Controlul administrativ

1. Notiunea si obiectul controlului administrativ

2. Formele controlului administrativ

2.1. Criterii de clasificare

2.2. Controlul exercitat de autoritatile administratiei publice si de structuri din subordinea acestora

2.3. Controlul exercitat de prefect

2.4. Controlul administrativ specializat

3. Conditii de eficienta a controlului administrativ

1. Notiunea si obiectul controlului administrativ

In sens larg, controlul este un element important al actului de conducere sociala care urmeaza, in mod firesc, celui de aplicare a deciziei, indiferent de natura acesteia - politica, economica, administrativa etc.

Notiune

Statul, in intregul sau, si fiecare dintre puterile si structurile sale prin care reali­zeaza aceste puteri este direct interesat sa cunoasca daca decizia se aplica in mod corect, daca are eficienta scontata, daca ea corespunde cerintelor reale si concrete, daca se constituie intr-un element dinamic al relatiilor sociale, sau, dimpotriva, intr-o frana a acestora si, in acest din urma caz, n-ar trebui intervenit pentru "corectarea' ei, deci pentru adoptarea unei noi decizii, modificand-o sau abrogand-o pe cea dintai. Cu alte cuvinte, controlul este "barometrul' care indica modul in care actioneaza cel chemat sa aplice decizia, precum si gradul in care decizia corespunde scopului pentru care a fost emisa.

Rolul controlului este de a preveni erorile in aplicarea deciziilor, de a le inlatura cand acestea exista, de a asigura imbunatatirea permanenta a activitatii, pentru ca aceasta sa corespunda cat mai bine nevoilor sociale intr-o etapa data.

Daca ne referim ia controlul activitatii autoritatilor administratiei publice rezulta, chiar si numai din cele mentionate mai sus, ca rolul acestuia este de a asigura o cat mai deplina conformitate a activitatii acestor autoritati tu cerintele si obiectivele sociale exprimate in legi, a caror executare se realizeaza de autoritatile administratiei publice. Prin control se asigura unitatea de scop si actiune in intregul sistem al adminis­tratiei publice si, in final, executarea intocmai a legii.

In cele ce urmeaza vom analiza numai controlul exercitat de structurile organizatorice din sistemul autoritatilor administratiei publice - controlul administrativ - urmand ca cel exercitat de structurile din sistemul autoritatilor judecatoresti - contenciosul administrativ - sa constituie obiectul unei alte teme, controlul exercita de puterea legislativa studiindu-se la dreptul constitutional.

Obiectul controlului

In administratia publica, obiectul controlului il constituie actiunile si inactiunile (conduita) autoritatii administratiei publice sau a functionarilor sai, felul in care acesti si-au exercitat atributiile cu care au fost investiti.

Mult mai complexa este activitatea de control a oportunitatii actelor administrative, intrucat aprecierea organului de control trebuie sa aiba in vedere elemente cum sunt; rentabilitatea, eficienta, functionalitatea, operativitatea etc.

2. Formele controlului administrativ

2.1. Criterii de clasificare

Forme de control

Complexitatea deosebita a activitatii pe care o desfasoara autoritatile administratiei publice, atat la nivel central cat si local, care cuprinde, practic, toate domeniile si sectoarele vietii economico-sociale, face ca si formele de control folosite sa fie foarte diverse. Ele pot fi grupate dupa diverse criterii astfel:

a) Dupa natura autoritatii care il exercita, controlul poate fi:

- controlul exercitat autoritatea legislativa si de structuri (organe) care tin de aceasta

- controlul exercitat de autoritatile judecatoresti si de organe cu activitate jurisdictionala

- controlul exercitat de autoritatile administratiei publice si de structurile din sistemul acestora.

b) Dupa pozitia organului de control fata de cel controlat, controlul poate fi:

- control administrativ intern, care se exercita de functionarii publici cu functii de conducere, din interiorul organului, asupra celor din subordinea lor, sau de anumite compartimente ale acestui organ;

