Sanctiunile disciplinare comune aplicabile in dreptul muncii

1. Notiuni generale

Sanctiunile disciplinare constituie mijloace de constrangere prevazute de lege, cu un pronuntat caracter educativ, avand ca scop apararea ordinii disciplinare, dezvoltarea spiritului de raspundere pentru indeplinirea constiincioasa a indatoririlor de serviciu si respectarea normelor de comportare precum si prevenirea producerii unor acte de indisciplina.

Ele sunt masuri specifice dreptului muncii in legatura cu executarea contractului individual de munca, reflectandu-se prin consecintele lor numai asupra raportului juridic de munca, fara a afecta celelalte drepturi personale si patrimoniale ale salariatilor.[1]

Ca si sanctiunile de drept penal sau administrativ, sanctiunile disciplinare sunt prevazute expres si limitativ in lege, iar aplicarea lor sub aspectul duratei si cuantumului trebuie sa se faca cu respectarea riguroasa a dispozitiilor legale (principiul legalitatii sanctiunii).

Prin urmare, angajatorul nu poate sa aplice a alta sanctiune decat una din cele stabilite de lege, iar prin contractul colectiv de munca nu pot fi prevazute sanctiuni disciplinare diferite de cele reglementate de legislatia muncii.[2]

In timp ce pentru fiecare infractiune sau pentru fiecare contraventie caracterizata prin trasaturile ei proprii, legea prevede si sanctiunea, abaterile disciplinare nu sunt determinate in individualitatea lor si ca urmare, nu se indica pentru ce anume fapte se aplica una sau cealalta din sanctiunile disciplinare. Este adevarat ca unele statute disciplinare enunta unele criterii orientative, dar chiar si in aceste cazuri formularile sunt generice, nu se refera la abaterile determinate.

Tinandu-se seama ca sanctiunile sunt enumerate de lege in mod gradat, de la cea mai blanda la cea mai severa, urmeaza ca la alegerea uneia dintre ele, pentru a corespunde abaterii savarsite sa se recurga la criteriile generale pe care tot legea le prevede, cauzele si gravitatea faptei, imprejurarile in care a fost savarsita, gradul de vinovatie, antecedentele, urmarile abaterii. Pentru functionarii publici prin lege speciala - Legea 188/1999 republicata - sunt reglementate toate aspectele referitoare la modul de sanctionare si de raspundere a acestora, acestea neputand fi aplicate decat dupa cercetarea prealabila a faptei savarsite si dupa audierea functionarului public, audiere ce se consemneaza in scris, sub sanctiunea nulitatii. Functionarii publici raspund potrivit art. 65 din Legea 188/1999 pentru incalcarea cu vinovatie a a indatoririlor corespunzatoare functiei publice pe care o detin si a normelor de conduita profesionala si civica prevazute de lege, constituind abateri disciplinare urmatoarele fapte:

a) intarzierea sistematica in efectuarea lucrarilor;

b) neglijenta repetata in rezolvarea lucrarilor;

c) absente nemotivate de la serviciu;

d) nerespectarea in mod repetat a programului de lucru;

e) interventiile sau staruintele pentru solutionarea unor cereri in afara cadrului legal;

f) nerespectarea secretului profesional sau a confidentialitatii lucrarilor cu acest caracter;

g) manifestari care aduc atingere prestigiului autoritatii sau institutiei publice in care isi desfasoara activitatea;

h) desfasurarea in timpul programului de lucru a unor activitati cu caracter politic;

i) refuzul de a indeplini atributiile de serviciu;

j) incalcarea prevederilor legale referitoare la indatoriri, incompatibilitati, conflicte de interese si interdictii stabilite prin lege pentru functionarii publici;

k) stabilirea de catre functionarii publici de executie de relatii directe cu petentii in vederea solutionarii cererilor acestora. Daca nu sunt intrunite conditiile pentru angajarea raspunderii penale, iar fapta functionarului public poate fi considerata abatere disciplinara se va sesiza comisia de disciplina constituita potrivit art. 67 si urm. din Legea 188/1999 coroborat cu dispozitiile Hotararii 1210 din 14 octombrie 2003 privind organizarea si functionarea comisiilor de disciplina si a comisiilor paritare din cadrul autoritatilor si institutiilor publice.

2. Clasificarea sanctiunilor disciplinare

Sanctiunile disciplinare pot fi clasificate in raport cu doua criterii principale: categoria de personal carora li se aplica si efectele produse.

