Aspecte generale ale infractiunii de violare de domiciliu

1. Violarea de domiciliu in conceptia legiuitorului roman

Practica judiciara vine in intarirea art. 192 Cod penal si stabileste ca, in oricare din continuturile sale alternative - patrunderea fara drept in locuinta sau refuzul de a o parasi la cerere-, violarea de domiciliu presupune incalcarea libertatii persoanei care foloseste locuinta. Aceasta inseamna ca cererea de a parasi locuinta poate fi facuta nu numai de proprietar, ci si de orice persoana care o foloseste, de membrii familiei sale sau de oricare alta persoana care locuieste impreuna cu acesta sau il reprezinta pe titular.

Exista infractiune de violare de domiciliu chiar daca inculpatul a patruns in mod licit in locuinta persoanei vatamate dar a continuat sa ramana acolo desi I s-a cerut insistent sa o paraseasca[1]

Practica judiciara a stabilit ca, in speta inculpatul care a reclamat prin recursul sau gresita condamnare pentru infractiunea de violare de domiciliu prevazuta de art. 192 Cod Penal, invederand ca el a patruns in locuinta fara intentia specifica infractiunii de violare de domiciliu, fiind convins ca este vorba de o garsoniera libera, nelocuita, desi in aparenta existau anumite elemente care ar fi putut induce in eroare cu privire la imprejurarea daca garsoniera respectiva era sau nu locuita de cineva, in realitate s-a retinut savarsirea infractiunii nu prin varianta "patrundere fara drept" ci prin aceea a "refuzului de a parasi locuinta" la cererea expresa a titularului, care o folosea. In cauza s-a demonstrat ca partea vatamata - ce folosea legal locuinta, cand s-a reintors din spital, a gǎsit-o ocupata abuziv de catre inculpat, cerandu-i sa o paraseasca. La refuzul categoric al acestuia - care, de altfel, a acoperit cerintele specifice infractiunii de violare de domiciliu in varianta "refuza parasirea"- partea vatamata a trebuit sa actioneze in judecata civila pentru evacuare, ceea ce s-a si realizat[2] .

De asemenea s-a stabilit ca, constituie si infractiunea de violare de domiciliu fapta inculpatului de a escalada geamul unui internat si de a patrunde intr-o incapere in care dorm mai multe eleve[3].

2. Obiectul juridic si obiectul material

2.1. Obiectul juridic

Obiectul juridic al acestei infractiuni il formeaza relatiile sociale privind apararea libertatii persoanei, sub aspectul libertatii vietii domestice. Fiecarei persoane ii este recunoscut dreptul de a avea un domiciliu, de a trai fara teama unei imixtiuni din partea persoanelor straine. Aceasta libertate, desi apartine individului, intereseaza societatea. In acest sens sunt si prevederile constitutionale; potrivit art. 27 din Constitutie, domiciliul si resedinta persoanei sunt inviolabile.

Desi Constitutia foloseste notiunea traditionala de domiciliu, in realitate garantia inviolabilitatii se extinde asupra tuturor locurilor supuse uzului domestic astfel cum sunt enumerate in Codul Penal. Inviolabilitatea domiciliului nu se justifica in baza dreptului de proprietate sau a faptului posesiei, nici pe baza interesului ordinii publice, astfel ca incriminarea faptelor de violare de domiciliu isi are locul firesc printre infractiunile contra persoanei[4].

2.2. Obiectul material

In literatura juridica de specialitate exista doua curente de opinie divergente referitor la existenta obiectului material al infractiunii de violare de domiciliu.

Potrivit primului curent de opinie infractiunea de violare de domiciliu nu are obiect material intruat aceasta nu vizeaza nici existenta materiala, nici situatia juridica a bunurilor, ci libertatea persoanei, cu efecte doar asupra constiintei acesteia, in sensul declansarii unor trairi psihico-afective negative, caracterizate prin sentimente de insecuritate, frustrare sanjenire, nemultumire, revolta, etc. datorita carora victima nu mai poate sa-si desfasoare netulburat si dupa propria dorinta viata personala.

Nu actiunea asupra bunurilor sau chiar asupra persoanei lezeaza obiectul juridic ocrotit de legea penala, ci insasi prezenta nedorita a faptuitorului in locul ce constituie domiciliul victimei. Potrivit acestei conceptii, daca in concret, cu ocazia savarsirii infractiunii de violare de domiciliu, faptuitorul a actionat si asupra unuor bunuri sau persoane (distrugere, furt, lovire, etc.) aceste actiuni vor realiza continutul unor infractiuni distincte, care au obiect material.

Potrivit celui de-al doilea curent de opinie din doctrina de specialitate, obiectul material al infractiunii de regula, lipseste,actul incriminat vizand viata domestica, mai ales desfasurarea nestingherita a acesteia; in situattia in care s-au produs vatamari persoanelor ori bunurilor, obiectul material il va constitui corpul persoanelor sau lucrurilor asupra carora a actionat subiectul act In acest caz obiectul material al infractiunii il constituie incaperea, locuinta, dependinta, locul imprejmuit, asupra caruia se indreapta actiunea faptuitorului[5]. Aceasta din urma opinie este opinia la care subscriu.

3. Subiectii infractiunii

Subiectul activ al infractiunii de violare de domiciliu poate fi orice persoana care indeplineste conditiile generale de varsta si responsabilitate. Infractiunea de violare de domiciliu se poate savarsi si in participatie: coautorat, instigare, complicitate.

