Studiul privind modul de individualizare a pedepselor aplicate de instante pentru infractiunile de coruptie

- Sinteza -

I.          Istoricul si necesitatea constituirii grupului de lucru

In vederea aderarii la Uniunea Europeana, Romania a inregistrat progrese considerabile. Cu toate acestea, Comisia Europeana a identificat prin Raportul sau de monitorizare din 26 septembrie 2006, probleme ramase nerezolvate in special in ceea ce priveste responsabilizarea si eficientizarea sistemului judiciar si ale organelor de aplicare a legii.

Acest Raport a constituit punctul de plecare in vederea stabilirii unui mecanism de cooperare si verificare a evolutiilor realizate de Romania in atingerea obiectivelor de referinta specifice in domeniul reformei sistemului judiciar si al luptei impotriva coruptiei.

Prin Decizia Comisiei Europene 2006/928/CE din 13 decembrie 2006 de instituire a mecanismului de cooperare si verificare a progreselor realizate de Romania - act comunitar publicat in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene nr. 354 din 14 decembrie 2006 - au fost identificate patru conditionalitati (benchmarks) asupra carora sa se realizeze o monitorizare stricta in perioada de post-aderare.

La data de 31 octombrie 2007, prin Hotararea de Guvern nr. 1346, a fost aprobat Planul de Actiune in vederea aducerii la indeplinire a acestor conditionalitati. Cea de-a treia conditionalitate, la care se raporteaza acest studiu, urmareste "continuarea progreselor deja inregistrate in procesul de investigare cu impartialitate a faptelor de mare coruptie".

Pentru a atinge obiectivul de "continuare a progreselor deja inregistrate in procesul de investigare cu impartialitate a faptelor de mare coruptie", prin Planul de Actiune au fost stabilite directii de actiune precum eficientizarea activitatii de investigare a faptelor de mare coruptie si consolidarea cadrului legal in materie; asigurarea pregatirii profesionale specializate si a schimbului de bune practici.

Cele trei directii mai sus mentionate impun evaluarea, sub forma unui studiu, a modului de individualizare a pedepselor aplicate de instante pentru infractiunile de coruptie, in vederea formularii unor propuneri care pot viza aspecte de ordin legislativ, luarea unor masuri de natura administrativa sau care sa aiba in vedere necesitatea efectuarii unor pregatiri profesionale.

In acest scop, la data de 21 octombrie 2008, a fost constituit, prin Ordin al Ministrului justitiei nr. 2723/C/2008, grupul de lucru format din magistrati romani, reprezentanti ai Consiliului Superior al Magistraturii, ai Inaltei Curti de Casatie si Justitie, ai Parchetului de pe langa Inalta Curte de Casatie si Justitie, ai Directiei Nationale Anticoruptie, ai Curtii de Apel Bucuresti si ai Ministerului Justitiei.

II.         Activitatea desfasurata in vederea elaborarii studiului privind individualizarea pedepselor

In vederea realizarii studiului, membrii grupului au decis solicitarea tribunalelor, curtilor de apel si Inaltei Curti de Casatie si Justitie de a transmite in format electronic, toate hotararile pronuntate in materia infractiunilor de coruptie, atat cele ramase definitive cat si cele nedefinitive, din perioada 2004 - 2008, urmand ca analiza materialelor puse la dispozitie de catre instante sa se faca de membrii grupului.

