Actul juridic civil

ACTUL JURIDIC CIVIL ("AJC)

A.         Definitie:

Prin ACT JURIDIC CIVILintelegem o manifestare de vointa savarsita cu intentia de a produce efecte juridice, respectiv de a naste, modifica ori stinge un RJC concret.

Elemente definitorii

- manifestarea de vointa care sa provina de la un subiect de drept civil (pf ori pj);

- manif de vointa trebuie exprimata cu intentia de a se produce efecte juridice, in puterea legii;

- efecte juridice urmarite: a da nastere, a modifica, a stinge un RJC concret.

ACT JURIDIC CIVILeste deosebit de actele juridice din alte ramuri de drept (actul administrativ, actul de comert, etc).

Termenul de ACT JURIDIC CIVILare doua intelesuri: primul e cel mai sus definit, utilizandu-se si formula de negotiorum juris. Cel de-al doilea sens desemneaza inscrisul constatator al manifestarii de vointa exprimata, folosindu-se si formula de instrumentum probationis.

B.         Clasificarea AJC:

dupa numarul partilor: exista act juridic civilunilaterale, bilaterale si multilaterale.

Actul unilateral este rezultatul vointei unei singure persoane, cum sunt: testamentul, acceptarea succesiunii, renuntarea la mostenire, denuntarea unilaterala a unui contract, oferta, promisiunea publica de recompensa, confirmarea unui act anulabil, purga.

Actul bilateral reprezinta vointa concordata a doua parti, de ex: contractul de vanzare-cumparare, de donatie, mandatul, imprumutul, depozitul etc.

Actul este multilateral cand acordul de vointa provine de la mai multe parti (3,4 etc); de ex: contractul civil de societate.

Precizam ca nu trebuie confundata aceasta clasificare cu clasificarea contractelor civile unilaterale (donatie, imprumut) care dau nastere la obligatii numai pt una din parti si bilaterale (sinalagmatice) care dau nastere la obligatii pt ambele parti (vanzare-cumparare, antrepriza, renta viagera).

dupa scopul urmarit la incheierea lor: cu titlu oneros (care se impart in comutative si aleatorii) si cu titlu gratuit (care se impart in liberalitati si acte dezinteresate).

Actele juridice civile cu titlu oneros sunt acele act juridic civilin care in schimbul folosului

patrimonial procurat de o parte celeilalte se urmareste obtinerea altui folos patrimonial in schimb (ex: vanz-cump, antrepriza, locatiune, imprumut cu dobanda etc).

Actul comutativ este acela in care partile cunosc existenta si intinderea obligatiilor inca de la incheierea lor (ex: vanz-cump, antrepriza);

Actul aleatoriu este acela in care partile nu cunosc intinderea obligatiilor, existand sansa unui castig ori riscul unei pierderi, datorita incertitudinii viitoare (renta viagera, jocul, prinsoarea, vanzarea cu clauza de intretinere).

Actul cu titlu gratuit este acela prin care se procura un folos patrimonial fara a se urmari obtinerea altui folos patrimonial in schimb (ex: donatia, imprumutul fara dobanda, mandatul, depozitul neremunerat, legatul, comodatul).

Este liberalitate actul cu titlu gratuit prin care dispunatorul isi micsoreaza patrimoniul (donatii, legate);

Este act dezinteresat actul prin care dispunatorul isi procura un avantaj patrimonial fara a-si micsora patrimoniul (mandatul gratuit, comodatul, depozitul neremunerat).

Dupa efectul lor: act juridic civilsunt constitutive, translative si declarative.

Actul constitutiv este acel act juridic civilcare da nastere unui drept subiectiv civil ce n-a existat anterior (ipoteca conventionala, amanetul, gajul, uzufructul).

Actul translativ este acela care are ca efect stramutarea unui drept subiectiv civil dintr-un patrimoniu in alt patrimoniu (donatia, vanz-cump).

Actul declarativ  e act juridic civilcare are ca efect consolidarea ori definitivarea unui drept subiectiv preexistent (partajul).

Actul confirmativ este o specie aparte de de act declarativ prin care o persoana renunta la dreptul sau de a ataca cu actiunea in anulabilitate (adica in nulitate relativa) un ajc, confirmand respectivul act care devine astfel valabil.

Importanta juridica:

actul constitutiv si cel translativ produc efecte numai ex nunc, in timp ce actul declarativ produce efecte si ex tunc;

calitatea de avand-cauza se produce numai printr-un act translativ iar nu si printr-un act declarativ;

just titlu pentru uzucapiunea de 10-20 de ani poate fi numai actul translativ, nu si cel declarativ;

publicitatii imobiliare ii sunt supuse numai actele constitutive si translative.

Dupa importanta (ori gravitatea) lor distingem: act juridic civilde conservare, de administrare si de dispozitie.

Este act de conservare acel act juridic care are ca efect preintampinarea pierderii unui drept subiectiv civil - cu o cheltuiala mica se salveaza un drept de o valoare mai mare (intreruperea unei prescriptii prin actiunea in justitie, inscrierea unei ipoteci, privilegii, somatia).

Actul de administrare este acela prin care se realizeaza o normala punere in valoare a unui bun sau patrimoniu (inchirierea unui bun, culegerea fructelor, reparatiile de intretinere, asigurarea unui bun).

Prin actul de dispozitie se realizeaza iesirea din patrimoniu a unui bun sau drept, ori grevarea unui bun cu o sarcina reala (ipoteca, donatia, vanz-cump) si are importanta juridica in capacitatea sa de a incheia acte juridice civile de reprezentare, precum si in ceea ce priveste acceptarea mostenirii.

Dupa continutul lor: patrimoniale si nepatrimoniale.

Act juridic civilpatrimonial are un continut evaluabil in bani; de ex: drepturile reale si de creanta (vanz-cump, donatia, imprumutul).

Este nepatrimonial act juridic civilcare are un continut neevaluabil in bani (conventia parintilor unui copil din afara casatoriei pentru ca acesta sa ia numele unuia dintre ei sau numele lor reunite) si are utilitate in materia efectelor nulitatilor.

Dupa modul de incheiere (forma): consensuale, solemne (formale) si reale.

Actul consensual se incheie prin simpla manifestare de vointa a partilor si el reprezinta regula de forma.

Solemn e actul care ce trebuie imbracat intr-o forma anumita (prevazuta de lege) care reprezinta o conditie de valabilitate (ad validitatem sau ad solemnitatem); ex: donatia, testamentul, ipoteca conventionala.

Actul real  se incheie prin manifestarea de vointa si remiterea (predarea) bunului (imprumutul, depozitul, darul manual).

Dupa momentul producerii efectelor lor: acte intre vii (inter vivos) si acte pentru cauza de moarte (de mortis causa).

Actele intre vii constituie majoritatea si isi produc efectele neconditionat de moartea autorului lor.

Actul pentru cauza de moarte produce efecte dupa moartea autorului (testamentul).

Dupa rolul vointei partilor in stabilirea continutului lor: acte subiective si acte conditie.