In practica de specialitate s-a stabilit ca savarseste aceasta infractiune chiar proprietarul care patrunde in locuinta chiriasului fara voia acestuia[6], sau persoana care, desi avea ordin de repartitie, intra cu forta in camera, inlaturand lacatul pus de proprietarul apartamentului[7].

Subiectul pasiv este persoana care foloseste domiciliul violat si care are dreptul sa permita sau sa refuze intrarea sau ramanerea in domiciliu a unei persoane. Aceasta nu se identifica cu proprietarul locuintei, nici cu posesorul, ci este acel ce foloseste in mod efectiv incaperea.

Legea ocroteste pe detinatorul de fapt al locuintei, indiferent cat este de precar titlul sau, impotriva oricaror acte samavolnice ale unei persoane. Legalitatea intr-un stat de drept, implica folosirea cailor legale de realizare a dreptului, opunandu-se oricaror incercari a cetatenilor de a-si face dreptate de unii singuri. Deci nu poate avea calitatea de subiect pasiv decat persoana indreptatita a se opune la patrunderea altei persoane in domiciliul violat.

In speta exista un contract de inchiriere valabil incheiat pe numele unei persoane, care insa nu incepuse sa locuiasca efectiv in camera in discutie intrucat efectua lucrari de reparatii si zugravit.Aceasta situatie de fapt nu prezinta relevanta pentru ca nelocuirea efectiva nu inseamna lipsa de folosinta in sensul legii, din moment ce persoana indreptatita efectua lucrari de reparatii si curatenie. Nu este vorba asadar de o incapere goala, neocupata. Dimpotriva, lucrarile respective constituiau o dovada ca domiciliul violat era folosit de o persoana, persoana ce are calitatea de subiect pasiv a infractiunii.

Din probele administrate a rezultat ca inculpatul a ocupat fara drept locuinta in cauza, prin fortarea usii, iar cererii titularului dreptului de folosinta de a o parasi nu i s-a dat curs. Inculpatul a sustinut ca a ocupat locuinta inainte ca aceasta sa fi fost inchiriata unei alte persoane, asa ca nu sunt intrunite elementele constitutive ale infractiunii de violare de domiciliu. Inculpatul nu a facut dovada afirmatiilor sale. Asa incat, el se face vinovat de comiterea infractiunii de violare de domiciliu, atat in prima modalitate prevazuta de art. 192 Cod Penal (patrunderea fara drept, in orice mod, intr-o locuinta), cat si in cea de-a doua modalitate (refuzul de a parasi locuinta la cererea persoanei care o foloseste)[8].

4. Locul si timpul comiterii infractiunii

Infractiunea fiind o activitate umana, o fapta a omului se plaseaza intotdeauna in spatiu, se realizeaza intr-un anumit loc. De aceea, in raport cu orice infractiune se pune problema de a determina locul comiterii acesteia. Determinarea locului savarsirii infractiunii ajuta la stabilirea competentei teritoriale a organelor judiciare in solutionarea oricarei cauze concrete si a aplicarii dispozitiilor legale in sanctionarea faptuitorului.

In masura in care activitatea se desfasoara in spatiu, in aceeasi masura se desfasoara si in timp.

Stabilirea timpului in care s-a savarsit infractiunea are relevanta juridica din mai multe puncte de vedere:

• Ajuta la determinarea legii aplicabile in caz de succesiune a legilor penale in timp;
• Contribuie la stabilirea capacitatii psihico-fizice a infractorului (adica daca  el era capabil cand a comis infractiunea);
• Determina punctul de plecare al prescriptiei actiunii penale, cat si al termenului pentru introducerea plangerii prealabile;
• Prezinta importanta in aplicarea actelor de clementa (amnistie, gratiere) si pentru stabilirea starii de recidiva.

Nu exista cerinte speciale cu privire la locul si timpul comiterii infractiunii.

5. Structura si continutul juridic al infractiunii

Sunt conditii esentiale ale infractiunii de violare de domiciliu acelea care alcatuiesc continutul incriminarii faptei in forma fara de care nu poate sa existe infractiunea.

Conditiile esentiale sunt reprezentate de:

• Actiunea de a patrunde fara drept in locuinta unei persoane;
• Actiunea  care constituie elementul material al infractiunii poate consta si intr-un refuz al faptuitorului de a parasi locuinta;
• Intentia de a efectua aceasta actiune;

Sunt conditii circumstantiale conditiile ce se adauga la conditiile esentiale creand o variatiune mai mare sau mai mica de gravitate a infractiunii.

Conditiile circumstantiale in acest caz sunt:

• Fapta este savarsita de o persoana inarmata;
• Fapta este savarsita de doua sau mai multe persoane impreuna;
• Fapta este savarsita prin folosirea de calitati mincinoase.

Dupa criteriul structurii juridice continutul infractiunii de violare de domiciliu este un continut simplu. Continuturile simple se caracterizeaza prin aceea ca cerintele pe care le pretind pentru existenta infractiunii se refera la o singura actiune, la un singur rezultat si la o singura forma de vinovatie. Chiar daca fiecare dintre acestea - elementul material, urmarea socialmente periculoasa sau forma de vinovatie- este prevazuta de lege in modalitati alternative, atata vreme cat legea nu cere ca ele sa se realizeze in mod cumulat In cazul violarii de domiciliu, aceasta infractiune se poate savarsi fie prin patrunderea fara drept in domiciliul unei persoane fie prin refuzul de a-l parasi la cererea celui care locuieste acolo.