Membrii grupului de lucru au avut intalniri:

la Cluj - Napoca, cu reprezentantii magistratilor din cadrul Curtii de Apel Cluj, ai Curtii de Apel Alba, ai Curtii de Apel Targu Mures si ai instantelor aflate in raza teritoriala a acestora;

la Bucuresti, cu reprezentantii magistratilor din cadrul Curtii de Apel Bucuresti, ai Curtii de Apel Pitesti, ai Curtii de Apel Ploiesti, ai Curtii de Apel Brasov, ai Curtii de Apel Constanta si ai instantelor aflate in raza teritoriala a acestora;

la Iasi, cu reprezentantii magistratilor din cadrul Curtii de Apel Iasi, ai Curtii de Apel Suceava, ai Curtii de Apel Bacau, ai Curtii de Apel Galati si ai instantelor aflate in raza teritoriala a curtilor de apel anterior mentionate;

la Timisoara, cu reprezentantii magistratilor din cadrul Curtii de Apel Timisoara, ai Curtii de Apel Craiova, ai Curtii de Apel Oradea si ai instantelor aflate in raza teritoriala a curtilor de apel mai sus mentionate.

In vederea asigurarii bunei desfasurari a acestor intalniri, membrii grupului de lucru au transmis catre toate instantele din tara statistica realizata pe baza hotararilor definitive si nedefinitive pronuntate in cauzele de coruptie, fiind purtate discutii pe marginea acestui document intre membrii grupului de lucru si judecatorii participanti la fiecare dintre cele patru intalniri.

III.        Concluziile studiului privind modul de individualizare a pedepselor aplicate de instante pentru infractiunile de coruptie

1. Preliminarii

In sistemul de drept roman, individualizarea pedepselor se realizeaza de catre instanta de judecata pe baza criteriilor generale de individualizare prevazute explicit in legea penala. Astfel, individualizarea pedepselor constituie o operatiune efectuata de judecator, in urma efectuarii cercetarii judecatoresti si dezbaterii cauzei, in cadrul reglementat de legea penala, prin raportarea la anumite criterii generale obligatorii.

Codul penal roman stabileste, in art. 72 alin. (1), criteriile generale de individualizare a pedepsei, de care instanta de judecata este obligata sa tina seama, atat pentru stabilirea unei pedepse, atunci cand legea prevede pedepse alternative, cat si pentru aplicarea acesteia, si anume dispozitiile partii generale a Codului penal, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala, gradul de pericol social al faptei savarsite, persoana infractorului si imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea penala.

Alaturi de aceste criterii generale, aplicabile in toate cazurile, Codul penal prevede si criterii speciale de individualizare, aplicabile numai in anumite cazuri, de care instanta de judecata este, de asemenea, obligata sa tina seama (de exemplu, in cazul participatiei, in art. 27 C. pen. se stabileste si un criteriu special de individualizare, si anume contributia fiecarui participant la savarsirea infractiunii).

Aplicarea criteriilor generale si speciale de individualizare de catre instanta de judecata in fiecare cauza in parte poate conduce la stabilirea unor pedepse concrete diferite, cuprinse intre limitele minime si maxime speciale prevazute de legea penala, in cazul infractiunilor de aceeasi natura (de pilda, infractiuni de luare de mita sau infractiuni de trafic de influenta), fara ca aceasta consecinta sa echivaleze cu existenta unei jurisprudente neunitare referitoare la individualizarea pedepselor, ci constituind o individualizare fireasca a reactiei statului la savarsirea unei infractiuni.

De asemenea, in procesul de individualizare a pedepselor se poate ajunge la aplicarea unor pedepse concrete diferite in cazul infractiunilor de aceeasi natura, chiar in afara limitelor minime si maxime speciale prevazute de legea penala (spre exemplu, in cazul in care instanta de judecata constata existenta in cauza a circumstantelor atenuante sau agravante), nici aceasta consecinta neechivaland cu existenta practicii judiciare neunitare in materia individualizarii pedepselor.

Lucrare: Vanzarea cu gramada Eseu: Contract de achizitie

Sub aspectul modalitatii de individualizare a executarii pedepsei, sistemul de drept romanesc cunoaste numai: executarea pedepsei in regim de detentie, suspendarea conditionata a executarii pedepsei, suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei si executarea pedepsei la locul de munca.