Actul subiectiv e acel act juridic civilal carui continut este determinat prin vointa autorului lui. Marea majoritate a a act juridic civilintra in aceasta categorie.

Actul-conditie este acel act juridic civilla a carui incheiere partile isi exprima vointa doar in privinta nasterii actului, continutul lui fiind predeterminat de norme de la care partile nu pot deroga.

Dupa legatura lor cu modalitatile (termen, conditie, sarcina): sunt acte pure si simple si acte afectate de modalitati.

Este pur si simplu act juridic civilcare nu cuprinde o modalitate; unele acte civile sunt chiar incompatibile cu modalitatile (ex: actul de optiune succesorala, actul de recunoastere a filiatiei).

Este afectat de modalitati act juridic civilcare cuprinde o modalitate; unele acte civile sunt esentialmente afectate de modalitati (imprumutul, vanzarea cu clauza de intretinere - in care este prezent termenul; contractul de asigurare, donatia cu sarcina).

Dupa raportul dintre ele: principale si accesorii.

Este principal act juridic civilcare are o existenta de sine statatoare, soarta sa nedepinzand de soarta juridica a altui act juridic; acestea sunt majoritatea.

Este accesoriu acel act juridic civila carui soarta juridica depinde de soarta altui ajc, principal (clauza penala, fidejusiunea, gajul, ipoteca conventionala, arvuna).

*accesorium sequitur principale.

Dupa legatura cu cauza (scopul): acte cauzale si acte abstracte.

Este cauzal acel act juridic civila carui valabilitate implica analiza cauzei ori scopului sau; daca scopul e imoral, ilicit ori lipseste, insusu actul juridic e lovit de nulitate.

Este abstract (necauzal) acel act juridic care e detasat de elementul cauza, valabilitatea lui neimplicand analiza acestui element ex: actele juridice constatate prin titlurile de valoare).

Dupa modalitatea incheierii: acte strict personale si acte care pot fi incheiate prin reprezentare.

Este strict personal act juridic civilcare nu poate fi incheiat decat personal (testamentul).

Majoritatea act juridic civile formata din actele ce pot fi incheiate personal, dar pot fi incheiate si prin reprezentant (mandatar).

Constituind exceptia, normele care reglementeaza actul strict personal sunt de stricta interpretare.

Dupa reglementarea si denumirea legala: acte tipice (numite) si acte atipice (nenumite).

Este tipic (numit) actul care are o denumire stabilita de legea civila, precum si o reprezentare proprie; majoritatea actelor civile e formata din acte numite, tipice (contractele civile si actele unilaterale).

Este atipic (nenumit) act juridic civilcare nu se bucura de o reglementare si o denumire proprie (contractul de vanzare cu clauza de intretinere, asa-zisele "prestari de servicii").

*actul nenumit e carmuit de normele generale ale ajc, iar nu regulile edictate pentru un act numit, intrucat acestea formeaza exceptia in raport cu primele, a.i. se aplica regula "exceptio est strictissimae interpretationis".

Dupa modul lor de executare: acte cu executare dintr-o data (uno ictu) si acte cu executare succesiva.

Este cu executare dintr-o data (uno ictu) act juridic civila carui executare presupune o singura prestatie din partea debitorului - executare instantanee (darul manual).

Cu executare succesiva este acel act a carui executare presupune mai multe prestatii esalonate in timp (contractul de inchiriere, renta viagera).

*importanta: - consecintele neexecutarii culpabile (rezolutiunea se aplica

contractelor sinalagmatice cu executare uno ictu, iar rezilierea celor cu executare succesiva);

- efectele nulitatii (la cele cu executare succesiva, de regula,

efectele nulitatii sunt numai ex nunc).

C.         Conditiile AJC.

Prin conditiile act juridic civilintelegem elementele din care este alcatuit un asemenea act.

Potrivit art. 948 c.c. conditiile esentiale pentru validitatea unei conventii sunt: capacitatea de a contracta, consimtamantul valabil al partii ce se obliga, un obiect determinat, o cauza licita.

In functie de aspectul la care se refera, exista conditii de fond (care privesc continutul actului juridic civil) si conditii de forma (cele care se refera la exteriorizarea vointei). Aceasta clasificare mai este desemnata si prin distinctia intre conditii intrinseci si conditii extrinseci.

Dupa criteriul obligativitatii lor, conditiile act juridic civilse impart in esentiale (cele cerute pentru chiar valabilitatea actului) si neesentiale (cele care pot fi prezente sau pot lipsi fara a pune astfel in discutie valabilitatea actului).

Dupa sanctiunea nerespectarii lor, se disting conditiile de validitate (a caror nerespectare sanctionandu-se cu nulitatea ajc) si conditiile de eficacitate (a caror nerespectare atrage inopozabilitatea, spre exemplu).

D.         Conditiile de fond ale ajc: capacitatea, consimtamantul, obiectul, cauza

Capacitatea de a incheia ajc

Prin capacitatea de a incheia act juridic civilse intelege acea conditie de fond si esentiala care consta in aptitudinea subiectului de drept civil de a deveni titular de drepturi si obligatii civile prin incheierea actelor de drept civil.

Codul civil reglementeaza conditia de fond, esentiala si generala pe categorii de acte juridice civile.

In afara de art. 948 pct. 1, care prevede ca o conditie esentiala "pentru validitatea unei conventii" este capacitatea de a contracta, exista si alte dispozitii, precum:

art. 949: "poate contracta orice persoana ca nu este declarata necapabila de lege";

art. 950: "necapabili de a contracta sunt minorii, interzisii, [ . ] in genere toti acei carora legea le-a prohibit oarecare contracte";

art. 807: "minorul de 16 ani poate dispune prin testament si numai pentru jumatate din bunurile de care dupa lege poate dispune majorele";

art. 808: "este capabil de a primi prin donatiune intre vii orice este conceput in domeniul donatiunii. Este capabil de a primi prin testament oricine este conceput la epoca mortii testatorului";

art. 856: "orice persoana este capabila de a face testament, daca nu este oprita prin lege";

art. 1306: "pot cumpara si vinde toti cei carora nu le este oprit prin lege". Etc.

Principiul este capacitatea de a face actul juridic civil, exceptia fiind incapacitatea

Potrivit Decr. 31/1954: "Nimeni nu poate fi ingradit in capacitatea de folosinta si nici lipsit in tot sau in parte de capacitatea de exercitiu, decat in cazurile si in conditiile stabilite de lege".

Capacitatea este o stare de drept (de jure), spre deosebire de discernamant care este o stare de fapt (de facto); discernamantul putand exista izolat, chiar la o persoana incapabila, dupa cum o persoana capabila se poate gasi intr-o situatie in care in mod pasager sa nu aiba discernamant.

Exceptia de a incheia acte juridice civile trebuie sa fie expres prevazuta de lege, iar textele de exceptie sunt de stricta interpretare si aplicare.

Consimtamantul

Corelatia consimtamant-vointa

Vointa este de natura psihologica, un fenomen complex, in structura sa intrand doua elemente: consimtamantul si cauza (scopul). Intre consimtamant si vointa exista o corelatie de tipul parte-intreg. De altfel, consimtamantul este a doua conditie, de fond, generala, esentiala, a ajc.

