Adoptiunea si puterea parinteasca - adrogatiunea

A. Puterea parinteasca putea lua nastere pe cale artificiala, prin adoptiune.

Adoptiunea este actul prin care un fiu de familie trece de sub puterea lui pater familias sub puterea altui pater familias.

Pentru aceasta era necesar ca puterea lui pater familias din familia de origine asupra fiului de familie sa inceteze, caci daca nu se stingea, fiul de familie nu putea intra sub puterea altei persoane.

Puterea parinteasca se stingea prin:

moartea lui pater familias;

prin aplicarea textului din Legea celor XII Table cu privire la vanzarea fiului de familie.

Pentru ca fiul de familie sa iasa de sub puterea parinteasca, trebuia sa treaca un termen de 10 ani. Jurisconsultii au interpretat acest text in mod creator, incat au obtinut iesirea fiului de familie de sub puterea parinteasca dupa cinci operatii succesive, realizate in aceeasi zi: 3 vanzari si 2 dezrobiri succesive.

Dupa a treia vanzare fiul de familie ramanea sub puterea cumparatorului si se trecea la faza a doua, care imbraca forma unui proces simulat, fictiv - in iure cessio. In cadrul acestui proces, cumparatorul, fiul de familie si adoptantul se prezinta in fata magistratului, care organizeaza un proces fictiv, distribuind jurisdictia gratioasa. In acest cadru, adoptantul, in calitate de reclamant, afirma ca fiul de familie este al sau, iar cumparatorul tace, necontrazicandu-l. Fata de afirmatiile adoptantului, magistratul pronunta cuvantul "addico", prin care ratifica declaratia acestuia.

Adoptiunea cere si conditii de fond:

era necesar consimtamantul celor doi pater familias;

era necesara o diferenta de varsta de cel putin 18 ani, deoaree romanii considerau ca adoptiunea imita natura.

Prin efectele adoptiunii, adoptatul trece sub puterea adoptantului, devine agnat cu adoptantul in cadrul primului cerc al agnatiunii, venind astfel la mostenirea adoptantului. Deoarece era agnat cu adoptantul, adoptatul devenea si cognat cu adoptatorul.

B. Adrogatiunea. In sens larg, actul adoptiunii cuprinde si adrogatiunea, prin care o persoana sui iuris, numita adrogat, trece sub puterea altei persoane sui iuris, numita adrogant.

Actul se realiza sub forma unei legi curiate (lege votata de Comitia curiata). Pe aceasta cale se verifica daca motivele invocate de catre adrogant erau intemeiate si daca nu se aduceau prejudicii familiei celui adrogat.

Adrogatul devine persoana alieni iuris, iar bunurile sale intra in proprietatea adrogantului. Devenind agnat cu adrogantul, adrogatul il va mosteni pe acesta si va deveni astfel cognat fictiv al adrogantului.