Actiunea civila

ACTIUNEA CIVILA

notiune constituie ansamblul mijloacelor procesuale prin care se realizeaza protectia judiciara a drepturilor subiective si a situatiilor juridice ocrotite de lege.

Precizare in uzul curent, notiunea de actiune civila este utilizata cu intelesul de cerere de chemare in judecata, insa aceasta din urma constituie doar una din formele concrete prin care se manifesta actiunea civila;

elementele actiunii civile :

a)                            partile - de regula, acestea sunt:

reclamantul (subiectul activ, care este titularul dreptului subiectiv civil dedus judecatii) si paratul (subiectul pasiv, despre care se pretinde ca incalca un drept al titularului) ;

in caile de atac, acestea devin, dupa caz: apelant /intimat, recurent /intimat, revizuient /intimat, contestator /intimat, iar in executarea silita: creditor/ debitor;

intervenientii voluntari sau fortati;

legea mai confera legitimare procesuala unor organe/ institutii/ persoane, care nu sunt parti ale raportului juridic litigios (procuror, autoritatea tutelara etc), care devin - astfel -participanti la procesul civil;

b) obiectul actiunii - consta in pretentia concreta dedusa judecatii (de catre reclamanat, respectiv de parat in cazul cererii reconventionale, de intervenientul principal etc);

c) cauza actiunii - desemneaza scopul /obiectivul urmarit de cel care declanseaza litigiul, pentru a pretinde un drept ori pentru a se apara.Observatie: cauza actiunii civile nu trebuie confundata cu cauza cererii de chemare in judecata, care reprezinta temeiul juridic /fundamentul juridic al cererii.

Conditiile de exercitiu ale actiunii civile (conditiile pentru a fi parte in proces):

In doctrina nu exista un punct de vedere unitar cu privire la stabilirea conditiilor de exercitare a actiunii civile. In opinia noastra, pentru exercitarea actiunii civile trebuie indeplinite cumulativ patru conditii:

A. afirmarea unui drept subiectiv civil/ unei pretentii;

B. interesul;

C. calitatea procesuala;

D. capacitatea procesuala.

A.                    Conditia afirmarii unui drept subiectiv civil

pentru a se putea angaja protectia juridica a actiunii, dreptul subiectiv civil trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:

1)         sa fie recunoscut si ocrotit de lege;

2)         sa fie exercitat in limitele sale externe (de ordin material si juridic) si interne (potrivit scopului economic si social pentru care a fost recunoscut de lege – art. 3 alin. (2) din D. 31/1954);

3)         sa fie exercitat cu buna credinta;

4)         sa fie actual (sa nu fie supus unui termen sau unei conditii suspensive).

Solutia difera in functie de cerintele incalcate. Astfel:

daca, in urma probelor administrate si a dezbaterilor contradictorii, instanta constata ca dreptul subiectiv pretins de reclamant nu exista, atunci cererea de chemare in judecata va fi respinsa ca neintemeiata (nefondata);

insa, daca se constata ca dreptul subiectiv pretins nu este actual, mijlocul procesual de invocare a lipsei acestei conditii fiind exceptia de prematuritate a cererii (exceptie de fond, absoluta si peremptorie), cererea de chemare in judecata va fi respinsa ca prematura, va fi respingerea cererii ca lipsita de drept subiectiv (solutie de inadmisibilitate).

B.                    Conditia interesului

interesul trebuie sa indeplineasca urmatoarele cerinte:

1)         sa fie legitim si juridic;

Referat: Contract de audit financiar si de certificare a bilantului contabil Referat: Contractul de antrepriza pentru lucrari de constructii

2)         sa fie personal si direct;

3)         sa fie nascut si actual.

Exceptia lipsei de interes este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie. Aceasta va putea fi invocata ori de cate ori nu e indeplinita vreuna din primele doua cerinte (pct.1 si 2), iar solutia va fi respingerea cererii ca lipsita de interes (solutie de inadmisibilitate);

Solutia in cazul in care interesul nu e nascut si actual va fi respingerea cererii ca prematura (solutie de inadmisibilitate), mijlocul procesual de invocare a lipsei acestei conditii fiind exceptia de prematuritate a cererii (n.n.).

C.                    Conditia calitatii procesuale

notiune – presupune existenta unei identitati intre titularul dreptului afirmat si persoana reclamantului (calitate procesuala activa), precum si intre subiectul pasiv al raportului juridic litigios si persoana paratului (calitate procesuala pasiva;

reclamantul este cel care trebuie sa justifice atat calitatea sa procesuala activa, cat si pe cea pasiva; ulterior sesizarii, instanta trebie sa verifice indeplinirea conditiei calitatii procesuale, iar in unele materii insasi legea stabileste persoana care are legitimarea procesuala activa (art.329 C.proc.civ., art. 52, 54, 58 si art. 59 C. fam.etc.);

in aceasta materie putem vorbi de o transmisiune a calitatii procesuale, care poate fi – dupa caz - legala sau conventionala.