Principiile vointei juridice in dreptul civil

princ libertatii sau al autonomiei de vointa a actelor civile;

princ vointei reale (al vointei interne).

Princ l. act juridic civileste consacrat de art. 969 (1) cc (conventiile legal facute au putere de lege intre partile contractante).

Acest principiu presupune ca partile:

sunt libere sa incheie conventii ori sa faca acte unilaterale daca se respecta legea si bunele moravuri;

sunt libere sa stabileasca cum doresc continutul (clauzele) ajc, sa modifice ori sa revoce act juridic civilincheiat, dar limitele libertatii incheierii acestor acte sunt:

ordinea publica;

morala;

normele imperative civile de la care nu se poate deroga.

Princ v.r.: factorul psihologic si social trebuie sa concorde. Pot exista insa situatii in care intre cele doua elemente, intern si extern, sa nu existe concordanta. Solutionarea problemei depinde de conceptia cu privire la raportul dintre vointa interna, reala si vointa declarata, exteriorizata. In aceasta privinta exista 2 conceptii: conceptia subiectiva (care da prioritate vointei interne) si conceptia obiectiva (care dimpotriva prefera vointa declarata).

Codul civil consacra princ. vointei interne, ce se intemeiaza pe regula interpretarii contractelor:

- art. 977: "interpretarea contractelor se face dupa intentia comuna a partilor contractante, iar nu dupa sensul literal al termenilor";

- art. 1175: "actul secret care modifica un act public nu poate avea putere decat intre partile contractante si succesorii universali (simulatie)";

- art.953: " consimtamantul nu e valabil cand e dat prin eroare, smuls prin violenta sau surprins prin dol.

De la princ vointei reale, Codul Civil consacra urmatoarele exceptii:

- in caz de simulatie, fata de terti produce efecte actul public, dar mincinos;

- in materie de probe, art. 1191 (2) stipuleaza ca " nu se va primi niciodata o dovada prin martori in contra sau peste ceea ce cuprinde actul, nici despre ceea ce se pretinde ca s-ar fi zis inaintea, la timpul sau in urma confectionarii actului, chiar cu privire la o suma ce nu depaseste 250 lei.

Prin consimtamant se intelege acea conditie esentiala, de fond ori generala a act juridic civilcare consta in hotararea de a incheia un act juridic civilmanifestata in exterior; el are un inteles de vointa exteriorizata a uneia din parti in actul bilateral (art. 953) ori in sensul de acord de vointa [art. 969(2): conventiile "se pot revoca prin consimtamantul mutual sau din alte cauze autorizate de lege"].

Conditii de validitate a consimtamantului

a. sa provina de la o persoana cu discernamant.

Subiectul de drept civil trebuie sa aiba puterea de a aprecia, de a discerne efectele juridice ce se produc in baza manifestarii sale de vointa (i.e. persoana fizica cu capacitate de exercitiu deplina, ce este prezumata. Minorul sub 14 ani e prezumat a nu avea discernamant. Exista si incapacitati naturale: betie, hipnoza,somnambulism, manie puternica (ab irato), aceasta fiind o incapacitate de fapt, pentru ca in drept nu este.

b. sa fie exprimat cu intentia de a produce efecte juridice.

Conditia consimtamantului de a produce efecte juridice nu e indeplinita cand:

a fost facuta jocandi causa, din prietenie, curtoazie sau simpla complezenta;

cand s-a facut sub conditie pur potestativa din partea celui care se obliga, adica: "ma oblig daca vreau (si voluero)";

manifestarea de vointa prea vaga; s-a facut cu o rezerva mintala (rezervatio mentalis) cunoscuta de contractant (actul fictiv).

Analiza: Contract de garantie Lucrare: Contracte civile speciale - contractul de vanzare cumparare

c. sa fie exteriorizat.

Simpla manifestare de vointa e nu numai necesara ci si suficienta pentru nasterea actului civil. Exista insa si exceptii: actele solemne. Exteriorizarea consimtamantului poate fi facuta in scris, verbal, gesturi ori fapte concludente, neechivoce.

In dreptul civil tacerea nu valoreaza consimtamant exteriorizat, cu exceptia cazului cand legea prevede contrariul in mod expres sau cand prin vointa expresa a partilor se atribuie o anumita semnificatie juridica tacerii, ori cand tacerea are valoare de consimtamant potrivit obiceiului ("qui tacit consentire videtur"=cine tace e de acord).

d. sa nu fie alterat de vreun viciu de consimtamant [eroare, dol (viclenie), violenta,

leziune

E.         Viciile de consimtamant

a. Eroarea este falsa reprezentare a realitatii la incheierea actelor juridice civile. Art. 954: "eroarea nu produce nulitate decat cand cade asupra substantei obiectului conventiei. Eroarea nu produce nulitate cand cade asupra persoanei cu care s-a contractat, apare numai atunci cand consideratia persoanei este cauza principala pentru care s-a facut conventia".

*Dupa criteriul consecintelor care intervin, eroarea e de 3 feluri:

- eroarea-obstacol (distructiva de vointa) este cea mai grava forma a erorii, cazand asupra naturii actului ce se incheie (error in negatio) - ambele parti cred, fiecare, ca au incheiat un alt fel de act juridic; sau eroarea cade asupra identitatii subiectului (error in corpore), fiecare dintre parti crezand ca trateaza cu privire la un alt bun. Sanctiunea este nulitatea absoluta.

- eroarea-viciu de consimtamant e falsa reprezentare despre calitatile substantiale ale subiectului actului (error in substantiam), sau a persoanei cocontractante (error in personam). Sanctiune: nulitatea relativa.

- eroarea indiferenta e falsa reprezentare a unor imprejurari mai putin importante care nu afecteaza valabilitatea actului. Atrage o diminuare valorica a prestatiei

**Dupa criteriul naturii fals reprezentate, distingem:

- eroarea de fapt, care priveste obiectul actului, valoarea, cocontractantul;

Teza inadmisibilitatii erorii de drept invoca argumentul bazat pe obligatia cunoasterii legii ca prezumtie.

- eroarea de drept, e falsa reprezentare a existentei sau continutului unei norme de drept civil.

Teza admisibilitatii erorii de drept (insusita de doctrina si jurisprudenta) se bazeaza in principal pe art. 953 care prevede nevalabilitatea consimtamantului cand este dat din eroare, fara a distinge intre eroarea de fapt si cea de drept (ubi lex non distinquit, nec nos distinquere debemus).

In structura erorii-viciu de consimtamant intra un singur element, de natura psihologica (falsa reprezentare a realitatii), de unde rezulta si dificultatea probarii sale.

Pentru ca eroarea sa fie viciu de consimtamant se cer urm. conditii cumulative:

- elementul asupra caruia cade falsa reprezentare sa fie hotarator, determinant pt incheierea actului, apreciere ce se face dupa un criteriu subiectiv si numai prin exceptie se poate apela la un criteriu obiectiv, abstract.

