Internet-ul, criminalitatea si dreptul - retea a retelelor

Internet-ul este o "retea a retelelor" informationale care reuneste cateva mii de retele de ranguri diferite ce provin din zeci de tari ale lumii. Este o retea virtuala formata dintr-un numar in continua crestere de retele locale (Local Area Network - LAN) publice si private, retele pe arii extinse (Wide Area Network -- WAN), retele regionale si nationale interconectate .

Istoria acestei megaretele incepe in iulie 1968 cand Advanced Research Projects Agency, din cadrul Defence Department of U.S.A., a angajat compania Bolt Beranek and Newman din Cambridge (Massachusetts) sa construiasca ARPA-net, o retea care sa uneasca centrele de cercetare de pe intinsul tarii. Pana in toamna aceluiasi an, compania amintita reusise sa interconecteze computerele de la Stanford Research Institute, UCLA, UC Santa Barbara si University of Utah. Ulterior, pe masura ce protocoalele si tehnologiile de comutare s-au dezvoltat, in retea au intrat si alte institutii. In 1973, proiectantii au demarat un program denumit Internetting problem, care avea ca obiectiv interconectarea diverselor retele izolate. In 1983 erau deja conectate 400 de calculatoare, iar in 1986, National Science Foundation a creat NSFNet, un backbone ce a legat cu mare viteza toate retelele regionale. Odata cu trecerea timpului, aceasta retea a retelelor avea sa se extinda la institutele de cercetare, la institutiile de invatamant, in administratie, in lumea afacerilor si, in cele din urma, la utilizatorii particulari, la publicul larg. Astfel, Internet-ul a devenit o super-retea informationala cu un accentuat caracter public. Majoritatea utilizatorilor navigheaza pe Internet pentru satisfacerea unor nevoi stiintifice, culturale, educationale, profesionale sau de afaceri, dar si a unor necesitati legate de organizarea si desfasurarea vietii de familie ori de petrecerea timpului liber.

Internet-ul reprezinta cel mai mare "cartier" al Cyberspace-ului si pune la dispozitia utilizatorilor cateva categorii majore de servicii: World Wide Web-ul, Electronic Mail-ul, Usenet-ul, Internet Relay Chat-ul.[2]

World Wide Web-ul reprezinta o "piata electronica" pentru bunuri, servicii si o vasta gama de aplicatii. Aici, diferiti utilizatori isi constituie site-uri, care se prezinta ca niste "vitrine electronice" in Cyberspace.

Electronic mail-ul (prescurtat e-mail), adica "posta electronica", este o "fiica" a traditionalei poste, care da posibilitatea celor care au acces la Internet sa comunice si sa transmita, cu o viteza remarcabila si un cost redus, diverse mesaje (texte scrise, grafica, imagini statice, imagini video) altor utilizatori ai retelei, indiferent de fusul orar sau de zona geografica unde acestia se afla.[3] La mesajul e-mail transmis, utilizatorul poate atasa o fotografie sau un document (de exemplu, un studiu pe care un profesor il trimite spre publicare la o revista de specialitate). Este vorba despre un Attached File (fisier atasat), care reprezinta o anexa electronica la mesajul trimis prin e-mail.

Usenet Newsgroups-ul (grupuri de stiri Usenet) este constituit, dupa cum si numele lui ne sugereaza, din grupuri de stiri. Acestea sunt asemanatoare avizierelor dintr-un birou, unde fiecare poate citi anunturile puse de altii si poate pune el insusi alte anunturi.

Internet Relay Chat-ul (prescurtat IRC, discutie in direct pe Internet) este format din mii de "camere de discutii" in care utilizatorii retelei, tastandu-si mesajele, "stau de vorba", in timp real, cu un grup de persoane sau cu o alta persoana.

Este indiscutabil faptul ca, prin serviciile pe care le ofera, Internet-ul a adus si aduce multiple avantaje cercetarii stiintifice, invatamantului, administratiei, afacerilor, comunicarii inter-umane etc. Dar, Internet-ul a fost si este pandit de mari pericole care-si afla sorgintea in faptul ca aceasta retea, miraculoasa prin beneficiile pe care le aduce omului, reprezinta, in acelasi timp, un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte indezirabile social, fapte care se pot intinde de la acte teroriste pana la hartuirea sexuala sau diseminarea imaginilor pornografice. Conectandu-se la aceasta retea cu ajutorul unui calculator (pe care a fost instalat in prealabil un program informatic adecvat) si al unui modem, prin intermediul unei simple linii telefonice, orice individ se poate afla la un "click" de crima. Iar cei interesati de aceasta, actionand si intr-un relativ anonimat, n-au intarziat nici o secunda sa faca acest pas atat de mic. Mai exact spus, multi criminali de cele mai diverse tipuri si ranguri si-au mutat imediat (inainte ca sistemele de drept si politienesti sa ajunga aici) "afacerile" pe terenul virgin al Internet-ului, reusind sa devina, in foarte scurt timp, mai eficienti ca oricand in desfasurarea actiunilor lor socialmente periculoase. Deplasarea "afacerilor" criminale pe terenul Internet-ului nu s-a produs intamplator, ci din ratiuni cat se poate de pragmatice, care tin de faptul ca "Aceasta mega-retea planetara prezinta practic cel putin trei avantaje de marca pentru escroci: abolirea distantelor, costuri minime si o fatada si mai anonima".[4] Din pacate, toate domeniile Internet-ului, atat de benefice pentru majoritatea zdrobitoare a utilizatorilor cinstiti ai acestei retele informationale, reprezinta, in acelasi timp, campuri infractionale dintre cele mai "manoase" pentru cei interesati sa le foloseasca in astfel de scopuri.