Exceptia lipsei calitatii procesuale este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie. Daca instanta va constata exceptia intemeiata, va respinge cererea ca fiind introdusa de o persoana fara calitate procesuala activa , sau ca fiind introdusa impotriva unei persoane fara calitate procesuala pasiva ( ambele fiind solutii de inadmisibilitate);

Nota sistemul nostru de drept procesual nu permite inlocuirea persoanei chemate in judecata, care nu are calitate procesuala pasiva, cu persoana care ar justifica o asemenea calitate, cu exceptia institutiei “aratarea titularului dreptului” prevazuta in art. 66 C. pr.civ;

uneori, legea confera legitimare procesuala activa unor persoane / organe care nu justifica un interes personal (ex.-art. 974 C. civ., art. 45 alin. (1) C. proc. civ. etc.); alteori, legea desemneaza expres anumite organe care pot exercita actiuni prin care se urmareste realizarea unui drept / interes ce poate fi considerat general.

D.                    Conditia capacitatii procesuale

notiune – constituie aptitudinea unei persoane fizice / juridice de a avea drepturi si obligatii pe plan procesual ( capacitate procesuala de folosinta ), respectiv aptitudinea de a-si valorifica singura drepturile procesuale si de a-si indeplini obligatiile procedurale, de a sta in judecata (capacitate procesuala de exercitiu );

in anumite situatii, o persoana poate fi lipsita total /partial de capacitate de exercitiu, fapt pentru care dispozitiile art. 42 C. proc.civ. reglementeaza institutiile reprezentarii, asistarii si autorizarii;

Reprezentarea intervine in cazul minorilor sub 14 ani si a persoanelor puse sub interdictie judecatoreasca (lipsa totala a capacitatii de exercitiu ) Aceste persoane nu stau personal in judecata, ci prin reprezentantii lor legali. Art. 44 C. proc. civ. dispune ca instanta poate numi un curator special care sa reprezinte interesele celui lipsit de capacitate de exercitiu pana la numirea reprezentantului legal, ori de cate ori exista urgenta in solutionarea pricinii sau exista contrarietate de interese intre reprezentant si cel reprezentat.

Asistarea – intervine in cazul minorilor de la 14 la 18 ani ( capacitate de exercitiu restransa ). Acestia vor sta personal in proces, vor fi citati si vor fi asistati de ocrotitorul legal ( citat la randul sau ), care vor semna alaturi de minori actele de procedura. Si in acest caz instanta poate numi un curator special in conditiile art. 44 C. proc. civ.

Autorizarea – intervine in cazul actelor procesuale de dispozitie si presupune autorizarea speciala a acestor acte, incheiate de minori sau interzisi si reprezentantii / ocrotitorii legali ai acestora, de catre organul competent ( autoritatea tutelara ).

Exceptia lipsei capacitatii procesuale de folosinta – este o exceptie de fond, absoluta si peremptorie; sanctiunea: nulitatea actelor de procedura facute de o persoana lipsita de capacitate procesuala de folosinta.

Exceptia lipsei capacitatii procesuale de exercitiu – este o exceptie de fond, care are un caracter mixt, intrucat incepe prin a avea un efect dilatoriu si tinde spre un efect peremptoriu. Astfel, potrivit dispozitiilor art.161 C. proc. civ., instanta va putea acorda un termen pentru implinirea lipsurilor, actele de procedura facute de cel care nu are exercitiul drepturilor procedurale fiind doar anulabile, reprezentantul /ocrotitorul legal putandu-le confirma; insa, daca in termenul acordat, lipsurile nu se acopera, cererea se va anula; exceptia poate fi invocata in orice stadiu al litigiului, chiar si de catre partea adversa; tot astfel, potrivit art.43 alin.(1)C.proc.civ[1], “lipsa capacitatii de exercitiu a drepturilor procedurale poate fi invocata in oriice stare a pricinii”, iar in art. 43 alin.(2)C.proc.civ se dispune ca“actele de procedura indeplinite de cel ce nu are exercitiul drepturilor procedurale sunt anulabile (…)”;

Observatie: actiunile respinse in baza exceptiilor procesuale care atrag solutii de inadmisibilitate, nu stau in autoritate / putere de lucru judecat, astfel ca, ulterior, vor putea fi reiterate, in masura in care cauza care a condus la admiterea respectivei exceptii a disparut.