Instanta de judecata poate dispune suspendarea conditionata a executarii pedepsei aplicate infractorului care nu este recidivist, daca pedeapsa aplicata este inchisoarea de cel mult 3 ani sau amenda (sau pedeapsa rezultanta de 2 ani in cazul concursului de infractiuni) si apreciaza ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fara executarea acesteia in regim de detentie.

Suspendarea sub supraveghere a executarii pedepsei se poate dispune daca pedeapsa aplicata de instanta de judecata este de cel mult 4 ani (sau pedeapsa rezultanta de cel mult 3 ani in cazul concursului de infractiuni), iar infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an[1], si se apreciaza, tinand seama de persoana condamnatului, de comportamentul sau dupa comiterea faptei, ca pronuntarea condamnarii constituie un avertisment pentru acesta si, chiar fara executarea pedepsei, condamnatul nu va mai savarsi infractiuni.

Executarea pedepsei la locul de munca se poate dispune de catre instanta daca pedeapsa aplicata de instanta de judecata este de cel mult 5 ani (sau pedeapsa rezultanta de cel mult 3 ani in cazul concursului de infractiuni), iar infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa inchisorii mai mare de un an si se apreciaza - tinand seama de gravitatea faptei, de imprejurarile in care a fost comisa, de conduita profesionala si generala a faptuitorului si de posibilitatile acestuia de reeducare - ca sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei sa fie atins fara privare de libertate. Astfel, instanta poate dispune executarea pedepsei in unitatea in care condamnatul isi desfasoara activitatea sau in alta unitate, in toate cazurile cu acordul scris al unitatii.

Asadar, constatand ca a fost savarsita o infractiune si ca infractorul raspunde penal, judecatorul va putea pronunta una dintre urmatoarele solutii: condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate cu executarea in regim de detentie sau la locul de munca, ori condamnarea la o pedeapsa privativa de libertate a carei executare este suspendata conditionat sau sub supraveghere.

2. Analiza efectuata de membrii grupului de lucru

In urma analizarii hotararilor penale pronuntate de instantele romane in cauzele de coruptie in perioada 2004 - 2008, precum si a discutiilor purtate cu magistratii in cadrul intalnirilor desfasurate la Cluj, Timisoara, Iasi si Bucuresti, au rezultat urmatoarele :

2.1. Infractiunile de coruptie ajunse in fata instantelor sunt considerate de judecatori ca fiind infractiuni grave, insa acest aspect nu se reflecta in pedepsele aplicate.

Instantele romane au pronuntat hotarari in cauze de coruptie mica si medie, cu exceptia celor din circumscriptia Curtilor de Apel Bucuresti, Bacau si Oradea. In majoritatea cauzelor de coruptie au fost aplicate pedepse cu inchisoarea a caror executare a fost suspendata conditionat sau sub supraveghere (nu a fost dispusa in nici un caz executarea pedepsei la locul de munca).

i) individualizarea judiciara a pedepselor aplicate in cazul infractiunilor de coruptie.

In general, instantele de judecata au tinut seama la stabilirea cuantumului pedepsei si a modalitatii de executare a acesteia de sumele de bani si/sau foloase primite care au constituit obiectul infractiunii de coruptie sau de persoana inculpatului.

In majoritatea cazurilor motivarea individualizarii pedepsei aplicate a fost sumara, generica, stereotipa, cu trimiteri la criteriile generale de individualizare prevazute in art. 72 C. pen. sau la circumstantele atenuante prevazute in art. 74 C. pen., fara o particularizare la datele concrete ale spetei si o prezentare completa a unor argumente convingatoare.

Exista insa si hotarari in care nu se mentioneaza criteriile de individualizare a pedepsei sau in care intreaga motivare se rezuma la invocarea prevederilor art. 72 si 52 din Codul penal.