Toate serviciile oferite de Internet s-au bucurat si se bucura de o atentie din ce in ce mai mare din partea criminalilor. World Wide Web-ul este preferat pentru escrocheriile prin site-uri de Web. Infractorii infiinteaza un site, aduna bani sau informatii de identificare, dupa care "sterg" site-ul. Un escroc infiinteaza un site pentru a vinde produse la preturi foarte mici, aproape prea frumoase pentru a fi adevarate. Cumparatorul plateste, de obicei o suma mult mai mica pentru un obiect care de fapt costa mult mai mult. Dar, in realitate, acesta primeste un obiect care costa de cateva ori mai putin decat a platit el. Sau, infractorii infiinteaza site-uri pentru a colecta numere de carti de credit si alte informatii personale de la clienti care sunt incredintati ca achizitioneaza un bun sau un serviciu. In realitate, nu vor primi niciodata produsul sau serviciul comandat. Infractorul, insa, va vinde informatiile altor infractori sau le va utiliza pentru propriile scopuri ilegale.[5]

Electronic mail-ul este utilizat de infractori pentru a-si promova activitatea prin trimiterea de mesaje catre mii de adresanti care nu le-au cerut. Practica de a trimite astfel de mesaje se numeste Spanning.

La randul lor, Usenet Newsgroups-urile sunt utilizate pentru a distribui pornografie cu copii sau pentru a pune copii la dispozitia amatorilor de relatii sexuale cu acestia. Hotii le folosesc pentru a face reclama bunurilor furate, iar escrocii pentru a promova jocuri care asigura castiguri "garantate" (cum ar fi schema de investitii Ponzi) sau escrocherii de genul scrisorilor in lant.[6]

Si Internet Relay Chat-ul s-a dovedit un teren fertil pentru activitatile infractionale. Astfel, pedofilii folosesc chat-room-urile pentru a-si povesti aventurile sexuale, pentru a cauta noi victime in randul copiilor si al adolescentilor, pe care, prin discutii indelungate, cauta sa-i ademeneasca la o intalnire in lumea reala spre a avea relatii sexuale cu ei. Escrocii, la randul lor, cauta in chat-room-uri persoane tentate de schemele lor de imbogatire rapida sau de "oportunitatile" de afaceri pe care le ofera, iar toate categoriile de infractori interesati pot tine "sedinte" cu complicii lor pe canalele IRC, unde pot comunica, individual sau in grup, fara ca cineva sa "vada" ceea ce isi transmit.[7]

Iata, in continuare, cateva dintre infractiunile care, ajungand pe "taramul" Internet-ului, au capatat noi caracteristici. Printre acestea se numara si terorismul.

In conditiile in care, cu mijloace tehnice minime si cheltuieli financiare aproape modice, orice utilizator poate intra in legatura cu reteaua Internet, pentru a accesa o sumedenie de baze de date din intreaga lume, ne putem astepta oricand ca un rauvoitor sau bolnav psihic, de oriunde de pe glob, sa provoace pagube imense unor indivizi, comunitati umane sau chiar state aflate la zeci de mii de kilometri distanta. In Computers Crisis (Computere in criza), un raport al Consiliului National de Cercetare, se afirma raspicat ca "Teroristul zilei de maine ar putea fi capabil sa provoace daune mai mari cu un keyboard decat cu o bomba"[8].

Este din ce in ce mai evident ca, in zilele noastre, gruparile teroriste utilizeaza tot mai mult Internet-ul pentru a-si atinge scopurile subversive. Majoritatea dintre ele sunt, de altfel, prezente pe Internet. Printre cel mai bine reprezentate sunt miscarile de gherila latino-americane care dispun de o tehnica informatica de inalta performanta si, de multe ori, de masive finantari ce provin din fondurile unor capi ai traficantilor de droguri[9].

Ca toata lumea, de altfel, si organizatiile teroriste utilizeaza Internet-ul, in primul rand, in calitatea sa de mijloc de comunicare. Prin site-urile pe care si le-au creat pe World Wide Web acestia isi propaga intens ideologiile pe care le-au imbratisat, utilizand Internet-ul ca vector principal al legitimarii lor ideologice[10]. Un exemplu in acest sens il reprezinta organizatia terorista Drumul luminos din Peru, care, dispunand de un site pe Web, isi promoveaza propria ideologie extremista. Interesant este faptul ca, asa dupa cum constata fostul sef al operatiunilor F.B.I., Buck Revell, atata timp cat mesajele acestor grupari fac numai propaganda pentru ideologia lor, fara sa treaca la actiuni criminale, teroristii pot desfasura liberi activitati, astfel incat Internet-ul a devenit un adevarat "rai" pentru ei .

La randul lor, simpatizantii diferitelor organizati teroriste, cu diferite ocazii, cum ar fi reusita unor actiuni ale acestora, construiesc site-uri de simpatie fata de asemenea grupari. Astfel, imediat dupa ce gruparea terorista Tupac Amaru a ocupat resedinta ambasadorului Japoniei in Peru, tinand ostateci membrii ambasadei si pe invitatii lor, in decembrie 1996, simpatizantii organizatiei mentionate din S.U.A. si Canada au realizat o serie de site-uri de simpatie pe Internet, prezentand in detaliu asaltul asupra ambasadei sau laudand curajul si "maiestria" teroristilor[12].

In conditiile in care organizatiile teroriste, cu ajutorul unor buni specialisti, beneficiaza de securizarea comunicatiilor prin utilizarea tehnicilor de criptografiere, inlaturand in buna masura riscurile divulgarii secretelor, acestea pot coopera, via Internet, cu alte grupari sau pot transmite subordonatilor ordine, planuri de actiune, instructiuni, harti, coduri, fotografii ale viitoarelor victime s.a. O astfel de tehnica a utilizat, de exemplu, Ramzi Ahmed Zousef, creierul actiunii teroriste de la World Trade Center, in organizarea actiunii (esuate) care viza distrugerea unui numar de 11 avioane in Orientul Indepartat.