Dupa criteriul categoriei de personal carora li se aplica, sanctiunile disciplinare se impart in:

a)    sanctiunile generale, care sunt prevazute in Codul muncii, in Legea nr. 1/1970 si in regulamentele de ordine interioara, aplicandu-se salariatilor in genere, potrivit dreptului comun;

b) sanctiuni speciale, care sunt prevazute in statutele de personal, sau in statutele disciplinare aplicabile unor anumite sectoare de munca sau profesii, tinandu-se seama de conditiile specifice executarii indatoririlor de serviciu.

Dupa criteriul efectelor produse, sanctiunile disciplinare se pot imparti in:

a)      sanctiuni cu efect precumpanitor moral;

b)      sanctiuni cu efect precumpanitor patrimonial.[3]

3. Sanctiuni disciplinare generale

Sanctiunile disciplinare generale sunt prevazute de art. 263, alin. 2 din Codul muncii, care consta intr-o actiune sau inactiune savarsita cu vinovatie de catre salariat, prin care acest a incalcat normele legale, regulamentul intern, contractul individual de munca, contractul colectiv de munca aplicabil, ordinele si dispozitiile legale ale conducatorilor ierarhici" si care se sanctioneaza, dupa caz, potrivit legii, cu:

a)      avertisment scris;

b)      suspendarea contractului individual de munca pentru o perioada ce nu poate depasi 10 zile lucratoare;

c)      retrogradarea din functie, cu acordarea salariului corespunzator functiei in care s-a dispus retrogradarea, pentru o durata ce nu poate depasi 60 zile;

d)      reducerea salariului de baza si/sau, dupa caz si a indemnizatiei de conducere pe o perioada de de 1-3 luni cu 5-10 %;

e)      reducerea salariului de baza pe o durata de 1-3 luni cu 5-10%.

f)       desfacerea disciplinara a contractului de munca.

Sanctiunile disciplinare sunt prevazute si pentru functionarii publici in Legea 188/1999 privind Statutul functionarilor publici republicata in M.Of. 251/22.03.2004 si se aplica fie de catre conducatorul autoritatii sau institutiei publice la propunerea conducatorului compartimentului in care functioneaza cel in cauza fie de conducatorul institutiei sau autoritatii publice, la propunerea comisiei de disciplina. Art. 65, alin. (3) din Legea 188/1999 reglementeaza expres sanctiunile disciplinare aplicabile functionarilor publici astfel:

a) mustrare scrisa;

b) diminuarea drepturilor salariale cu 5-20% pe o perioada de pana la 3 luni;

c) suspendarea dreptului de avansare in gradele de salarizare sau, dupa caz, de promovare in functia publica pe o perioada de la 1 la 3 ani;

d) trecerea intr-o functie publica inferioara pe o perioada de pana la un an, cu diminuarea corespunzatoare a salariului;

e) destituirea din functia publica.

Avertismentul

Avertismentul consta intr-o comunicare scrisa facuta salariatului prin care i se atrage atentia asupra faptei savarsite si i se pune in vedere ca, daca nu se va indrepta si va savarsi noi abateri, i se vor aplica sanctiuni mai grave, pana la desfacerea contractului de munca. Ea se poate aplica fie atunci cand cel in cauza a mai fost sanctionat cu mustrare, fie cand prin fapta sa aduce sau poate aduce prejudicii materiale unitatii ori poate dauna in alt mod bunului mers al activitatii acesteia.         

Retragerea

Reprezinta retragerea uneia sau mai multor gradatii sau trepte de salarizare pe o perioada de 1-3 luni sau,in cazul celor incadrati la nivelul de baza, diminuarea salariului cu 5-10 % pe aceeasi perioada.

Fiind introdusa pentru prima oara in legislatia noastra prin art. 13, alin. 1, lit. C, are caracter precumpanitor patrimonial intrucat modifica in mod temporar unul dintre elementele esentiale ale contractului individual de munca si anume salariul.

Aceasta sanctiune se aplica pentru abateri de o anumita gravitate, care prin urmarile lor, savarsite cu intentie, produc un prejudiciu material sau dauneaza bunului mers al unitatii ori pentru repetarea sistematica a unor abateri mai usoare, dintre acelea care, atunci cand sunt savarsite pentru prima data se sanctioneaza cu mustrare sau avertisment.