Daca eroarea cade asupra valorii economice a contraprestatiei, e vorba de eroare lezionara, care e supusa regulilor de la leziunea-viciu de consimtamant, iar nu de la eroarea-viciu de consimtamant.

-- in actele bilaterale oneroase, cocontractantul sa fi stiut sau sau sa fi trebuit sa stie despre elementul fals de reprezentare, dar in actele unilaterale nu, intrucat lipseste cocontractantul.

In actele bilaterale nu se cere ca fiecare parte sa se gaseasca in eroare, insa daca ambele parti au fost in eroare, atunci fiecare va putea cere anularea actului.

b. Dolul (viclenia) este un viciu de consimtamant care consta in inducerea in eroare a unei persoane prin mijloace viclene sau manopere dolosive, pentru a o determina sa incheie un act juridic; dolul e o eroare provocata (si nu spontana, ca eroarea propriu-zisa) (art. 953, art. 960).

In dreptul roman se distingea intre dolus malus (dolul grav) si dolus bonus (dolul usor).

Dupa consecintele asupra valabilitatii actului juridic, se distinge intre:

- dolul principal (dolus dans causam contractui), ce cade asupra elementelor importante, determinante la incheierea actului juridic si care atrage anularea lui.

- dolul incident (dolus incidens), incidental sau secundar ce cade asupra unor imprejurari nederminate si care nu atrage nulitatea actului, dar se poate cere o reducere a prestatiei.

Dolul, ca viciu de consimtamant este alcatuit din 2 elemente:

- un element obiectiv, material, constand in utilizarea de mijloace viclene (masinatiuni, siretenii, manopere dolosive) pentru a induce in eroare.

Elementul obiectiv poate consta atat intr-o actiune pozitiva, fapt comisiv (care se poate concretiza in "sugestie" sau "captatie"), cat si in una negativa, fapt omisiv ("dol prin reticenta").

--un element subiectiv, intentional, constand in intentia de a induce in eroare o persoana pentru a o determina sa incheie un act juridic civil.

In legatura cu acest element, practica judiciara a facut unele precizari: 1. lipsa discernamantului si dolul, sub forma captatiei, se exclud; 2. nu exista dol daca cocontractantul cunostea imprejurarea pretins ascunsa.

Pentru a fi viciu de consimtamant, dolul trebuie sa indeplineasca cumulativ urm conditii

- sa fie determinant pentru incheierea actului juridic (art. 960: mijloacele viclene sunt astfel, incat este evident ca, fara aceste masinatii, cealalta parte n-ar fi contractat). Aprecierea se face in concreto, dupa un criteriu subiectiv.

- sa provina de la cealalta parte (art. 960 : mijloacele viclene intrebuintate de una din parti la acte bilaterale - inclusiv in cazul in care dolul provine de la un tert, dar cocontractantul stia; dar si in cazul in care dolul provine de la reprezentantul cocontractantului - dar si la cele unilaterale, de ex: testamentul).

Proba dolului: art. 960 (2) prevede ca "dolul nu se presupune", ceea ce inseamna ca persoana care invoca existenta dolului drept cauza de anulabilitate a ajc, trebuie sa-l dovedeasca.

c. Violenta este viciul de consimtamant care consta in amenintarea unei persoane cu un rau care ii produce o temere ce o determina sa incheie un act juridic, pe care altfel nu l-ar fi incheiat (art. 953, 955-958).

Dupa natura raului care ameninta, distingem intre:

violenta fizica (vis), cand priveste integritatea fizica ori bunurile persoanei;

violenta morala (metus), cand amenintarea se refera la onoarea, cinstea ori sentimentele persoanei.

Dupa caracterul amenintarii

amenintarea legitima, justa cu un rau, care nu este viciu de consimtamant (ex: creditorul ameninta pe debitor cu darea in judecata daca acesta nu-si plateste debitul);

amenintarea nelegitima, injusta, cu un rau, ce atrage anulabilitatea actului incheiat de o temere a acestei amenintari.

Structura: din doua elemente:

obiectiv, exterior, amenintarea cu un rau;

subiectiv, insuflarea unei temeri victimei violentei.

Pentru a fi viciu de consimtamant, violenta trebuie sa indeplineasca, cumulativ, urmatoarele doua conditii:

sa fie determinanta pentru incheierea ajc;

sa fie injusta (nelegitima, ilicita).

Violenta trebuie sa fie nelegitima si nu temere reverentiara ("fara violenta" nu e cauza de anulare, adica nu e violenta).

Starea de necesitate trebuie asimilata violentei, viciu de consimtamant.

d. Leziunea este un viciu de consimtamant care consta in disproportia vadita de valoare intre doua prestatii (art. 951, 1157-1160, 1162-1165 ; acestea trebuiesc raportate la prevederile Decr. 32/54 privind actiunea in anulare pentru leziune - denumita in C. Civil actiunea in resciziune).

Structura leziunii difera in functie de conceptia care sta la baza reglementarii ei.

In conceptia subiectiva, leziunea presupune 2 elemente: unul obiectiv, constand in disproportia de valoare intre contraprestatii, si unul subiectiv, constand in profitarea de starea de nevoie in care se gaseste cealalta parte.

In conceptia obiectiva, leziunea are un singur element: paguba egala cu disproportia de valoare intre contraprestatii.

Dispozitiile citate consacra conceptia obiectiva despre leziune; in consecinta, cel ce invoca leziune nu are de dovedit decat vadita disproportie de valoare intre contraprestatii. Cand o parte a profitat de stare de nevoie in care se gasea cealalta parte in momentul incheierii actului juridic, acesta poate fi anulat pentru cauza imorala.

Pentru anularea act juridic civilpentru leziune este necesar sa fie intrunite urmatoarele conditii

a leziunea sa fie o consecinta directa a actului respectiv (actiunea in resciziune nu poate fi exercitata daca leziunea rezulta dintr-un eveniment cauzal si neasteptat).

b leziunea sa existe in raport cu momentul incheierii ajc.

c disproportia de valoare intre contraprestatii trebuie sa fie vadita.

Leziunea are un domeniu restrana de aplicare, atat dpdv al persoanelor care o pot invoca drept cauza de anulare, cat si din acela al actelor susceptibile de anulare pentru leziune.

Sub primul aspect, leziunea priveste minorii intre 14-18 ani, adica minorii cu capacitate de exercitiu restransa.

Sub cel de-al doilea aspect, sunt anulabile pentru leziune numai act juridic civilcare, in acelasi timp:

sunt acte de administrare;

au fost incheiate de minorul intre 14-18 ani singur, fara incuviintarea ocrotitorului legal;

sunt lezionare pentru minor;

sunt comutative.