Surprinzator este faptul ca, in ceea ce priveste pregatirea si desfasurarea actiunilor teroriste clasice, dar si a celor de natura informatica, orice individ amator de astfel de "distractii", care poseda un minimum de cunostinte si de deprinderi pentru a utiliza un computer, un keyboard si un mouse, poate sa obtina, de pe Internet, know-haw-ul de care are nevoie pentru atingerea scopurilor sale. Astfel, unele site-uri, usor identificabile in aceasta retea, furnizeaza informatii de ultima ora cu privire la confectionarea bombelor, instructiuni privind manipularea substantelor explozive si retetele necesare. Pe aceste site-uri pot fi gasite Manualul teroristului si Cartea de bucate a anarhistului, in care este descris cu lux de amanunte modul de construire a mai multor tipuri de bombe[13]. Aceasta pentru a nu mai vorbi de acele pagini Web care prezinta ultimele tipuri de arme, informatii paramilitare, tehnici de corupere sau ucidere a viitoarelor victime etc. Tot ceea ce este prezentat in astfel de site-uri beneficiaza de imagini, scheme si explicatii amanuntite. Dar, in retea se gaseste chiar mai mult decat atat, se gaseste si o buna parte din know-haw-ul de producere a armelor nucleare (poate nu atat de sofisticate), care se afla la indemana tuturor doritorilor: teroristi, maniaci, instabili psihic sau state paria . Din pacate, lucrurile nu se opresc la aceste activitati care, de regula, premerg actiunile teroriste propriu-zise; ele merg mai departe, ajungand sa incite la astfel de atacuri si, in final, la organizarea si desfasurarea unor acte criminale grave.

O alta categorie de activitati teroriste desfasurate pe Internet o reprezinta diseminarea mesajelor de ura si incitare la violenta prin intermediul paginilor Web. Astfel, organizatiile islamiste utilizeaza Internet ul pentru a-si disemina propaganda antievreiasca si antioccidentala. In acest scop, unele site-uri create de simpatizantii miscarii Hamas cheama la lupta impotriva evreilor si preamaresc gloria de a muri in aceasta lupta. De asemenea, in S.U.A., o multime de site-uri existente pe World Wide Web proclama suprematia albilor, iar gruparea terorista Alpha HQ din Philadelphia publica pe paginile sale de Web diverse amenintari, mesaje de hartuire si intimidare etnica, fapt ce l-a determinat, in octombrie 1999, pe procurorul general al statului Pensylvania, Mike Fisher, sa prezinte o plangere impotriva acestei organizatii. De altfel, asa dupa cum constata Liga Antidefaimarii din S.U.A., Internet-ul a devenit "un forum pentru gruparile teroriste sau teroristii individuali"[15]. Intrucat in S.U.A. se considera ca informatiile difuzate pe Internet tin de dreptul la libera exprimare, riposta autoritatilor fata de construirea site-urilor de catre gruparile teroriste este destul de delicata. Astfel, in aceasta tara, desi paginile Web ale gruparilor teroriste sunt publice, F.B.I.-ul nu are voie sa faca dosare cu fisierele respective decat atunci cand investigheaza un anumit caz care a fost aprobat de procuror.

In acelasi timp, gruparilor teroriste nu le-a trebuit prea mult timp sa inteleaga faptul ca un mijloc de presiune la fel de spectaculos, daca nu mai mult, decat plasarea unor bombe in diferite locuri publice, il reprezinta distrugerea infrastructurilor informatice si periclitarea vastelor retele informatice. Spre exemplu, potrivit bazelor de date ale F.B.I.-ului, si in special ale T.I.S.-ului (Terrorist Information System), in 1994 existau nu mai putin de 200.000 de indivizi si peste 3.000 de organizatii susceptibile de a se deda la practici de acest gen[16]. In conditiile actuale se pot realiza pe Internet diverse si, uneori, spectaculoase operatiuni de sabotare a computerelor. Ilustrativ in acest sens este cazul celui care-si spunea Johny Xchaotic si care, la 10 august 1996, a facut ca adresele de posta electronica ale mai multor personalitati americane, printre care se numarau presedintele Bill Clinton, patronul Microsoft, Bill Gates, politicianul texan Ross Perot s.a., sa fie "inundate" cu mii si mii de mesaje nesolicitate, provocand pierderea celor ce prezinta interes pentru destinatar, blocarea legaturii cu Internet-ul si chiar "sucombarea" calculatorului .

Alti sabotori de pe Internet au furat, intr-un interval de doua luni, toate e-mail-urile Centrului de Cercetari Atomice din India. Dar nu numai posta electronica poate fi sabotata, ci si site-urile de pe Internet, care constituie prazi dintre cele mai usoare pentru hackeri. De altfel, printre acestia domneste moda intrecerilor in imaginatie pentru a sabota site-urile guvernamentale Web. Spre exemplu, in noaptea de 15 spre 16 august1996, un hacker a atacat site-ul Web al Ministerului Justitiei din S.U.A. si a transformat textele si imaginile. In urma modificarilor facute, Departamentul Justitiei a devenit Departamentul Injustitiei, locul fotografiei Procurorului general a fost luat de fotografia lui Adolf Hitler, impreuna cu aceea a manechinului-vedeta de televiziune Jennifer Aniston; iar intregul site a fost "completat" cu imagini pornografice si zvastici[18]. La randul lor, hackerii din tara noastra au spart site-ul Ministerului de Finante si au modificat informatia guvernamentala in diferite moduri. Una dintre principalele modificari a fost adaugarea unei "taxe pe prostie", care trebuia sa fie cu atat mai mare cu cat persoana era mai importanta. Banii incasati din aceasta taxa urma sa fie folositi pentru a mitui N.A.T.O. sa ne primeasca la sanul sau cu bratele deschise !