Retragerea gradatiilor nu poate depasi 10 la suta din salariu, intrucat aceasta limita este stabilita pentru cei incadrati la nivel de baza si nu ar exista nici o ratiune ca, la abateri de o aceeasi gravitate, regimul sanctionar sa fie diferentiat si nu unitar.

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

Reducerea salariului si reducerea indemnizatiei de conducere pe o durata de 1-3 luni cu 5-10 %

Este aplicabila personalului de conducere al unitatii care, potrivit legii, beneficiaza de indemnizatie de conducere.

Textul prevede reducerea cumulativa atat a salariului cat si a indemnizatiei de conducere. Indemnizatia de conducere face parte din salariul de baza.

Retrogradarea in functie sau in cadrul aceleiasi profesii pe durata de 1-3 luni

Noile reglementari privind salarizarea personalului din organele puterii legislative, executive, judecatoresti si din unitatile bugetare, precum si, ca regula, din regiile autonome, prevad ca functiile se diferentiaza fie pe grade profesionale, fie - in cazul muncitorilor, maistrilor si altor salariati pentru care nivelul studiilor este mediu sau scoala generala, se diferentiaza pe trepte profesionale.

Asadar, in lumina actualelor dispozitii legale, sanctiunea mentionata va consta in retrogradarea in gradul profesional sau in treapta profesionala.

Cu toate acestea, se mai prevede inca salarizarea pe "categorii de lucratori" sau "categorii de incadrare" in cazul muncitorilor necalificati si calificati.

Retrogradarea in functie sau in categorie (grad profesional sau treapta profesionala) se situeaza pe locul penultim in ordinea gravitatii, pe scara sanctiunilor disciplinare, fiind cea mai severa dintre acelea ce pot fi aplicate cu pastrarea raportului de munca.

Ca atare, ea este destinata sa se aplice persoanelor care, nefiind la prima abatere disciplinara, aduce prejudicii materiale si morale insemnate unitatii, in imprejurari si cu antecedente disciplinare ce confera faptei un grad ridicat de periculozitate. Alaturi de efectul patrimonial, retrogradarea are un incontestabil impact moral, deoarece persoana in cauza isi pierde temporar pozitia ierarhica in colectivul de munca, lucrand pe timpul sanctionarii in subordinea unor persoane egale in grad sau chiar a unor subalterni.

Avandu-se in vedere scara sanctiunilor prevazute de lege, retrogradarea trebuie sa produca o diminuare mai substantiala a venitului realizat in munca, in raport cu sanctiunile la care se refera art. 263 din Codul muncii.

Intrucat legea nu cuprinde o prevedere restrictiva, consider ca nu poate fi acceptata opinia care a fost sustinuta uneori ca retrogradarea ar fi posibila numai in functia imediat inferioara. Este insa necesar sa fie respectata conditia legala, cu privire la efectuarea retrogradarii numai in cadrul aceleiasi profesii.

Retrogradarea trebuie sa fie efectiva, ea implicand nu numai diminuarea salariului ci si trecerea intr-o alta munca in mod temporar.

Mentinerea mai departe a celui sanctionat, dupa pronuntarea retrogradarii, in postul avut si indeplinirea efectiva a atributiilor si sarcinilor respective sunt de natura sa atraga obligatia unitatii de a-l salariza pentru munca efectiv prestata.

Pentru a fi legala, retrogradarea poate fi aplicata pe cel mult 2 luni.

Orice retrogradare dispusa sau mentinuta in fapt pe o durata mai mare, reprezinta o modificare unilaterala a contractului de munca, fara temei legal si ca atare inadmisibila, cel in cauza fiind indreptatit sa ceara organului de jurisdictie a muncii anularea si reintegrarea in functie.

Desfacerea disciplinara a contractului de munca

Cand se constata, in cadrul judecatii penale, ca fapta intruneste elementele constitutive ale unei infractiuni in legatura cu munca, ce a fost savarsita cu vinovatie de salariatul respectiv, acesta fiind condamnat printr-o sentinta definitiva, organul de conducere al unitatii este in drept sa aplice ulterior, prin cumul, sanctionarea disciplinara a desfacerii contractului de munca, in conformitate cu art. 264 lit. f din Codul muncii.

Cand fapta, chiar nesanctionata penal, prezinta caracterele unei grave tulburari a ordinii in unitate, se poate aplica sanctiunea desfacerii contractului de munca, dar, in acest caz, masura este facultativa, lasata la aprecierea organului de conducere.

