Raspunderea civila delictuala pentru fapta altuia - raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori

1. Raspunderea parintilor pentru fapta copiilor minori

Art.1000 alin.2 C.civ. prevede ca "mama si tata, dupa moartea barbatului, sunt responsabili de prejudiciul cauzat de copiii lor minori ce locuiesc cu dansii". In anul 1948 prin adoptarea Constitutiei s-a suprimat inegalitatea dintre barbat si femeie, astfel incat textul enuntat a fost implicit modificat in sensul ca ambii parinti sunt raspunzatori pentru faptele prejudiciabile ale minorilor.

Conform art.1000 alin. ultim C.civ. parintii sunt exonerati de raspundere daca dovedesc ca n-au putut impiedica faptul prejudiciabil. In fundamentarea raspunderii parintilor se porneste de la faptul existentei unei relatii cauzale intre faptele minorilor si felul indeplinirii obligatiilor parintesti.

Raspunderea revine numai parintilor, fie firesti, fie adoptatori, fie cei ai copilului nascut in afara casatoriei, recunoscut ulterior. Pentru angajarea raspunderii parintilor se cer intrunite conditiile generale de raspundere si unele conditii specifice.

O data ce victima a facut dovada indeplinirii conditiilor generale se prezuma existenta faptei ilicite a parintilor constand in neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a indatoririlor de supraveghere si crestere a minorului; existenta unei legaturi cauzale intre fapta si prejudiciu; existenta culpei parintilor.

Pe langa conditiile generale exista si doua conditii speciale care trebuie dovedite de victima prejudiciului: a. copilul sa fie minor si b. copilul sa aiba locuinta la parintii sai.

Prima conditie se refera la comiterea faptei ilicite de o persoana care nu avea implinita varsta de 18 ani la data savarsirii faptei.

Prin urmare, parintii raspund pentru prejudiciul cauzat de copilul lor, devenit major, daca la data comiterii faptei nu implinise inca varsta majoratului sau nu dobandise, prin casatorie, capacitate deplina de exercitiu.

Practica judiciara a admis angajarea raspunderii parintilor si in cazuri in care locuinta faptica a minorului era alta decat locuinta parintilor sai, unde trebuia sa se afle si locuinta minorului. Vom prezenta mai jos aceste cazuri:

1. minorul paraseste locuinta fara voia parintilor, savarsind o fapta ilicita in intervalul de timp in care a fost fugit din casa parintilor sai. S-a apreciat de instanta suprema206 ca parasirea locuintei de minor se datoreaza culpei in supraveghere a parintilor, iar in cazul in care parintii probeaza ca au exercitat in mod corespunzator obligatia de supraveghere, ei vor fi exonerati de raspundere, dar numai daca au depus toate eforturile pentru a readuce minorul la domiciliu (inclusiv sesizarea organelor de politie).

Adeptii opiniei obligatiei bivalente a parintilor, pe care si noi o impartasim, in acord cu statuarea instantei noastre supreme, considera insa ca nu este suficient dovada indeplinirii corespunzatoare a celeilalte obligatii (de educare sau de crestere).

minorul se afla in vizita la rude sau la prieteni, in alta localitate, perioada in care comite o fapta ilicita si prejudiciabila. Simplul fapt ca temporar minorul are o alta locuinta, cu voia parintilor sai, nu inlatura conditia comunitatii de locuinta, deoarece parintii au o obligatie bivalenta de indeplinit (supraveghere-educare; supraveghere-crestere).

3.minorul este internat in spital si in aceasta perioada comite o fapta ilicita si prejudiciabila.      Explicatiile sunt identice cu cele prezentate la cazul nr.

4. minorul internat intr-un centru de reeducare a fugit din centru si a comis o fapta ilicita si prejudiciabila. Internarea intr-un centru de reeducare, apoi fuga din centru a minorului indica existenta unor carente de ordin educativ, imputabile parintilor, care sunt astfel vinovati si de schimbarea locuintei minorului.

5. parintii minorului sunt arestati preventiv sau se afla in executarea unei pedepse privative de libertate, perioada in care minorul lor comite o fapta ilicita si prejudiciabila.