Exista insa temerea indreptatita ca, depasind astfel de manifestari ludice, hackerii vor merge mult mai departe si vor modifica listele de preturi, textele juridice sau chiar rezultatele cercetarilor stiintifice, ceea ce ar avea consecinte mult mai grave[20].

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Totodata, asistam la o proliferare a atacurilor masive contra elementelor retelei Internet. Sunt atacati furnizorii de acces la Internet, veritabile noduri fara de care nu ar putea fi posibil sa se acceada in retea, prin bombardarea unui computer cu mesaje pana acesta isi da duhul. Dar cel mai mare pericol il reprezinta faptul ca teroristii individuali sau gruparile teroriste ar putea ataca si penetra retele de calculatoare importante ale statului. In conditiile Internet-ului, teroristii au acum posibilitatea de a lansa atacuri greu detectabile din orice punct al globului. Pot infecta sistemele informatice cu virusi complecsi ceea ce ar putea provoca disfunctionalitati grave in sisteme. Conform unor estimari, pagubele aduse de celebrul virus "I Love You", lansat anul trecut la inceputul lunii mai, sunt de ordinul miliardelor de dolari[21]. Bande teroriste, seniori ai narcoticelor sau unele state dedate la acte teroriste pot intra in reteaua Internet si sabota nodurile critice din foarte vulnerabilul sistem de comunicatii si legaturi prin satelit al unei tari . Ei pot lansa atacuri masive cu virusi informatici asupra retelelor de telecomunicatii, de aparare, de alimentare cu energie electrica, gaze si apa sau asupra sistemelor de dirijare a transporturilor aeriene, navale si terestre, asupra sistemelor informatice din banci, burse, societati de asigurari etc. Viata a demonstrat ca chiar sistemele militare americane, care se presupune ca sunt printre cele mai sigure din lume, prezinta cu regularitate semne da slabiciune in fata atacurilor informatice, adesea intreprinse de amatori cu motivatii ludice, care aproape intotdeauna raman surprinsi de amploarea si consecintele faptelor lor. De exemplu, in 1997, trei adolescenti din portul Zadar din Croatia, dupa ce au spart codurile de protectie, au intrat in computerul Pentagonului si au copiat fisiere confidentiale privind bazele militare . Ei au fost repede prinsi gratie urmelor lasate pe Internet, dar fapta lor dovedeste, inca o data, vulnerabilitatea sistemelor informatice vitale ale unui stat de talia S.U.A. Un semnal de alarma a tras si liderul unui grup de crackeri chinezi, care, in 1999, a pretins ca a accesat sistemele de securitate ale calculatoarelor care monitorizeaza satelitii chinezi, ceea ce a dus la pierderea temporara a controlului acestora .

Din pacate, astfel de cazuri nu sunt putine (numai in februarie 1999 au fost inregistrate 11 penetrari in reteaua Pentagonului!) si ele dovedesc tot mai mult ca atacurile electronice, "virusii" si "bombele informatice" infaptuite de mafioti angajati alaturi de un guvern islamist, de pirati informatici reconvertiti la razboiul economic sau la manipularea cursurilor bursiere si la sabotaje distructive nu sunt nici pe departe pericole imaginare, ci cat se poate de verosimile[25].

In principiu, in cazul criminalitati in domeniul retelelor de date, in special in ce priveste Internet-ul, se pot distinge infractiunile care vizeaza paralizarea lor in intregime, a unor parti ale acestora sau a unor structuri care lucreaza cu ele, prin programe virusate sau prin puternice atacuri de tipul  DoS distribuit (DDoS), realizate prin hacking . Atacurile Denial of Service (DoS) constau in inundarea unei adrese de IP (IP - Internet Protocol - numar de identificare a unui calculator sau alt tip de dispozitiv conectat direct la Internet) cu date, si in consecinta, blocarea lui si a legaturii Internet. Cele mai multe atacuri DoS sunt lansate impotriva site-urilor Web, cu scopul de a impiedica vizitarea acestora de catre utilizatorii obisnuiti. Un astfel de atac a blocat site-urile Internet Ebay si Yahoo! in februarie 2000, cand bombardamentele din partea hackerilor au cauzat prabusirea respectivelor servere.

In acelasi timp, pot fi lansate si atacuri mai puternice de tipul DoS distribuit (DDoS), care constau in utilizarea mai multor calculatoare pentru un atac DoS. Hackerul comanda mai multe calculatoare pe care le foloseste ca platforme de lansare a atacului. Prin aceasta manevra el ridica mult amploarea si intensitatea atacului si, in acelasi timp, isi asigura o mai buna protectie a propriei identitati.

Manata de "apetitul" pentru profituri din ce in ce mai mari, crima organizata si-a deplasat si ea rapid o buna parte a "afacerilor" pe terenul inaltelor tehnologii si, implicit, al Internet-ului. Cu cativa ani in urma, Joseph Albini, profesor de drept penal la Universitatea din Nevada si unul dintre cei mai buni experti in mafii din S.U.A., atentiona asupra faptului ca nu incape nici o indoiala ca grupurile criminale organizate utilizeaza tehnologii cum sunt computerele si algoritmii de incifrare. De altfel, amintea cunoscutul profesor, istoria crimei organizate a demonstrat ca infractorii se adapteaza foarte rapid la noile tehnologi aparute, pe care le utilizeaza cu succes in activitatea lor criminala. In Statele Unite, exemplifica profesorul Joseph Albini, banditii utilizau deja aparatele de radio, inainte ca aceste mijloace de comunicare sa fi intrat in dotarea politiei[27].