Persoana infractorului a fost pusa in prim plan in aproape toate motivarile hotararilor, instantele de judecata raportandu-se, in conditiile unui probatoriu sumar referitor la circumstantele personale ale faptuitorului, in general la lipsa de antecedente penale, buna conduita anterioara, sau atitudinea sincera a acestuia, numai, in subsidiar, facandu-se referire la pericolul sau gravitatea infractiunilor de coruptie.

Spre exemplu, in unele hotarari, desi se face trimitere la criteriile generale de individualizare prevazute in art. 72 C. pen., analiza este centrata exclusiv pe datele privind persoana inculpatului, mai exact pe conduita sociala a acestuia.

Asadar, in operatiunea de individualizare a pedepsei se acorda un rol predominant datelor ce caracterizeaza persoana inculpatului, exprimandu-se uneori temerea ca aplicarea unei "pedepse exemplare", cu "efect intimidant, in functie de dimensiunea sociala a fenomenului coruptiei", ar avea in vedere in mod precumpanitor preventia generala si nu ar realiza o reala individualizare a pedepsei.

In acest context, remarcam ca instantele, in baza rolului activ, nu s-au preocupat sa administreze probe cu privire la circumstantierea faptuitorului, numai in cazuri izolate solicitandu-se intocmirea unui referat de evaluare din partea serviciului de probatiune.

Pe de alta parte, aceasta lipsa de preocupare se remarca si in legatura cu faza de urmarire penala, sau cu probatiunea solicitata de parchet in faza cercetarii judecatoresti. Lipsa mijloacelor de proba pe acest aspect particular, dar esential in ceea ce priveste motivatia stabilirii unei anumite pedepse ridica semne de intrebare asupra existentei unei motivari suficiente si adecvate a hotararii pronuntate, cu numeroase consecinte, printre care si aceea ca in cazuri aparent identice sa fie stabilite pedepse diferite, inclusiv modalitati de executare diferite.

In fine, exista si unele hotarari (putine la numar) in care, desi instantele fac trimitere la pericolul ridicat al faptelor de coruptie comise, in motivarea individualizarii pedepsei invoca "principiul umanismului dreptului penal" pentru a justifica sanctiunile relativ reduse (ca efect al circumstantelor atenuante). Se remarca o contradictie flagranta intre "angajamentul asumat" al instantei (care "declara" ca este constienta de "gradul de pericol social al faptei, in conditiile in care la nivelul intregii societati se incearca printr-un efort conjugat eradicarea fenomenului coruptiei") si tratamentul aplicat (de pilda, 6 luni inchisoare, cu suspendarea conditionata a executarii).

ii) individualizarea judiciara a executarii pedepselor aplicate in cazul infractiunilor de coruptie.

In majoritatea cauzelor, instantele de judecata nu au motivat suspendarea conditionata sau sub supraveghere a executarii pedepsei inchisorii aplicate, rezumandu-se a face trimitere, in mod stereotip, la dispozitiile art. 81 C. pen, respectiv art. 86¹ C. pen,. si a aprecia ca, fata de circumstantele personale ale inculpatului, scopul pedepsei poate fi atins si fara executarea acesteia in regim de detentie.

In unele situatii, aplicarea acestor modalitati neprivative de libertate a executarii pedepselor a fost motivata prin scurgerea unei durate lungi de timp intre momentul comiterii infractiunii si momentul aplicarii pedepsei.

Daca in unele cazuri acest interval mare de timp este justificat prin utilizarea unor tehnici de tergiversare de catre avocati, de necesitatea respectarii unor drepturi procesuale, sau a efectuarii unor expertize contabile, exista insa si situatii cand dosarele sunt amanate in mod nejustificat, fie datorita modului gresit in care sunt interpretate dispozitiile din Regulamentul de ordine interioara al instantelor, privind repartizarea aleatorie a dosarelor, fie datorita unor deficiente organizatorice la nivelul instantelor.