In aceasta situatie parintii sunt vinovati de fapta ilicita care a atras arestarea lor preventiva sau condamnarea lor definitiva, fapta care a determinat incetarea comunitatii de locuinta si neindeplinirea obligatiilor pe care le aveau fata de minorul lor (supraveghere-educare; supraveghere-crestere).

6. parintii minorului nu au locuinta comuna, minorul se afla in grija unui parinte si comite o fapta ilicita si prejudiciabila. In literatura juridica s-a afirmat opinia potrivit careia in cazul in care sotii sunt despartiti, raspunderea revine parintelui caruia i s-a incredintat minorul207. Practica judiciara s-a exprimat in directia angajarii raspunderii parintelui, caruia nu i s-a incredintat minorul, daca la momentul comiterii faptei copilul locuia la acest parinte, locuinta minorului avand un caracter de durata, nerezumandu-se la o simpla vizita .

Victima prejudiciului se poate indrepta fie impotriva minorului, care raspunde pentru fapta proprie conform art.998-999 C.civ., fie impotriva parintilor, a caror raspundere se intemeiaza pe dispozitiile art.1000 alin.2 C.civ., fie impotriva minorului si parintilor sai.

Raspunderea parintilor este solidara in raporturile dintre ei si in raporturile cu minorul . Daca parintii au reparat prejudiciul cauzat victimei, ei au dreptul de a se indrepta impotriva copilului minor, pe calea unei actiuni numita actiune in regres, pentru a recupera sumele platite.

Parintii se pot exonera de raspundere nu numai in cazul in care dovedesc ca nu au putut impiedica faptul prejudiciabil, ci si in situatia in care probeaza interventia cazului fortuit, a fortei majore, a faptei unui tert.

Raspunderea institutorilor pentru faptele elevilor si a mestesugarilor pentru faptele ucenicilor lor. Potrivit art.1000 alin.4 C.civ. "institutorii si artizanii (sunt responsabili) de prejudiciul cauzat de elevii si ucenicii lor, in tot timpul ce se gasesc sub a lor priveghere".

Prin institutor intelegem educatorul, invatatorul, profesorul, pedagogul din internatele de elevi si cei ce supravegheaza elevii pe perioada taberelor scolare. Artizanul reprezinta mestesugarul care primeste ucenici pentru pregatire.

Raspunderea institutorilor, artizanilor este angajata doar pentru elevii si ucenicii lor minori. Fundamentul acestei raspunderi il constituie neindeplinirea sau indeplinirea necorespunzatoare a obligatiei de supraveghere.

Antrenarea raspunderii presupune dovedirea de catre victima prejudiciului a conditiilor generale de raspundere si a doua conditii speciale: autorul prejudiciului sa fie elev sau ucenic si sa fie minor; fapta ilicita si prejudiciabila sa fie comisa pe timpul cat minorul se afla sau trebuia sa se afle sub supravegherea institutorului sau mestesugarului.

Victima prejudiciului poate chema in judecata, pentru a obtine repararea pagubei suferite, fie pe elev sau pe ucenic, fie pe institutor sau mestesugar, fie pe ambii. Daca prejudiciul s-a reparat de institutor sau de mestesugar, acesta are deschisa calea actiunii in regres impotriva ucenicului sau elevului, pentru recuperarea sumelor platite.

Institutorului sau mestesugarului ii sunt aplicabile dispozitiile art.1000 alin.5 C.civ., conform carora se poate exonera de raspundere daca dovedeste ca "nu a putut impiedica faptul prejudiciabil" (spre exemplu, fapta prejudiciabila s-a comis de elevul care a absentat in acea zi de la scoala).

Aceasta forma de raspundere poate fi corelata cu raspunderea parintilor. Daca prejudiciul s-a cauzat de elev sau ucenic pe perioada cat acesta era sau trebuia sa fie sub supravegherea institutorului sau mestesugarului, raspunderea se va intemeia pe dispozitiile art.1000 alin.4 C.civ., intrucat aceasta raspundere are caracter special.

Daca nu este posibila raspunderea institutorului sau mestesugarului se va angaja raspunderea parintilor (art.1000 alin.2 C.civ.), care este o raspundere cu caracter general.