La concluzii asemanatoare ajunge si raportul Subcomisiei Senatului S.U.A. pentru investigatii asupra securitatii, care consemneaza faptul ca "Istoria recenta arata ca infractorii se adapteaza rapid la instrumentele de comunicare anonime si nedetectabile"[28]. Organizatiile criminale s-au convertit cu o viteza uimitoare la tehnologiile actuale cele mai sofisticate. Spre exemplu, ele folosesc programele informatice de criptografiere pentru a comunica pe Internet cu o marja foarte mare de siguranta sau, asa dupa cum recunosteau autoritatile columbiene, una dintre noile grupari aparute la Cali, dupa loviturile date cartelurilor din aceasta zona, a utilizat Internet-ul pentru a-si extinde si coordonarea traficului de droguri . La randul lor, "sefii Mafiei italiene, in general inteligenti si abili, au observat deja, sau vor intelege mai devreme sau mai tarziu, enormele posibilitati oferite de informatica, de retele si, mai ales, de Internet" . Dar, Internet-ul constituie un mijloc formidabil si pentru bandele organizate care se ocupa cu traficul ilegal de arme, de medicamente, cu spalarea enormelor sume de bani murdari s.a . Exista suficiente motive care ne indreptatesc sa credem ca aceasta forma atat de grava a infractionalitatii, care este crima organizata, s-a orientat hotarat spre Internet si alte inalte tehnologii conexe acestei retele. Un astfel de motiv consta in faptul ca pentru gruparile crimei organizate Internet-ul reprezinta un mijloc ideal de comunicare rapid, ieftin si destul de sigur in conditiile utilizarii programelor informatice de criptografiere. Astfel, in ianuarie 1996, mai multe grupari criminale din Detroit au creat un site Web, pe care, dupa 3 luni, cand acesta a fost inchis de prestatorul de servicii, l-au mutat la un furnizor din Noua Zeelanda. "Denumit <<Glock 3>> acest site avea rolul de releu intre bandele din lumea intreaga, de la West Side Crips din Phoenix, pana la Lil Shorty's din Londra sau chiar Gangster's Disciples din Chicago. Caci in Statele Unite  prolifereaza Street gang-urile (bandele de strada)" .

Astazi, cand in lumea comertului electronic, care se dezvolta intr-un ritm ametitor, se vehiculeaza sume enorme de bani, cand prin intermediul retelei infractorii pot avea mult mai usor acces la informatiile care ii intereseaza, cand Internet-ul s-a constituit intr-un nou canal, mai usor si mai rapid, de pompare a banilor, cand hold-up-ul electronic aduce castiguri mult mai mari si mai putin riscante (datorita relativului anonimat oferit de acest mediu) decat traditionalele spargeri de banci, profesionistii crimei organizate au devenit deja utilizatori avizati si foarte interesati ai acestei retele informatice planetare. La randul ei, cresterea rapida a numarului de utilizatori ai Internet-ului va facilita si mai mult dezvoltarea crimei organizate si desfasurarea operatiunilor de reciclare a produselor acesteia. Toate acestea vor face ca, pe viitor, Internet-ul sa devina unul dintre cei mai importanti vectori ai crimei organizate, care a stiut intotdeauna sa-si gaseasca noi mijloace pentru a-si desfasura activitatile sale ilegale. "Utilizarea tehnologiilor este anticorpul pe care il va secreta crima organizata pentru a strabate furtunile dezlantuite de puterile represive"[33].

Piratarea programelor pentru calculator reprezinta alta forma a criminalitatii legate de Internet. Ea se realizeaza prin incarcarea programelor difuzate pe Internet in memoria interna a unui calculator atunci cand aceasta operatiune nu este expres autorizata de catre titularul dreptului de autor[34]. In cadrul unei operatiuni desfasurate impotriva pietei negre, in 1997, politia italiana a capturat, la Livorno, peste patruzeci de mii de C.D.-ROM-uri piratate si o mare cantitate de dischete de la un grup de douazeci si noua de persoane care, dupa ce preluau programele din reteaua Internet, fabricau produsele finite in mai multe ateliere clandestine. Tot cu ocazia amintita, politia avea sa confiste importante cantitati de echipamente de inregistrare si programe informatice destinate sa "sparga" dispozitivele de protectie cu care erau prevazute produsele originale" .

Tinand seama de exploziva dezvoltare a Internet-ului si de protejarea site-urilor care gazduiesc copii ilicite ale programelor pentru calculator, pe care le pun la dispozitia utilizatorilor, este de asteptat ca in viitor acest tip de piraterie software sa cunoasca cote din ce in ce mai mari. Incarcarii ilicite a programelor informatice difuzate pe Internet i se adauga pirateria audio care, odata cu aparitia muzicii pe Web, a luat o mare amploare .

In conditiile in care tot mai multe tipuri de afaceri au patruns n comunitatea virtuala, a luat o mare amploare furtul de date si informatii. Data fiind aceasta situatie, " pastrarea sub lacat a datelor expuse privirilor neautorizate"[37] a devenit o problema de ca mai mare importanta.

Astazi, cand exista un numar foarte mare de baze de date, care gratie Internet-ului pot fi consultate din orice colt al lumii, spionajul informatic cunoaste o si mai mare amploare si diversificare. Furtul de informatii ingrijoreaza tot mai mult companiile, societatile si firmele din cele mai variate domenii de activitate. Informatiile comerciale, de genul listelor de produse, de preturi, de clienti, de furnizori, al metodelor de promovare a produselor sau al studiilor de marketing sunt cele mai "vanate"[38]. Acestora li se adauga tehnologiile de fabricatie, metodele de instruire a personalului, know-how-ul inventiile in curs de patentare s.a.