Angajatorul stabileste sanctiunea disciplinara aplicabila in raport cu gravitatea abaterii disciplinare savarsite de salariat, avandu-se in vedere urmatoarele:

a) imprejurarile in care fapta a fost savarsita;

b) gradul de vinovatie a salariatului;

c) consecintele abaterii disciplinare;

d) comportarea generala in serviciu a salariatului;

e) eventualele sanctiuni disciplinare suferite anterior de catre acesta.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, nici o masura, cu exceptia celei prevazute la art. 264 alin. (1) lit. a), nu poate fi dispusa mai inainte de efectuarea unei cercetari disciplinare prealabile.

In vederea desfasurarii cercetarii disciplinare prealabile, salariatul va fi convocat in scris de persoana imputernicita de catre angajator sa realizeze cercetarea, precizandu-se obiectul, data, ora si locul intrevederii.

Neprezentarea salariatului la convocarea facuta in conditiile prevazute fara un motiv obiectiv, da dreptul angajatorului sa dispuna sanctionarea, fara efectuarea cercetarii disciplinare prealabile.

In cursul cercetarii disciplinare prealabile, salariatul are dreptul sa formuleze si sa sustina toate apararile in favoarea sa si sa ofere persoanei imputernicite sa realizeze cercetarea toate probele si motivatiile pe care le considera necesare, precum si dreptul sa fie asistat, la cererea sa, de catre un reprezentant al sindicatului al carui membru este.

Angajatorul dispune aplicarea sanctiunii disciplinare printr-o decizie emisa in forma scrisa, in termen de 30 de zile calendaristice de la data luarii la cunostinta despre savarsirea abaterii disciplinare, dar nu mai tarziu de 6 luni de la data savarsirii faptei.

Sub sanctiunea nulitatii absolute, in decizie se cuprind in mod obligatoriu:

a) descrierea faptei care constituie abatere disciplinara;

b) precizarea prevederilor din statutul de personal, regulamentul intern sau contractul colectiv de munca aplicabil, care au fost incalcate de salariat;

c) motivele pentru care au fost inlaturate apararile formulate de salariat in timpul cercetarii disciplinare prealabile sau motivele pentru care, in conditiile prevazute la art. 267 alin. (3), nu a fost efectuata cercetarea;

d) temeiul de drept in baza caruia sanctiunea disciplinara se aplica;

e) termenul in care sanctiunea poate fi contestata;

f) instanta competenta la care sanctiunea poate fi contestata.

Decizia de sanctionare se comunica salariatului in cel mult 5 zile calendaristice de la data emiterii si produce efecte de la data comunicarii.

Comunicarea se preda personal salariatului, cu semnatura de primire, ori, in caz de refuz al primirii, prin scrisoare recomandata, la domiciliul sau resedinta comunicata de acesta.

Decizia de sanctionare poate fi contestata de salariat la instantele judecatoresti competente in termen de 30 de zile calendaristice de la data comunicarii.

Consideram ca prezinta interes sa mentionam ce sanctiuni se aplica in alte tari care pot fi avute in vedere in eventualitatea unor schimbari legislative in acest domeniu in tara noastra. Astfel, in Franta , sanctiunile disciplinare obisnuite sunt: blamul, avertismentul si suspendarea din serviciu. La aceasta se adauga uneori retrogradarea si concedierea. In aceasta tara, amenzile sau alte sanctiuni pecuniare sunt interzise (art. 122 I - 42 din Codul muncii)

In Germania, sanctiunile interne, denumite si pedepse interne sunt: mustrare, amenda, reducerea salariului. In plus patronul are latitudinea sa dispuna concedierea fara nici o ingradire, acesta fiind un drept al lui ce decurge din contractul individual de munca.

In Italia , sanctiunile disciplinare pe care patronul le poate aplica in raport de gravitatea faptei si in conformitate cu normele contractelor colective de munca sunt: mustrarea verbala, sau scrisa, amenda, suspendarea din functie, concedierea.