F.         Obiectul ACT JURIDIC CIVIL:

Prin obiect al ACT JURIDIC CIVILse intelege conduita partilor stabilita prin acel ajc, respectiv actiunile sau inactiunile la care partile sunt indreptate sau de care sunt tinute

Pentru a fi valabil, obiectul act juridic civiltrebuie sa indeplineasca urm. conditii

GENERALE:

a sa existe;

Daca bunul a existat, dar nu mai exista la data incheierii actului, acesta nu mai este valabil; bunul trebuie sa existe; un bun viitor poate forma obiect valabil, afara de succesiunea viitoare - art. 965.

b sa fie in circuitul civil;

Bunurile inalienabile nu pot forma obiect valabil al ajc.

c sa fie determinat sau determinabil;

Aceasta conditie trebuie respectata in cazurile de actiune, abstentiune, bun ori lucru. Daca obiectul consta in res certa conditia este indeplinita, iar, daca consta in res genera, trebuie stabilita precis cantitatea, calitatea, valoarea, prin anumite criterii de determinare.

d sa fie posibil (nimeni nu poate fi obligat la imposibil - ad imposibilium, nulla obligatio);

El nu este posibil daca nulitatea este absoluta; daca nulitatea este relativa - numai pentru un anumit debitor - obiectul este valabil, iar, in caz de neexecutare culpabila, debitorul raspunde. Imposibilitatea poate fi de ordin material sau juridic.

e sa fie licit si moral (adica in concordanta cu legea si morala).

SPECIALE:

a in actele constitutive sau translative de drepturi, se cere ca cel ce se obliga sa fie titularul dreptului subiectiv;

Nimeni nu se poate obliga valabil la mai multe decat are ("nemo dat quod non habet"; "nemo plus juris ad alium transfere potest, quam ipse habet").

b sa existe autorizatia administrativa prevazuta de lege;

c in actele cu pronuntat caracter personal (intuituu personae) se cere ca obiectul sa constea intr-un fapt personal al debitorului.

Este de mentionat faptul ca este lipsita de eficienta juridica promisiunea faptei altuia. In schimb, este valabil act juridic civilprin care cineva se obliga (personal) sa depuna toata diligenta pentru a convinge pe o alta persoana sa incheie ori sa ratifice un act juridic (conventia de porte-forte).

G.         Cauza (scopul) AJC:

Cauza sau scopul este acel element al ACT JURIDIC CIVILcare consta in obiectivul urmarit la incheierea unui asemenea act; impreuna cu consimtamantul, cauza formeaza vointa juridica (art. 948, 966-968).

Elementele cauzei

a.         Scopul imediat (causa proxima), numit si scopul obligatiei, este stabilit pe categorii de act juridic civil(element abstract si invariabil):

in contractele sinalagmatice, fiecare parte are o contraprestatie;

in actele cu titlu gratuit, scopul imediat il reprezinta intentia de a gratifica (animus donandi);

in actele reale, remiterea bunului;

in contractele aleatorii, riscul - imprejurare viitoare si incerta, castig ori pierdere.

b scopul mediat (causa rementa): scopul actului juridic consta in motivul determinant al incheierii actului juridic: insusirile unei prestatii ori calitatile unei persoane.

Conditiile de valabilitate a cauzei ajc

a sa existe - art. 966 CC: "obligatia fara cauza . nu poate avea nici un efect."

b sa fie reala - tot art. 966 CC: "obligatia . fondata pe o cauza falsa . nu poate avea nici un efect."

c sa fie licita si morala - tot art. 966 CC: "obligatia . nelicita, nu poate avea nici un efect"; dar si art. 968 CC.

Proba cauzei: art. 967 CC: "conventia este valabila, cu toate ca, cauza nu este expresa. Cauza este prezumata pana la proba contrarie". Prin aceasta dispozitie se instituie, in realitate 2 prezumtii:

prezumtia de valabilitate a cauzei, indiferent ca se mentioneaza sau nu acest element in instrumentum probationis;

prezumtia de existenta a cauzei; cauza nu trebuie dovedita.

Ambele prezumtii sunt juris tantum; prin urmare, cine invoca lipsa ori nevalabilitatea cauzei ajc, acela trebuie sa dovedeasca aceasta si, in consecinta, sa rastoarne prezumtia.

H.         Forma AJC:

Prin forma act juridic civilse intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a manifestarii de vointa cu intentia de a crea, modifica ori stinge un raport civil concret.

Stricto sensu, prin forma act juridic civilse intelege acea conditie care consta in modalitatea de exteriorizare a vointei juridice (principiul consensualismului).

Lato sensu, prin forma act juridic civilse desemneaza 3 cerinte de forma:

forma ceruta pentru insasi valabilitatea actului (ad validitatem);

forma ceruta pentru probatiunea actului (ad probationem);

forma ceruta pentru opozabilitatea actului fata de terti.

Clasificarea conditiilor de forma ale ajc

a In functie de consecintele juridice ale nerespectarii lor:

a1.       Forma ceruta pentru valabilitatea act juridic civil(forma ceruta ad validitatem sau ad solemnitatem); lipsa ei atrage nulitatea actului (negotium);

a2.       Forma ceruta pentru probatiunea act juridic civil(forma ceruta ad probationem), a carei nerespectare nu atrage nulitatea actului (negotium), ci imposibilitatea dovedirii cu alt mijloc de proba;

a3.       Forma ceruta pentru opozabilitatea fata de terti ; nerespectarea acestei cerinte se sanctioneaza cu inopozabilitatea (tertii pot ignora respectivul act).

b.         Dupa sursa sau izvorul care cere o anumita forma pentru pentru ajc, mai putem distinge intre:

b1. Forma legala, adica cea impusa de lege;

b2. Forma voluntara sau conventionala.

a1. Forma ceruta ad validitatem

Instituirea de catre lege a acestei forme tine in principal de ratiuni cum ar fi:

atentionarea partilor asupra importantei deosebite pe care o au anumite acte juridice pentru patrimoniul celor care le fac;

asigurarea libertatii si certitudinii consimtamantului;

exercitarea unui control al societatii, prin organele statului, asupra actelor ce prezinta o importanta juridica ce depaseste interesele partilor.

Caractere juridice: Forma ceruta ad validitatem:

este un element constitutiv, esential al actului juridic; nerespectarea lui atrage nulitatea absoluta a act juridic civilin cauza;

este incompatibila cu manifestarea tacita de vointa (aceasta forma presupune manifestarea expresa de vointa);

este exclusiva (in principiu), ceea ce inseamna ca, pentru un anumit act juridic civil solemn trebuie indeplinita o anumita forma, de regula cea autentica (exceptie facetestamentul).

Conditii ce trebuie respectate pentru asigurarea formei ad validitatem

intregul act trebuie sa imbrace forma ceruta pentru validitatea sa (nu e admis in principiu actul per relationem - adica prin trimiterea la o sursa externa pentru determinarea acontinutului ajc)

actul aflat in interdependenta cu actul solemn trebuie sa imbrace si el forma speciala;

actul care determina ineficienta unui act solemn trebuie in principiu sa imbrace si el forma speciala (exceptie: legatul, care poate fi revocat si tacit).

Aplicatii ale formei ad validitatem:

De lege lata, sunt acte solemne: donatia; subrogarea in drepturile creditorului consimtita de debitor; ipoteca conventionala; testamentul; contractul de societate comerciala; actele intre vii avand ca obiect terenuri; contractele de arenda scrise; revocarea expresa a unui legat; renuntarea expresa la succesiune; acceptarea succesiunii sub beneficiu de inventar.

a2. Forma ceruta ad probationem

Forma ceruta ad probationem este acea cerinta care consta in intocmirea unui inscris care sa probeze ajc.