Comenzile de produse prin Internet, "platite" cu carti de credit false, sunt, deja, de domeniul trecutului, sau au ramas doar in "grija" infractorilor incepatori. Intrucat majoritatea magazinelor virtuale cu nume mari au incetat sa mai trimita in Romania produse comandate din tara noastra, datorita faptului ca multe cumparaturi se faceau cu carti de credit folosite fraudulos, "specialistii" romani in frauda pe Internet au gasit metode mult mai sigure si mai profitabile de a fura din conturile altora[39]. Acest lucru s-a intamplat odata cu deschiderea de catre Internet a unei noi ere pentru publicitate. Spre exemplu, exista companii de publicitate care platesc detinatorilor de site-uri pentru faptul ca acestia ataseaza pe site-urile lor un banner al unei firme sau pentru faptul ca isi afiliaza site-ul personal la una dintre companiile specializate in promovarea pe Internet ("affiliate"). In ceea ce priveste ultima metoda, trebuie precizat faptul ca aceste companii platesc detinatorului site-ului care s-a afiliat si a atasat un spot publicitar o suma de bani proportionala cu numarul de click-uri de pe banner -ul promotional instalat pe site-ul acestuia. O astfel de activitate este profitabila pentru toate partile si, in acelasi timp, perfect legala. Dar, infractorii romani de pe Internet au gasit in aceasta metoda o noua posibilitate de a-si insusi, ilicit, anumite sume de bani tot cu ajutorul cartilor de credit fraudate. Infractorul se afiliaza la mai multe site-uri, de regula site-uri comerciale, care acorda un procentaj din vanzari celor care au adus cumparatori pentru produsele expuse. Concret, utilizatorul pune un link pe site-ul sau. Cum procedeaza infractorul ? Ne explica Marian un "specialist" din Oradea: "Dupa ce ai pus link-urile pe site-ul tau, te apuci frumos sa dai click pe ele. Acestea te duc la site-uri de vanzari de diverse chestii si te apuci sa cumperi cu carti de credit false. De unde procuri aceste carti de credit? E grija fiecaruia sa-si faca rost si nu e foarte dificil. Astfel, faci cumparaturi cat de mult poti, cu adrese de livrare aiurea, caci nu te intereseaza sa primesti produsele, ci de data asta doar procentajul din vanzari ca doar esti <<affiliate>> nu?" Astfel, la sfarsitul lunii, "affiliate"-ul primeste prin cec suma ce i se cuvine, sub forma de procente din vanzarile realizate prin intermediul sau. Spre a nu risca sa intre sub incidenta Inerpol-ului, infractorii romani prefera sa dea "tunuri" de pana la 2.000 de dolari intr-o luna (peste aceasta suma intervine Interpol-ul), apoi sa construiasca un alt site si sa faca o alta afiliere, stiind bine ca autoritatile din tara noastra, potrivit actualei legislatii, nu se pot atinge de ei. "Cel mai mult - se confeseaza Marius - am scos aproape 2.000 de dolari intr-o luna. Dar trebuie sa ai cap, pentru ca daca cei cu care esti "affiliate" au cea mai mica banuiala ca este un fals, intrerup imediat tranzactia". Desigur exista multe alte forme ale fraudei pe Internet, insa in studiul de fata am tinut sa ne referim, in primul rand, la cea mai raspandita dintre ele in Romania. In al doilea rand, ne vom opri asupra unei afaceri nu tocmai ortodoxe care vizeaza cumpararea in scop de revanzare a domeniilor Internet care apartin unor personalitati sau firme renumite[40]. Sperand sa se imbogateasca peste noapte, unii "intreprinzatori" au cumparat domenii cu numele anumitor celebritati, in ideea ca mai tarziu vor primi bani grei in schimbul acestora. Este de notorietate cazul lui Dan Parisi, un fost muncitor in constructii, care a cheltuit peste 100.000 de dolari pentru a inregistra mai mult de 500 de companii cunoscute, printre care si Microsoft, ATT, Intel s.a. Tot el detinea si domeniul Madonna com, pe care l-a folosit pentru un site sexy pana in 1999 cand avocatii cunoscutei stele a muzicii usoare, sustinand ca Parisi a inregistrat domeniul cu scopuri "malefice", l-au revendicat pentru clienta lor. Multi alti profitori ca Parisi au pierdut in instanta drepturile asupra unor domenii purtand nume sonore, precum: Julia Roberts, Jimi Hendrix, Yahoo! s.a.

In multe tari ale lumii, afisarea si distribuirea materialelor obscene in public constituie o infractiune. Ori, nu exista nici un dubiu ca Internet-ul, prin natura sa deschisa, a devenit un astfel de loc. Ca atare, desfasurarea unor asemenea activitati prin intermediul acestei mega-retele cade, de cele mai multe ori, sub incidenta legii penale. Cu toate acestea, locatiile ce contin materiale "pentru adulti" sunt foarte numerose. Se pare ca prima condamnare pentru o astfel de fapta comisa pe Internet s-a petrecut in S.U.A., unde Robert si Carleen Thomas din California au fost condamnati potrivit unui statut criminal federal, care interzice distribuirea de imagini obscene[41]. Tot pentru diseminarea pornografiei pe Internet, in Germania, CompuService - o mare companie de servicii on-line - a fost obligata sa inchida accesul la o serie de astfel de locatii. De asemenea, in Franta, tot in anul 1996, doi manageri ISP, care lucrau pentru WorldNet, respectiv pentru FranceNet, au fost arestati si acuzati de pedofilie, fiind facuti responsabili pentru materialele distribuite in grupurile de discutii all binaries .

Mai recent, in Germania, statisticile Politiei Judiciare pe 1999 au inregistrat peste 2.000 de cazuri de popularizare si detinere de pornografie infantila, din care jumatate din acestea (putin peste 1.000) au fost depistate prin surf pe Internet, de Biroul Federal de Criminalistica prin Investigatii Independente[43]. Inmultirea unor astfel de cazuri si impactul negativ al diseminarii materialelor obscene pe Internet au dus la cresterea ingrijorarii opiniei publice in legatura cu multiplicarea unor astfel de activitati in retea.