Astfel, sunt frecvente situatiile in care dosarul este repartizat aleatoriu unui judecator, care nu este desemnat pentru a face parte dintr-un complet specializat pe coruptie, si in loc ca in aceeasi zi sa se procedeze la o noua repartizare, se asteapta termenul de judecata pentru a se pune in discutie nelegala compunere a completului, urmata de reintoarcerea dosarului la conducerea instantei, dosarul fiind din nou repartizat dupa o anumita perioada de timp.

In consecinta, apreciem ca "tabloul" regimului sanctionator aplicat (durata pedepselor si, in general, modalitatea de executare) pune in evidenta faptul ca, in practica, desi infractiunile de coruptie pentru care inculpatii au fost trimisi in judecata sunt considerate de judecatori ca fiind infractiuni grave, acest aspect nu se reflecta in pedepsele aplicate.

Pe de alta parte, opinam ca referirile la persoana infractorului din motivarea unei hotarari pronuntate in materia infractiunilor de coruptie nu sunt la fel de concludente ca in cazul celorlalte infractiuni.

Daca in cazul altor infractiuni lipsa antecedentelor penale, existenta unui loc de munca stabil, existenta unei anumite pregatiri profesionale etc. sunt elemente menite a reliefa un pericol social mai redus, in cazul infractiunilor de coruptie aceste elemente constituie adevarate premise pentru comiterea infractiunii (de pilda in cazul in care o persoana are antecedente penale, ori nu are un loc de munca stabil, nu poate in mod concret sa ocupe functia care sa ii permita ca in legatura cu exercitarea atributiilor de serviciu sa savarseasca infractiunea de coruptie).

2.2. Lipsa unei jurisprudente unitare si previzibile in materia individualizarii pedepselor sau a executarii acestora

Analiza hotararilor penale pronuntate de instantele romane in cauzele de coruptie in perioada 2004 - 2008, releva ca nu exista o jurisprudenta unitara si previzibila in materia individualizarii pedepsei sau a executarii acesteia. Acest fapt a determinat ca in unele cauze sa fie aplicate pedepse neprivative de libertate, in vreme ce in altele, cu un grad de pericol social asemanator, au fost aplicate pedepse cu executarea in regim de detentie.

Totodata, trebuie precizat, ca in jurisprudenta Sectiei penale a Inaltei Curti de Casatie si Justitie nu se regaseste vreo hotarare in care instanta suprema sa fi realizat o analiza detaliata a elementelor de individualizare a pedepsei aplicabile in cauza respectiva, pe baza criteriilor invederate mai sus, hotarare care, desi neobligatorie, sa aiba caracter indrumator pentru instante si parchete si sa constituie un exemplu pentru acestea.

2.3. Deficiente in legatura cu functionarea completelor specializate in materia infractiunilor de coruptie

Datorita faptului ca, la inceputul fiecarui an, conducerea instantei desemneaza judecatorii care intra in completele specializate pe coruptie, au fost constatate situatii in care principiile continuitatii si nemijlocirii in judecarea cauzelor de coruptie au avut de suferit. Astfel, intrucat momentul judecarii cauzei s-a situat dupa expirarea duratei pentru care judecatorul cauzei fusese desemnat pentru a participa in cauze de coruptie, cauza a fost preluata de un alt judecator, care a fost pus in situatia de pronunta o hotarare intr-un dosar in care cercetarea judecatoreasca fusese facuta de un alt judecator.

2.4. Insuficienta analizare in cadrul seminariilor de pregatire profesionala continua a judecatorilor si procurorilor a tematicii individualizarii pedepselor

In cadrul celor 47 de seminare organizate in anii 2007 -2008 de catre Institutul National al Magistraturii, in care a fost abordata problematica infractiunilor de coruptie, nu a fost dezbatuta niciodata ca tema distincta individualizarea pedepselor sau a executarii acestora in materia infractiunilor de coruptie.

Abia in anul 2009, in cadrul Proiectului Phare 2006/018-147.01.04 "Continuarea asistentei acordate Institutului National al Magistraturii" a fost organizat un workshop in domeniul "Combaterii coruptiei", avand ca tema individualizarea pedepselor.