Caracteristicile formei cerute ad probationem

- este obligatorie;

- nerespectarea ei atrage sanctiunea inadmisibilitatii dovedirii actului cu alt mijloc de proba (practic aceasta sanctiune este o decadere din dreptul de a proba);

- reprezinta o exceptie de la principiul consensualismului.

Art. 1180 CC prevede ca actul sub semnatura privata prin care o parte se obliga a plati o suma de bani trebuie scris in intregime de aceasta; inainte de semnatura, aceasta va adauga formula "bun si aprobat" (sau o formula similara). Sanctiunea nerespectarii este aceea ca inscrisul e lipsit de putere probatorie, dar se poate totusi dovedi cu alte mijloace de proba, acest inscris este totusi un inceput de proba scrisa ce poate fi completat cu martori si prezumtii.

Exista texte in CC si in alte acte normative izvoare de drept civil care fac aplicatie cerintei formei ceruta ad probationem; de ex:

art. 1191 alin 1: "Dovada actelor juridice al caror obiect are o valoare ce depaseste suma de 250 lei, chiar pentru depozitul voluntar, nu se poate face decat prin act autentic sau sub semnatura privata";

art. 1416 alin 1: "Daca contractul de locatiune facut verbal n-a primit nici o punere in lucrare, si una din parti il neaga, nu se poate primi proba prin martori, oricat de mic ar fi pretul si chiar cand s-ar zice ca s-a dat arvuna";

art. 1597: "Depozitul voluntar nu se poate face decat prin inscris";

art. 1705: "Tranzactia trebuie sa fie constatata prin act scris";

contractul de inchiriere a locuintelor (Legea 114/1996);

acordul petrolier (Legea petrolului - nr. 134/1995)

contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor (Legea 8/1996 a drepturilor de autor);

contractul de reprezentare teatrala sau de executie muzicala (Legea 8/1996);

contractul de asigurare (Legea 136/1996);

contractul de concesiune, contractul de inchiriere si contractul de locatie a gestiunii (HGR 1228/1990).

a3.       Forma ceruta pentru opozabilitate fata de terti (*)

Inseamna acele formalitati care sunt necesare, potrivit legii, pentru a face actul juridic opozabil si persoanelor care n-au participat la incheierea lui, in scopul ocrotirii drepturilor ori intereselor lor.

Forma impusa de lege pentru opozabilitate fata de terti este obligatorie (iar nu facultativa). Pentru nerespectarea acestei cerinte de forma, sanctiunea consta in inopozabilitatea actului juridic, adica in posibilitatea tertului interesat de a ignora actul juridic invocat de partile acestuia sau de una dintre ele impotriva sa. Deci, act juridic civilproduce efecte intre parti, dar nu si erga omnes, ceea ce inseamna ca partile se vad in imposibilitatea de a se putea prevala de drepturile izvorate din acel act fata de terti.

De lege lata, sunt aplicatii ale formei cerute pentru opozabilitate fata de terti:

publicitatea imobiliara prin cartile funciare;

publicitatea constituirii gajului;

notificarea cesiunii de creanta;

darea de data certa inscrisului sub semnatura privata;

inregistrarea, prevazuta de lege, in materia inventiilor, desenelor si modelelor industriale;

mentiunile cu caracter de protectie si inregistrarile in materia dreptului de autor si a drepturilor conexe;

inregistrarea contractelor de arenda la consiliul local;

inregistrarea actelor juridice de orice natura privitoare la perimetrele de exploatare in Cartea petroliera;

inregistrarile si publicitatea prevazuta de Legea 31/1990 (rep. 1998) privind societatile comerciale;

publicatiile necesare in materie de concesionare, inchiriere si locatia gestiunii.

I.          Modalitatile ACT JURIDIC CIVIL

Termenul (dies) (reglementat de art. 1022-1025) este un eveniment, viitor si sigur ca realizare, pana la care este amanata fie inceperea, fie incetarea exercitiului drepturilor subiective si executarii obligatiilor civile.

In mod obisnuit, termenul se indica printr-o data calendaristica.

Clasificarea termenului:

*Dupa criteriul efectului sau:

a.          suspensiv -> amana inceputul exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui.

b.          extinctiv -> amana stingerea exercitiului dreptului subiectiv si executarii obligatiei corelative, pana la implinirea lui.

**In functie de titularul beneficiului termenului:

a.          in favoarea debitorului -> reprezinta regula (art. 1055 cc);

b.          in favoarea creditorului -> de ex : deponent;

c.           in favoarea debitorului si creditorului -> de ex: contractul de asigurare.

***In functie de izvorul sau:

a.          voluntar (conceptional) -> stabilit prin act unilateral ori bilateral;

b.          legal -> stabilit prin lege.

c.           Judiciar (jurisdictional) -> acordat de instanta debitorului (art. 1583 cc).

****Dupa crit. cunoasterii sau nu a datei implinirii sale la momentul incheierii ajc:

a.          cert -> a carui implinire este cunoscuta;

b.          incert -> a carui implinire este necunoscuta (ex: data mortii creditorului intr-un contract de renta viagera sau c. de intretinere.

Efecte:

t. afecteaza executarea actului, iar nu si existenta lui.

a.          DS si OC afectate de un termen suspensiv au o existenta certa, exista deci si consecinte:

daca debitorul plateste inainte de termen, plata este valabila;

inainte de implinirea t. titularul dreptului poate lua masuri de conservare a dreptului sau;

in actele translative de drepturi reale, bun individual determinat, termenul suspensiv nu amana transferul acestor bunuri, afara de cazul cand s-a prevazut expres contrariul;

pana la implinirea t. creditorul nu poate cere plata;

inainte de implinirea t. creditorul nu poate opune debitorului compensatia;

inainte de implinirea t. creditorul nu este in drept sa intenteze actiunea oblica (subrogatorie) ori cea pauliana (revocatorie);

prescriptia dr. la actiune incepe sa curga de la data implinirii t. suspensiv.

b.          T. extinctiv marcheaza stingerea DS si a OC; de ex: moartea credirentierului duce la sfarsitul platii rentei viagere si a obligatiei de plata.

J.        Conditia, ca modalitate a aj, este un eveniment, viitor si nesigur ca realizare, de care depinde existenta (nasterea ori desfiintarea) ajc. Reglementata, in principiu, de art. 1004-1006 cc.

Clasificare:

Dupa crit. efectului, c. poate fi:

a.          Suspensiva acea conditie de a carei indeplinire depinde nasterea ajc. Ex: partile ar conveni sa cumpere daca vanzatorul s-ar muta in alta localitate pana la inceputul anului viitor.

b.          Rezolutorie = acea conditie de a carei indeplinire depinde desfiintarea ajc. Ex: contractul de v-c se desfiinteaza daca vanzatorului I se naste un copil in 2 ani de la data incheierii contr.