Dar, pe langa unele forme mai vechi ale criminalitatii legate de Internet, si-au facut aparitia si altele mai noi ca: "ofertele pentru adoptie" care ascund vanzari mascate de copii (cazul celor doua gemene Kimberley scoase de o familie americana la vanzare pe Internet, petrecut la inceputul anului 2001), furtul de identitate, violarea zonei informatiilor private a utilizatorilor Internet-ului; vanzarea la licitatie a unor obiecte naziste (cazul companiei Yahoo! care, prin sentinta din 20 noiembrie 2000 a Tribunalului de Mare Instanta din Paris a fost obligata sa tina seama, in termen de 3 luni, de notificarea facuta  la 22 mai 2000 aceleiasi companii prin care i se cerea sa ia masuri de natura sa faca imposibila consultarea pe Yahoo! com a serviciului de licitatie a unor obiecte naziste sau al oricarui site sau serviciu care se constituia intr-o apologie a nazismului sau o contestare a crimelor naziste) s.a.

Dupa ce ne-am format o imagine asupra ceea ce reprezinta Internet-ul, vom incerca sa raspundem la intrebarea daca aceasta fabuloasa retea informationala planetara cu caracter public trebuie sa fie supusa normativitatii juridice? In ciuda unor argumente demne de a fi luate in seama (si intr-o anumita masura le vom lua) ale adversarilor necesitatii instituirii unei astfel de reglementari in ceea ce priveste celebra retea, in cele ce urmeaza vom cauta sa demonstram si sa argumentam ca Internet-ul are nevoie de o reglementare juridica rationala, pertinenta, lipsita de excesivitate. De ce? In primul rand, pentru ca, in cadrul societatii, in cea mai mare parte a lor, actiunile indivizilor inzestrati cu constiinta si vointa proprie nu se produc ca o desfasurare haotica de fapte, ci, dimpotriva, ele se deruleaza intr-un mod organizat, dupa anumite reguli sociale, au un caracter normat. "In ultima instanta - parcurgand medieri complexe, adeseori foarte delicate, aproape evanescente - caracterul organizat al convietuirii impune si activitatii umane un caracter normat".

|n al doilea rand, pentru ca, asa dupa cum constata unul dintre fondatorii sociologiei juridice - Émile Durkheim, viata generala a societatii nu poate sa se extinda asupra nici unui domeniu fara ca viata juridica sa se extinda si ea, in acelasi timp si in aceeasi masura, asupra acestuia.[45] Ori, cum aparitia si dezvoltarea Internet-ului nu reprezinta altceva decat o extindere a vietii sociale asupra unui nou domeniu, activitatile oamenilor in aceasta retea gigantica vor trebui sa capete, in afara reglementarilor tehnice indiscutabile, sau a celor de natura morala, si o reglementare juridica adecvata.

Sunt voci care sustin ca reglementarile tehnice si morale ar fi suficiente pentru buna functionare a retelei. Noi, insa, avem indoieli serioase in aceasta privinta. Pe ce se bazeaza ele? Pe faptul ca Internet-ul a fost si este pandit de mari pericole care-si afla sorgintea in aceea ca aceasta retea, miraculoasa prin beneficiile care le aduce omului, reprezinta, in acelasi timp, un mediu extrem de favorabil pentru cei care se dedau la comiterea unor fapte indezirabile social, fapte care se pot intinde, dupa cum am vazut, de la actele teroriste pana la hartuirea sexuala sau diseminarea imaginilor pornografice.

Fara doar si poate, atat criminalii individuali, cat si cei care s-au constituit in bande organizate, nu pot fi lasati sa foloseasca Internet-ul pentru a-si realiza scopurile lor infractionale.

De aceea, in conditiile unei dezvoltari spectaculoase a Internet-ului si ale proliferarii criminalitatii in aceasta retea, se impun ca necesare si oportune unele masuri de prevenire si combatere a acestui fenomen atat de nociv si periculos, intre care, printre cele mai semnificative si eficiente, ar putea fi cele de natura juridica.

Iata cateva argumente, speram noi, suficient de solide pentru a pune in lumina necesitatea crearii unui Drept al Internet-ului.

Desigur, sustinand aceasta idee, nu uitam faptul ca, avand radacini aproape in toate tarile lumii si fiind lipsit de o autoritate centrala, Internet-ul este considerat de liberalistii civili si activistii on-line ca o adevarata piata libera a ideilor de tot felul. Nu putem sa nu luam in consideratie lupta lor sisifica de a feri Internet-ul de constrangerile juridice care, prin impunerea unor sanctiuni civile sau penale pentru activitatile neglijente sau ilegale, ar ameninta expansiunea si, nu in ultimul rand, spiritul acestei retele.[46] Dar, in acelasi timp, asa cum bine se stie, oamenii simt nevoia irepresibila, adanc inradacinata in fiinta lor, de un "graunte" de ordine in viata sociala, in activitatile pe care le desfasoara.

Pentru a nu fi distrus, in final, de actiunile bandelor criminale, Internet-ul, care s-a constituit ca o "lume" noua, are nevoie de o anumita ordine, de o minima reglementare juridica.

Necesitatea reglementarii juridice a Internet-ului rezulta si din aceea ca unele fapte comise in aceasta retea cad deja sub incidenta unor legi existente. Faptul ca astfel de comportamente si-au mutat locul de desfasurare nu schimba cu nimic natura lor criminala. In multe tari exista o serie de acte normative care, chiar daca n-au vizat, spre exemplu, diseminarea materialelor obscene in reteaua Internet, sunt aplicabile si se aplica si in cazul comiterii acestor fapte prin intermediul retelei amintite. Astfel, in Marea Britanie exista mai multe acte normative care incrimineaza diferite aspecte ale obscenitatii: Obscene Publications Act (Actul publicatiilor obscene) din 1959, Protection of Children Act (Actul protectiei copilului) din 1978, Indecent Displays Act (Actul afisajelor indecente) din 1981, Telecommunications Act (Actul telecomunicatiilor) din 1984, Criminal Justice Act (Actul justitiei criminale) din 1988 sau Criminal Justice and Public Order Act (Actul Justitiei Criminale si a Ordinii Publice) din 1994.[47]

