Aspecte generale privind infractiunile contra vietii - notiuni introductive

Aspecte generale privind infractiunile contra vietii - Notiuni introductive

Infractiunile contra vietii se caracterizeaza, in principal, prin elementul lor material ce consta in atingerea valorilor sociale ocrotite de lege. Aceasta atingere poate avea consecinta cea mai grava, adica stingerea vietii si desfiintarea fizica a persoanei.

Gradul de pericol social pe care il reprezinta faptele incriminate sub denumirea generica de "crime si delicte contra vietii persoanei" este deosebit de ridicat, ele punand in primejdie nu numai securitatea fiecarei persoane, ci implicit, a intregii colectivitati. Aceasta deoarece, fara asigurarea cadrului legal care garanteaza respectul pentru viata persoanelor, nu este posibila o linistita convietuire , atat la nivel microsocial cat si la nivel macrosocial.

Cu toate ca faptele contra vietii persoanei lezeaza grav aceleasi relatii sociale, fiind susceptibile de a avea ca rezultat moartea unei persoane, gradul de pericol social pe care il prezinta fiecare difera, in raport cu forma de vinovatie, relatiile dintre faptuitor si victima, modul in care s-a savarsit infractiunea. Este de observat faptul ca deosebirile mentionate se rasfrang , atat asupra sanctiunii, cat si a continutului incriminarilor.

Codul penal roman, in articolele 178-182 sub denumirea de " Crime si delicte contra vietii persoanei" incrimineaza faptele care aduc atingere vietii omului, ca

atribut fundamental si indispensabil al persoanei umane si de care depinde existenta si fiinta sa.

Aceste incriminari sanctioneaza cele mai grave atentate impotriva persoanei: omorul , omorul calificat, pruncuciderea, uciderea din culpa, determinarea sau inlesnirea sinuciderii.

Apararea persoanei si indeosebi a vietii, constituie o preocupare constanta, comuna tuturor sistemelor de drept. In orice oranduire sociala viata a fost ocrotita de lege, nu atat ca fenomen biologic ci, mai presus de toate, ca fenomen social, ca valoare primara si absoluta a oricarei sociatati, ca o conditie indispensabila a insasi existentei societatii omenesti. Legea ocroteste nu numai interesul fiecarui individ de a trai, de a-si conserva si prelungi viata, dar mai ales interesul societatii ca viata fiecarui om sa fie pastrata si respectata de ceilalti, conservarea vietii indivizilor fiind hotaratoare pentru existenta societatii care nu poate fi conceputa decat ca fiind formata din indivizi in viata.

inca din cele mai vechi timpuri, fiecare grup social s-a preocupat sa asigure prin toate mijloacele ocrotirea vietii indivizilor, apeland fie la reguli traditionale, la reguli religioase, fie la cele juridice.

Dintre mijloacele juridice de aparare legea penala a avut, de timpuriu ,un rol mai important, dreptul penal fiind forma cea mai energica de influentare a relatiilor sociale si de ocrotire a valorilor fundamentale ale societatii.

Omul a constituit intotdeauna valoarea sociala cea mai ocrotita in cadrul relatiilor interumane, incepand cu codul Hammurabi, codurile chinezesti, cartile egiptene, legile lui Solomon, Dracon, legile romane, legile popoarelor germanice, si pana la legiuirile epocii moderne, sanctionand pe cei ce atentau la viata, integritatea corporala, sanatatea , libertatea si demnitatea omului. Vechile noastre pravile incriminau, de asemenea, faptele de omor, intocmai ca si Codurile penale ale Romaniei moderne din 1864, 1936.

La data de 10 decembrie 1948, Adunarea Generala a ONU a adoptat si proclamat "Declaratia universala a drepturilor omului". In articolul 3 din declaratie se arata ca "orice om are dreptul la viata, libertate si inviolabilitatea persoanei", iar in Pactul cu privire la drepturile civile si politice se prevede in art.6, ca "Dreptul la viata este inerent persoanei umane. Acest drept trebuie ocrotit prin lege. Nimeni nu poate fi privat de viata sa in mod arbitrar". Acest drept figureaza si in alte documente internationale importante si anume, in "Conventia europeana pentru protectia drepturilor omului si libertatilor fundamentale". Constitutia Romaniei , adoptata in 1991 reglementeaza si garanteaza dreptul la viata in art.22.

Viata umana este ocrotita de legea penala intr-un cadru mai larg, acela al ocrotirii persoanei si a principalelor atribute ale acesteia: viata, integritatea fizica si psihica, sanatatea, libertatea, inviolabilitatea vietii sexuale, onoarea. Fiecare din aceste insusiri ale persoanei constituie valori pe care statul de drept are menirea si obligatia sa le ocroteasca, sa le asigure existenta si dezvoltarea . Aceste valori nu reprezinta realitati izolate, ci au o importanta sociala; in jurul si pe baza lor se formeaza, se desfasoara si se dezvolta relatii interumane, conferind acestor valori caracterul de valori sociale .

Ansamblul faptelor care aduc atingere valorilor sociale mentionate au fost incriminate in legea penala, in Titlul I din Codul penal sub denumirea de "Crime si delicte contra persoanei".

Dispunerea in acest mod a incriminarilor tine seama de obiectul lor juridic generic comun. In cadrul acestui Titlu, faptele care aduc atingere fiecareia din valorile sociale constitutive a ansamblului de valori referitoare la persoana umana sunt incriminate in capitole distincte, tinand cont de obiectul juridic comun al fiecarui subgrup.

Cuprinderea acestor incriminari intr-un capitol aparte tine seama de existenta unui obiect juridic comun al subgrupului infractiunilor contra vietii, si anume acea sfera de relatii sociale care se formeaza si se dezvolta in jurul acestei valori sociale, viata omului.

Concepand viata ca o relatie sociala, se explica de ce nu este posibila incriminarea si sanctionarea incercarii de sinucidere. Aceasta nu e de conceput, nu pentru ca o persoana nu ar avea dreptul sa-si ridice viata, ori pentru ca sinuciderea nu ar fi in contradictie cu interesele persoanei sau ca fapta nu ar fi de natura sa alarmeze societatea , ci pentru ca in aceasta situatie nu poate fi vorba de o relatie sociala cu privire la viata. O persoana nu poate stabili relatii sociale cu sine insasi, ca urmare, lipseste obiectul juridic special al ocrotirii penale, adica relatia sociala care se creeaza in jurul acesteia si confera semnificatie acestei valori devenind astfel o valoare sociala.