Dupa crit. legaturii cu vointa partilor, realizarii sau nerealizarii evenimentului:

a.          Cauzala = realizarea depinzand de hazard, de intamplare, independent de vointa partilor;

b.          Mixta = realizarea depinde de vointa uneia dintre parti si de vointa unei alte persoane, determinate;

c.           Potestativa pur potestativa = realizarea depinde exclusiv de vointa unei parti;

potestativa simpla = realizarea depinde de vointa unei parti si de un fapt exterior sau de vointa unei persoane nedeterminate.

Dupa modul ei de formulare: este pozitiva sau negativa, in ceea ce priveste modul de indeplinire a evenimentului-conditie.

Se mai pot distinge conditii: posibila sau imposibila, licita si morala sau ilicita si imorala.

Efecte:

Conditia afecteaza existenta ajc: nasterea sau desfiintarea lui; produce efecte retroactiv (ex tunc).

a.          Conditia Suspensiva

Sunt avute in vedere doua situatii: perioada anterioara indeplinirii conditiei (pendente conditionae) si perioada posterioara, cand conditia suspensiva s-a realizat (eveniente conditionae).

Pendente conditionae Efecte:

creditorul nu poate cere executarea obligatiei; debitorul nu datoreaza nimic si, daca ar plati, poate cere restituirea;

nu poate opera compensatia;

prescriptia dreptului la actiune nu incepe sa curga;

in actele translative nu se produce efectul translativ;

creditorul poate lua masuri de conservare a dreptului sau si poate ceda dreptul sau conditional.

Eveniente conditionae. Actul este pur si simplu. Consecinte:

plata facuta de debitor ramane valabila;

transmisiunile de drepturi reale facute de titularul dreptului conditional (de debitorul initial) se consolideaza.

*De la aceasta retroactivitate exista si exceptii:

prestatiile executate trebuiesc restituite;

garantiile constituite se desfiinteaza;

drepturile constituite de debitor se consolideaza.

b.          Conditia Rezolutorie

Pendente conditionae. -> conditia rezolutorie nu-si produce efectele, actul fiind pur si simplu, cu urm. consecinte:

creditorul poate cere debitorului sa execute obligatiile de care debitorul este tinut;

debitorul suporta riscul pierii bunului, intrucat a dobandit proprietatea asupra lui (res perit domino);

dreptul dobandit se poate transmite sub conditie rezolutorie, se datoreaza pur si simplu.

Eveniente conditionae. -> Daca conditia rezolutorie s-a realizat, actul se desfiinteaza retroactiv si astfel:

instrainatorul va restitui pretul, iar dobanditorul va restitui bunul;

drepturile constituite de dobanditor se desfiinteaza (exceptii de la retroactivitate: 1. Riscul realizat de pendente conditionae este suportat de dobanditor, ca proprietar sub conditie rezolutorie definitiv; 2. Actele de administrare se pastreaza; 3. Fructele raman dobanditorului; 4. In actele cu executare succesiva, efectele se produc ex nunc.

-> Daca conditia rezolutorie nu s-a realizat, efectul produs consta in consolidarea (retroactiva) a actului.

K.         Sarcina, ca modalitate a ajc, este o obligatie, de a da, a face sau a nu face ceva, impusa de dispunator gratificatului in actele cu titlu gratuit - liberalitati. CC nu contine o reglementare expresa, dar exista aplicatii ale acestei modalitati in materia donatiei si a legatului.

Clasificare:

Dupa criteriul persoanei beneficiarului:

sarcina in favoarea dispunatorului;

sarcina in favoarea gratificatului;

sarcina in favoarea unui tert.

Efecte:

s. nu afecteaza valabilitatea actului, dar, in caz de neindeplinire, exista motiv de revocare a actului;

s. confera actului gratuit caracter sinalagmatic - pro parte - neexecutarea ei dand nastere dreptului la optiune intre a cere rezolutiunea pt neexecutare, ori obligarea debitorului la executarea indatoririi ce-i revine.

Efectele act juridic civil= ds-e si oc-e la care da nastere, pe care le mod. sau stinge un asemenea act.

Cc cuprinde 2 categorii de norme care privesc efectele contractelor si conventiilor in general si pe care le reglementeaza: vanzarea, schimbul, locatiunea, societatea, mandatul, comodatul, imprumutul; astfel de efecte se gasesc si in actele normative care reglementeaza contractul de inchiriere; de asigurare; de concesiune, inchiriere si locatia gestiunii.

Determinarea efectului act juridic civil -> prin care se intelege stabilirea/fixarea ds-e si oc-e pe care le-a generat, modificat, stins un asemenea act.

-Trebuie mai intai sa se faca dovada actului;

-Se continua cu interpretarea clauzelor actului si calificarea lui juridica;

-Se desprind concluziile: este un act tipic ori atipic.

Principiile care carmuiesc efectele ajc: 1: p. fortei obligatorii (pacta sunt servanda); 2: p. irevocabilitatii; 3: p. relativitatii.

Sunt insa si cazuri de restrangere a fortei obligatorii, cand actul inceteaza inainte de termen datorita disparitiei unui element precum : moartea, interdictia, insolvabilitatea si falimentul.

Exista insa si cazuri de extindere: a: aj este prorogat prin lege; b: efectele aj sunt amanate de o cauza ce suspenda executarea (la prestatii succesive).

In principiu, contractele sunt irevocabile, dar ele pot fi totusi revocate prin: vointa partilor; prin efectul legii.

Exceptii de la irevocabilitatea actelor bilaterale:

- donatiunea intre soti in timpul casatoriei este irevocabila;

- mandatul se stinge prin revocare, renuntarea mandatarului etc.

Exceptii de la irevocabilitatea actelor unilaterale:

- testamentul, renuntarea la mostenire, oferta.

Nulitatea ajc

= acea sanctiune de drept civil care lipseste actul juridic de efectele contrarii normelor juridice edictate pt incheierea sa valabila.

In CC nu exista o reglementare exhaustiva a nulitatii ajc.

Conceptii asupra nulitatii: - "Quod nullum est, nullum producit effectum" (un act

lovit de nulitate nu produce nici un efect);

mai tarziu: teza proportionalizarii efectelor, apoi cea partiala si remediabila.

Functiile nulitatii ajc:

preventiva: de a descuraja pe cei ce ar fi tentati sa incheie act juridic civilprin incalcarea normelor, stiind ca un astfel de act va fi nul;

sanctionatorie: de inlaturare a efectelor unui astfel de act;

de mijloc de garantie a princ. legalitatii, a respectarii ordinii publice si bunelor moravuri.

In afara de nulitate, mai sunt si alte cauze de ineficacitate a aj: rezolutiunea, rezilierea, caducitatea, revocarea, inopozabilitatea.

* Nulitate - Rezolutiune: -> Asemanari:

a. ambele sunt cauze de ineficacitate a aj;

b. ambele produc efect retroactiv (ex tunc);

c. ambele sunt judiciare, presupunand o hotarare judecatoreasca.