Dar nu numai obscenitatile, ci multe alte fapte comise prin intermediul Internet-ului si care aduc atingere intereselor individului, comunitatii sau societatii, intra sub incidenta legilor actuale din diferite tari. Din pacate, insa, unele fapte indezirabile social care s-au petrecut si se petrec in reteaua Internet reprezinta o chestiune atat de noua si cu o dezvoltare si o diversificare atat de rapide incat ele n-au putut fi incriminate de reglementarile juridice mai vechi si au scapat chiar si celor mai noi legi din tarile puternic informatizate, fara a mai vorbi de celelalte tari ramase mult in urma din acest punct de vedere, cum este si cazul Romaniei. Mai mult, chiar si faptele comise in Internet si care pot fi incriminate pe baza unor legi nespecifice, de cele mai multe ori nu-si gasesc o solutionare deplina pe baza acestor acte normative invechite, intrucat ele imbraca aspecte noi in manifestarile lor. Astfel, chiar in ceea ce priveste difuzarea materialelor obscene, fapta complex incriminata de legile anterioare, s-a resimtit acut lipsa unor reglementari specifice privind comiterea acestei fapte prin Internet. Asa se face ca anul 1996 a reprezentat inceputul interventiilor guvernamentale in aceasta materie. Este cazul S.U.A., unde la 1 februarie 1996 Congresul a adoptat Telecommunications Reform Act (Actul reformei telecomunicatiilor) care stipula mai multe sanctiuni cu trimitere directa la diseminarea materialelor pornografice in Internet. La aceeasi data, guvernul Frantei a mers mai departe si a lansat un apel pentru stabilirea unor standarde internationale in legatura cu Internet-ul si adoptarea unor standarde etice in acest domeniu.[48]

Iata ca problemele instituirii unor reglementari juridice relative la desfasurarea anumitor tipuri de activitati in Internet castiga din ce in ce mai mult teren in randul tarilor high-tech, cum ar fi S.U.A., Marea Britanie, Franta, Germania, Japonia s.a., dar si al unor organisme reprezentative ale unor comunitati regionale sau ale comunitatii internationale. Prin urmare, "oamenii sunt preocupati nu doar de folosirea eficienta si dezvoltarea continua a domeniului tehnologiei informatiei si al Internet-ului, ci si de stabilirea cadrului legal in care sa se desfasoare interactiunile in acest domeniu numit si Cyberspace sau Global Village".[49] In acelasi timp, pornindu-se de la faptul ca Internet-ul este o retea publica deschisa, care transgreseaza granitele tuturor statelor conectate, se contureaza tot mai clar ideea ca chiar instituirea unor legi nationale bune in aceasta materie (ceea ce este inca departe de a se infaptui) n-ar fi suficienta, astfel de legi ar fi inefective si ineficiente, intrucat un fenomen global cum este aceasta retea nu poate fi reglementat local. In conditiile in care este posibil, de exemplu, sa se foloseasca un calculator din Romania pentru a se accesa un calculator din Germania, in scopul de a dobandi acces la un calculator aflat in S.U.A., este greu de crezut ca legile nationale in materie de Internet vor fi eficiente. "Numai un spatiu juridic mondial va putea stavili fuga inainte a mafiilor telemarketing-ului", , spun doi autori avizati precum Serge Le Doran si Philippe Rosé, referindu-se numai la un domeniu restrans al activitatilor desfasurate in aceasta retea. Dar acest lucru este valabil pentru toate domeniile marii retele.

De aceea, "cunoasterea diferitelor legi ce guverneaza Internet-ul si hotararea comunitatii internationale de a acoperi toate golurile acestei noi lumi si de a le armoniza este una foarte actuala".[51] Ori, in mod indiscutabil, aceste preocupari vor trebui sa conduca, mai devreme sau mai tarziu, la un Drept al Internet-ului, la un drept cu un caracter la fel de transfrontalier si de global cum este insasi aceasta fabuloasa retea informationala, iar in final la o lege a Cyberspace-ului.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Damian, Vasile, Frauda pe Internet are sediul in Romania. Romanii conduc detasat in topul celor mai ingeniosi hoti din reteaua mondiala, in "Capital", nr. 38, 21 septembrie 2000.

Le Doran, Serge; Rosé, Philippe, Cyber-Mafia, Editura Antet, Bucuresti, 1998.

Kubika, Johann, Posibilitati de combatere a criminalitatii informatice si pe Internet, in "Buletin Informativ" al Academiei de Politie "Alexandru Ioan Cuza", Editura "Academica", Bucuresti, 2000.

Levins, Annemarie, Le piratage de logiciels: un fléau mondial, in "Revue Internationale de Police Criminelle", numéro 476-477, 1999.

Patriciu, Victor-Valeriu; Vasiu, Ioana; Patriciu, Serban-George, Internet-ul si dreptul, Editura ALL BECK, Bucuresti, 1999

Spiropoulos John in colaborare cu National Cybercrime Training Partnership (NCTP), Lupta impotriva infractiunilor savarsite cu ajutorul calculatorului, supliment al cursului Infractiuni savarsite cu ajutorul calculatorului, sponsorizat de NCTP, f.l., 1999.

Stancu, Emilian, Terorism si Internet, in "Pentru Patrie", nr. 12/2000.

Toffler, Alvin, Al Treilea Val, Editura Z, Bucuresti, 1996.

Toffler, Alvin, Puterea in miscare, Editura Antet, Bucuresti, f.a.

Vasiu, Ioana, Criminalitatea informatica, Nemira, Bucuresti, 1998.

***20 de contributii aduse societatii, in "BYTE Romania", noiembrie 1995, p.52-53.