemenea, felul executarii se poate stabili si prin invoiala dintre debitorul si creditorul obligatiei, cu conditia ca instanta de judecata sa constate ca aceasta corespunde nevoilor reale ale creditorului obligatiei. Felul executarii obligatiei de intretinere nu mai poate fi modificat atata vreme cat a fost stabilit de catre instanta de judecata.

Obligatia de intretinere se executa succesiv, prin prestarea la anumite intervale de timp a unei sume de bani cu titlu de intretinere. In situatii cu totul exceptionale, se poate admite si executarea acestei obligatii prin plata unei sume globale, cu conditia ca aceasta sa fie utilizata tot periodic pentru acoperirea nevoilor creditorului.

5.2. Stingerea obligatiei de intretinere

Disparitia imprejurarilor care au determinat acordarea pensiei de intretinere are ca efect stingerea obligatiei de intretinere. Unele dintre aceste imprejurari duc la incetarea definitiva a obligatiei de intretinere, iar altele determina doar suspendarea acesteia (lipsa temporara a mijloacelor materiale).

Sunt imprejurari care determina stingerea obligatiei de intretinere:

desfiintarea, desfacerea si incetarea casatoriei;

- recasatorirea fostului sot indreptatit la intretinere;

- nulitatea si desfacerea adoptiei;

- disparitia starii de nevoie a celui indreptatit sau a mijloacelor materiale a celui obligat;

- decesul debitorului sau al creditorului, cu exceptia cazului reglementat in art. 96 din Codul familiei, cand obligatia se transmite pasiv la mostenitori;

- expirarea termenului pentru care obligatia de intretinere a fost prevazuta de lege;

- executarea obligatiei, ca modalitate de stingere a obligatiilor in general.

Exista si situatii in care, desi obligatia de intretinere se stinge, aceasta cauza determina nasterea unei noi obligatii. Astfel, in cazul adoptiei, prin desfacerea ei se stinge obligatia de intretinere intre adoptat si adoptator, dar se naste obligatia de intretinere dintre adoptat si parintii sai firesti.

Sectiunea a 6-a.      Aspecte procedurale privind obligatia
de intretinere

Stabilirea, modificarea si incetarea pensiei de intretinere este de competenta materiala a instantelor judecatoresti.

Cererea de chemare in judecata poate fi introdusa personal de cel care este indreptatit la intretinere sau poate fi introdusa prin reprezentant. Instanta de judecata nu se sesizeaza din oficiu, decat in situatia pronuntarii divortului, cand se va pronunta si cu privire la incredintarea copiilor minori si stabilirea cuantumului pensiei de intretinere datorata de parinti.

Pot avea calitate procesuala activa: parintele caruia i-a fost incredintat copilul pana la varsta de 14 ani, iar dupa aceasta varsta, copilul va sta in proces personal, asistat de parinte. Are de asemenea calitate procesuala activa si procurorul, in temeiul art. 45 din Codul de procedura civila.

Competenta materiala in aceasta materie apartine judecatoriei, iar din punct de vedere teritorial, competenta de judecare a acestor cereri revine instantei de la domiciliul paratului. Exista si exceptii de la aceasta regula.

Astfel, solutionarea cererilor formulate de ascendenti sau descendenti, avand ca obiect pensia de intretinere, este si de competenta instantei de la domiciliul reclamantului (art. 10, pct. 7 C. proc. civ.). Este vorba despre o competenta alternativa.

De asemenea, asa cum am precizat si anterior, instanta sesizata cu actiunea de divort este competenta sa solutioneze si cererea pentru stabilirea pensiei de intretinere (art. 65 din Codul familiei).

Avand in vedere caracterul modificabil al pensiei de intretinere, hotararile date de instanta in aceasta materie nu se bucura de autoritatea lucrului judecat.

Hotararile date in aceasta materie de instantele de fond prin care se stabileste pensia de intretinere sunt executorii de drept, datorita necesitatii de a proteja interesele celui care se afla in nevoie.

Obligatia de intretinere avand un caracter personal, este exceptata de la regula compensatiei legale.