-> Deosebiri:

a/ n. presupune un act nevalabil, iar rezolutiunea unul valabil incheiat;

b/ n. se aplica oricarui ajc, iar rezolutiunea numai contr sinalagmatice cu executare uno ictu.

c/ la n. cauzele sunt in momentul incheierii actului, la rezolutiune cauza neexecutarii culpabile este posterioara incheierii actului.

d/ prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite in ce priveste inceputul ei.

** Nulitate - Reziliere: -> In principiu, sunt aceleasi asemanari si deosebiri, dar efectele nu sunt retroactive, ci numai ex nunc - in cazul rezilierii.

***Nulitate - Caducitate: -> Se aseamana, ele fiind cazuri de ineficacitate a aj;

->Se deosebesc: - prin faptul ca nulitatea presupune un

act nevalabil, pe cand caducitatea un

act valabil

- In ce priveste efectele: nulitatea retroactiveaza (efecte ex tunc), iar caducitatea produce efecte pt viitor (ex nunc).

****Nulitate - Revocare: -> Se aseamana, ele fiind cazuri de ineficacitate a aj;

->Se deosebesc:

- n. presupune un act incheiat nevalabil, iar revocarea un act valabil incheiat;

- la n. cauzele sunt in momentul incheierii actului, la revocare cauza este posterioara incheierii actului;

- n. se aplica oricarui ajc, iar revocarease aplica in principiu actelor cu titlu gratuit;

- prescriptia extinctiva este supusa unor reguli diferite.

*****Nulitate -Inopozabilitate:

-> Deosebiri:

- n. presupune un act incheiat nevalabil, iar i. un act valabil incheiat;

- efectele n. privesc partile si tertii, efectele i. numai tertii;

- la n. cauzele sunt in momentul incheierii actului, la i. cauzele sunt posterioare incheierii actului;

- n. relativa poate fi confirmata, i. poate fi inlaturata prin ratificare.

Clasificarea nulitatilor:

a.          in fct de natura interesului ocrotit:

Nulitatea absoluta = sanctioneaza nerespectarea, la incheierea ajc, a unei norme care ocroteste un interes general obstesc (se spune ca: actul e nul de drept, nul, nul de plin drept).

Poate fi invocata de oricine are un interes: partile, procurorul, instanta (din oficiu), avanzii-cauza ai partilor. Poate fi ceruta in justitie de primarie, prefectura, procuror, orice persoana interesata. Actiunea in anulare e imprescriptibila; poate fi invocata oricand, chiar si in apel, in recurs, pe cale de actiune sau exceptie.

Nu poate fi acoperita prin confirmare.

Nulitatea relativa = sanctioneaza nerespectarea, la incheierea ajc, a unei norme care ocroteste un interes particular, individual ori personal (se spune ca: actul e anulabil, poate fi anulat).

Poate fi invocata de persoana al carei interes a fost nesocotit la incheierea actului, ori de reprezentantul acesteia.

Actiunea prescriptibila si poate fi acoperita prin confirmare.

b.          in fct de efectele intinderii sale:

Nulitatea partiala = desfiinteaza numai o parte din efectele aj.

Nulitatea totala = desfiinteaza actul in intregime

N.P. este regula, N.T. este exceptia.

c dupa modul de consacrare legislativa:

Nulitatea expresa (textuala) = e prevazuta intr-o dispozitie legala.

Nulitatea virtuala (implicita, tacita) = nu este prevazuta de lege, dar rezulta din modul cum este reglementata o anumita conditie de validitate a aj.

d dupa felul conditiei de valabilitate incalcata:

Nulitatea de fond: lipsa ori nevalabilitatea unei conditii de fond.

Nulitatea de forma: nerespectarea formei cerute ad validitatem.

e dupa modul de valorificare:

Nulitate judiciara si Nulitate amiabila.

Cauze de nulitate a ajc:

incalcarea cu privire la capacitatea de a face actul;

nevaliditatea consimtamantului, obiectului, cauzei, formei;

incalcarea ordinii publice si a bunelor moravuri;

lipsa autorizatiei administrative;

fraudarea legii.

Efectele nulitatii: -> lipsirea act juridic civilde efectele sale, cu cara si restabilirea legalitatii;

*Exceptii de la retroactivitatea nulitatii:

mentinerea efectelor unui contract cu executare succesiva;

pastrarea fructelor culese anterior anularii;

repunerea in situatia anterioara - restitutio in integrum (cu unele exceptii: incapabilul trebuie sa restituie prestatiile primite in masura imbogatirii sale);

cazul aplicarii principiului potrivit caruia nimanui nu ii este ingaduit sa se prevaleze de propria incorectitudine ori imoralitate pt a obtine protectia unui drept.

-> anularea actului initial, primar, atrage dupa sine si anularea actului subsecvent, urmator, datorita legaturii sale cu primul, potrivit principiului 'accessorium sequitur principale'.

*In unele cazuri insa actul subsecvent nu e inlaturat; ex: art. 1909 alin. 1 CC (nu se anuleaza actul prin care un tert a dobandit, cu buna credinta, un bun mobil de la partea care cu rea credinta a achizitionat acest bun de la proprietar).

Principii care inlatura regula 'quod nullum est, nullum producit effectum':

a.          p. conversiunii act juridic civil= inlocuirea actului nul cu un act juridic civilvalabil.

Conditii pt a opera conversiunea:

- sa existe un element de diferentiere intre actul nul si cel socotit valabil;

- unul dintre acte sa fie anulat efectiv si total;

- actul socotit valabil sa intruneasca toate conditiile de valabilitate si sa se gaseasca chiar in cuprinsul actului;

-din actul de vointa al partilor sa nu rezulte inadmisibilitatea conversiunii.

Nu e conversiune cand:

unele clauze sunt anulate in altele mentinute;

actul nu e inca anulat, fiind prezumat valabil;

actul apare ca nul numai datorita denumirii gresite date de parti;

in cazul novatiei;

in cazul refacerii actului;

actul devine valabil prin confirmarea sau indeplinirea ulterioara acerintelor legale

Aplicatii ale conversiunii ajc:

- manif de vointa care, nula ca si v-c, valoreaza ca antecontract de v-c;

- actul de instrainare e lovit de nulitate, dar e valabil ca revocare a legatului ce avea ca obiect bunul ce forma obiect si al actului de v-c anulat;

- situatia in care mostenitorul instraineaza un bun din masa succesorala: desi actul de v-c e nul, manifestarea de vointa exprimata in el valoreaza ca acceptare a succesiunii.

b.          p. 'error communis facit jus' (al validitatii aparentei de drept) -> inlatura nulitatea unui act intr-o situatie de eroare comuna, obsteasca (ex: inregistrarile de stare civila de catre o persoana necompetenta care a exercitat in mod public atributia de delegat de stare civila sunt valabile).

c.           P. raspunderii civile delictuale -> il priveste pe minorul incapabil; intre princ ocrotirii minorului, care face o simpla declaratie ca e major si are actiunea in resciziune, si princ rasp. delict., are castig de cauza al doilea principiu, cu mentinerea actului anulabil, ca cea mai buna reparare a prejudiciului ce s-ar produce cocontractantului prin fapta ilicita a minorului.