2.5. Inexistenta unor ghiduri cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate de instante in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie.

Necesitatea existentei unor astfel de ghiduri a fost afirmata de toti magistratii prezenti la intalnirile de la Cluj, Iasi, Timisoara si Bucuresti.

IV.       Propuneri

Avand in vedere concluziile de mai sus, membrii grupului de lucru apreciaza ca se impune luarea urmatoarelor masuri:

i) promovarea, in scurt timp, a unui act normativ prin care sa fie redusa semnificativ posibilitatea aplicarii suspendarii conditionate sau sub supraveghere a executarii pedepsei.

ii) pronuntarea de catre Sectia penala a Inaltei Curti de Casatie si Justitie a unor hotarari in cauze pretabile la o analiza detaliata a elementelor de individualizare a pedepsei, pe baza criteriilor analizate, hotarari care sa aiba caracter indrumator pentru parchet si instante;

iii) analizarea in cadrul sedintelor de practica neunitara din cadrul instantelor a problematicii individualizarii pedepselor si a executarii acestora in cazul infractiunilor de coruptie, in vederea uniformizarii practicii;

iv) modificarea dispozitiilor procedurale cu privire la competenta instantelor astfel incat sa fie inlaturata competenta judecatoriei cu privire la judecarea cauzelor privind infractiunile de coruptie sau cele asimilate acestora;

v) eficientizarea masurilor administrative privitoare la crearea completelor specializate si repartizarea aleatorie a dosarelor de coruptie, inclusiv prin modificarea Regulamentului de ordine interioara al instantelor;

vi) sporirea numarului de cursuri de formare continua pentru judecatori si procurori desfasurate de Institutul National al Magistraturii in domeniul "Combaterii coruptiei" si avand ca tema individualizarea pedepselor, si implicit alocarea fondurilor necesare desfasurarii unor astfel de activitati;

vii) modificari legislative prin care sa fie inlaturat caracterul obligatoriu al suspendarii judecarii cauzei in situatia in care este sesizata Curtea Constitutionala cu o exceptie de neconstitutionalitate;

viii) modificarea dispozitiilor art. 44 din Codul de procedura penala pentru a permite instantei penale sa se pronunte cu privire la orice chestiune prealabila sau exceptie de nelegalitate de care depinde solutionarea cauzei, chiar daca prin natura lor, acestea sunt de competenta altor instante. Totodata se impune modificarea in acelasi sens si a dispozitiilor art. 4 din Legea nr. 554/2004 a contenciosului administrativ.

ix) elaborarea unui Ghid cu privire la modul de individualizare a pedepselor aplicate de instante in cazul savarsirii infractiunilor de coruptie.

Judecatorii consultati in cadrul intalnirilor desfasurate la Cluj, Timisoara, Iasi si Bucuresti cu membrii Grupului de lucru au apreciat necesitatea elaborarii unui asemenea ghid.

Cu titlu de exemplu, consideram ca ghidul ar putea sa cuprinda referiri la urmatoarele elemente:

a) Profilul criminologic al celor care comit acte de coruptie;

b) Gravitatea faptei. Va fi avut in vedere gradul de pericol social al faptei savarsite reflectat prin natura acesteia, frecventa ei in raport de timp si spatiu, conditiile concrete in care s-a comis, valoarea obiectului material sau a prejudiciului cauzat;

c) Periculozitatea infractorului - element dedus din motivatia comiterii infractiunii, din datele referitoare la conduita avuta anterior in societate, din modul in care a actionat si mijloacele folosite;

d) Conduita infractorului dupa savarsirea faptei, adica atitudinea pe care infractorul a avut-o fie fata de consecintele infractiunii, fie fata de autoritati.

De asemenea, ghidul ar trebui sa contina criterii specifice, pe langa cele generale, pentru ceilalti participanti (complicele, instigatorul).