Clasificarea cererilor de chemare in judecata (actiunilor civile

Criterii de clasificare

a) - dupa calea procedurala aleasa de parte :

cereri principale - cele prin care se declanseaza procesul (procedura judiciara)

cereri accesorii – a caror rezolvare depinde de solutia din cererea principala

cereri incidentale - acelea care pot avea o existenta independenta (precum cererea principala), dar care sunt formulate intr‑un proces deja initiat;

b) - dupa scopul material urmarit :

actiuni in realizare (in condamnare, in adjudecare sau in executare) - acelea prin care reclamantul, pretinzandu-se titularul unui drept subiectiv solicita instantei obligarea paratului la respectarea acelui drept, iar in cazul in care nu mai exista aceasta posibilitate, la despagubiri pentru prejudiciul creat;

actiuni in constatare (cereri in recunoasterea dreptului sau in confirmare) - acelea prin care reclamantul solicita instantei constatarea existentei sau inexistentei unui raport juridic concret cu paratul; sediul materiei: art. 111 C. proc. civ.;

Observatii

hotararile pronuntate in actiunile in constatare nu constituie titluri executorii, nefiind susceptibile de executare silita, insa, judecata acestei actiuni se face dupa procedura contencioasa ( in cazul in care n-ar exista parat, solutia fiind nulitatea cererii) .

actiunea in constatare are un caracter subsidiar fata de cererea in realizare, urmand a se respinge ca inadmisibila daca partea poate cere realizarea dreptului, in temeiul dispozitiilor art. 111 C. proc. civ. teza finala[2].

actiunea in constatare nu trebuie confundata cu cererea privitoare la constatarea unor situatii de fapt in cadrul procedurii de asigurare a dovezilor (art. 235‑241 C. proc. civ.) si nici cu constatarea, de catre notarul public, a unor fapte aratate de lege (art. 91‑92 din Legea nr. 36/1995), in caz contrar, solutia fiind respingerea cererii ca inadmisibila.

Subclasificarea actiunilor in constatare

I)

a)       actiuni in constatare pozitive - se solicita constatarea existentei unui drept (unui raport juridic intre reclamant si parat);

b)       actiuni in constatare negative - constatarea inexistentei unui drept al paratului.

II)

a)       actiuni in constatare declaratorii - prin care reclamantul solicita instantei constatarea existentei sau inexistentei unui raport juridic;

b)       actiuni in constatare interogatorii - prin care reclamantul se indreapta impotriva paratului pentru a-l obliga sa se pronunte asupra unei facultati de optiune;

c)        actiuni in constatare provocatorii – prin care paratul este provocat de reclamant sa isi valorifice pretentiile (sa incerce sa isi dovedeasca dreptul, sub sanctiunea de a nu‑l mai putea invoca in caz ca nu-l demonstreaza);

actiuni in constituire - (cereri in transformare) - acele cereri prin care reclamantul solicita aplicarea legii la anumite fapte pe care le invoca, in scopul de a crea o situatie juridica noua intre parti (se vizeaza schimbarea sau desfiintarea unui raport juridic existent si crearea unui nou raport juridic, ca efect al hotararii ce se va pronunta).

Nota: desi, in general, hotararile pronuntate in actiunile in constituire isi produc efectele numai pentru viitor, in anumite situatii, desi se creeaza o situatie juridica noua, hotararea produce efecte retroactiv.

c) - dupa natura dreptului subiectiv ce se valorifica:

actiuni (cereri) nepatrimoniale;

actiuni (cereri) patrimoniale, care la randul lor se clasifica in :

- actiuni (cereri) reale[3] – se valorifica un drept real sau apararea posesiei unui bun; subclasificare: cereri personale mobiliare, cereri personale imobiliare, cereri reale mobiliare, cereri reale imobiliare, cereri mixte mobiliare si cereri mixte imobiliare;

- actiuni (cereri) personale – au ca obiect valorificarea unui drept de creanta (drept personal); subclasificare: cereri personale mobiliare si cereri personale imobiliare;

- actiuni (cereri) mixte - au ca obiect valorificarea, simultana, a unui drept real si a unui drept de creanta, atunci cand aceste drepturi izvorasc din acelasi act juridic sau se gasesc intr‑un raport de conexitate; subclasificare:

1) actiunile ce vizeaza executarea unui act juridic care a creat sau transferat un drept real asupra unui bun individual-determinat, simultan dand nastere si unor obligatii personale si

2) actiunile in anularea, rezolutiunea sau rezilierea (revocarea)unui act juridic prin care s‑a transmis ori s‑a constituit un drept real.

clasificarea actiunilor patrimoniale prezinta interes practic.