4. Sanctiuni disciplinare specifice

Pentru anumite categorii de personal, diferite acte normative prevad sanctiuni disciplinare specifice. Unele dintre ele sunt total diferite de cele prezentate anterior, altele asemanatoare sau chiar identice.[12]

4.1 Sanctiuni disciplinare aplicabile magistratilor

Potrivit art. 123, alin. 1 din Legea nr. 92/1992, sanctiunile disciplinare ce se pot aplica magistratilor in raport cu gravitatea abaterilor sunt:

a)      observatie;

b)      mustrare;

c)      diminuarea salariului de baza pana la 15 % pe o perioada de 1-3 luni sau retragerea salariului de merit pe aceeasi perioada;

d)      mutarea disciplinara pentru o perioada de 1-3 luni la o instanta sau la parchet, situate pe raza teritoriala a aceleiasi curti de apel, respectiv parchet de pe langa aceasta.

e)      Suspendarea din functie pe timp de maximum 6 luni;

f)       Eliberarea din functia de conducere ocupata;

g)      Indepartarea (inlaturarea) din magistratura[14]

In timpul suspendarii din functie, magistratului nu i se plateste salariul. Aceasta perioada nu se ia in calculul drepturilor la pensie si al vechimii in functia de magistrat.

4.2. Sanctiunile disciplinare aplicabile personalului didactic

Conform art. 116 din Legea nr. 128/1997, personalului didactic i se pot aplica, in raport cu gravitatea abaterilor, urmatoarele sanctiuni disciplinare:

a)      observatie scrisa;

b)      avertisment;

c)      diminuarea salariului de baza, cumulat, cand este cazul, cu indemnizatia de conducere, de indrumare si de control, cu pana la 15 la suta, pe o perioada de 1-6 luni

d)      suspendarea, pe o perioada de pana la 3 ani a dreptului de inscriere la un concurs pentru ocuparea unei functii didactice superioare sau pentru obtinerea gradelor didactice ori a unei functii de conducere, de indrumare si de control;

e)      destituirea din functia de conducere, de indrumare si de control din invatamant;

f)       desfacerea disciplinara a contractului de munca

4.3. Sanctiunile disciplinare aplicabile medicilor

a) Medicilor umani

In temeiul art. 37, alin. 1 din Legea nr. 74/1995, medicilor li se pot aplica urmatoarele sanctiuni disciplinare:

mustrarea;

avertismentul

votul de blam;

suspendarea temporara pe un interval de 6-12 luni a calitatii de membru al Colegiului Medicilor din Romania;

retragerea calitatii de membru al acestui Colegiu si a autorizatiei de practica a profesiunii de medic;

b) Medicilor veterinari

In temeiul art. art. 50 din Legea nr. 160 din 1998 privind organizarea si exercitarea profesiunii de medic veterinar, sanctiunile pe care le poate aplica Comisia de Etica si Deontologie medicilor veterinari in ordinea gravitatii faptei sunt:

- avertismentul ;

- mustrarea;

- mustrarea severa ;

- suspendarea dreptului de a exercita medicina veterinara pe o perioada care nu poate depasi un an de la data emiterii hotararii comisiei;

- radierea din evidenta Colegiului, ceea ce inseamna interzicerea definitiva de a exercita medicina veterinara pe teritoriul Romaniei, care se poate lua de catre Comisia Superioara de Deontologie si Litigii la propunerea Comisiei Judetene.

4.4 Sanctiunile disciplinare specifice, aplicabile personalului din transporturi

Art. 42 din Statutul disciplinar al personalului din transporturi aprobat prin Decretul nr. 360/1997 prevede ca, in afara de sanctiunile disciplinare generale, acestui personal i se pot aplica si urmatoarele sanctiuni specifice:

a)      Personalului din unitatile de cale ferata:

retragerea disciplinara, pe o perioada de 1-6 luni, din functii care concura la siguranta circulatiei trenurilor si trecerea intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi sau in alta localitate.

Inlocuirea disciplinara din functii care concura la siguranta circulatiei trenurilor si trecerea in alta munca corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi sau in alta localitate;[15]

b)      Personalului din transporturile auto:

retragerea disciplinara, pe o perioada de 1-6 luni, din functiile care concura la siguranta circulatiei transporturilor auto si trecerea intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi localitate;

inlocuirea disciplinara din functii care concura la siguranta circulatiei transporturilor auto si trecerea in alta munca corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi localitate.

c)      Personalului navigant din marina civila:

ridicarea permisiei de a iesi la uscat in porturile straine, pana la 5 zile;

retinerea in cabina pana la 3 zile;

debarcarea disciplinara de pe o nava pe o perioada de 1-6 luni si trecerea intr-o functie inferioara, corespunzatoare pregatirii profesionale, in aceeasi localitate;