- controlul administrativ extern, care se exercita de autoritati din afara administratiei publice. Acest control poate fi exercitat fie de organe din sistemul autoritatii legislative, fie ale celei executive, fie ale autoritatii judecatoresti.

c) Dupa regimul juridic al controlului, acesta poate fi:

- control jurisdictional, exercitat de instantele judecatoresti si de autoritati administrative jurisdictionale;

- control nejurisdictional, exercitat de toate celelalte autoritati de control.

d) Dupa sfera de cuprindere, controlul poate fi:

- specializat (tematic), intelegand prin aceasta controlul efectuat pe o anumita tema, problema, domeniu de activitate;

- complex (general), care priveste mai multe sectoare de activitate, ori toate atributiile celui controlat.

Controlul poale privi numai legalitatea actelor si actiunilor materiale ale celui controlat ori si oportunitatea acestora.

In cele ce urmeaza, ne vom mai opri, pe scurt, la cele mai importante forme si metode de control.

2.2. Controlul exercitat de autoritatile administratiei publice si de structuri din subordinea acestora

Aceasta forma de control este prin excelenta un control administrativ dintr-un indoit punct de vedere: pe de o parte, este un control asupra activitatii autoritatilor administratiei publice, iar, pe de alta parte, este un control exercitat de insesi aceste autoritati, deci un control in cadrul aceluiasi sistem organizatoric si functional. Este controlul cu cea mai larga sfera de cuprindere si cu un pronuntat rol autoreglator in cadrul sistemului. Acest control poate fi un control intern sau unul extern (dar in cadrul sistemului administratiei publice).

Controlul administrativ intern

A. Controlul administrativ intern se realizeaza, asa cum am mai mentionat, de functionari din interiorul organului si poate avea un caracter general sau unul specializat.

1. Controlul intern general este consecinta subordonarii ierarhice existenta in cadrul fiecarei autoritati a administratiei publice. Structurile organizatorice ale fiecarei autoritati sunt, in principiu, intr-un sistem de relatii de subordonare unele fata de altele, din treapta in treapta, pana la organul de conducere din varful ierarhiei -Guvern.

Ca atare, buna functionare a administratiei publice, in ansamblul sau, se asigura prin conducerea actiunilor de sus in jos, conducere care se realizeaza atat prin fapte de executie propriu-zisa, cat si prin actiuni de control a executiei. Daca actiunile de executie materiala se realizeaza de catre toti functionarii publici in cadrul unei autoritati publice, cele de control apartin numai celor care detin functii de conducere si carora Ii se subordoneaza toti ceilalti.

Analiza: Contract de inchiriere Analiza: Contractul individual de munca cu timp partial - MUNCA LA DOMICILIU

De aceea, o prima concluzie care se desprinde este aceea ca dreptul de control este un atribui al functiei de conducere. El se poate exercita de catre conducatorul fiecarei structuri organizatorice a organului sau institutiei - sectie, directie, serviciu, birou etc. - asupra si numai asupra functionarilor publici din subordinea sa, sau de catre conducatorul autoritatii (institutiei), asupra tuturor functionarilor publici, inclusiv a celor care detin functii de conducere in autoritatea sau institutia publica respectiva.

Controlul priveste, deopotriva, legalitatea si oportunitatea actelor si faptelor celor controlati si are un caracter permanent, constituind o atributie de serviciu a conduca­torilor. El se realizeaza din oficiu, dar poate porni si la cererea sau sesizarea cuiva, imprejurare in care poarta denumirea de "recurs gratios' si constituie o conditie preala­bila introducerii actiunii in contencios administrativ, adica a declansarii controlului judecatoresc asupra actelor administrative.

Prin acest control, masurile de inlaturare a deficientelor se pot lua operativ, fie prin suspendarea sau anularea de catre conducator a actelor ilegale ale functionarilor subordonati, fie chiar prin efectuarea actelor necesare de catre conducatorul insusi, ori prin dispozitii obligatorii pe care le dau, la fata locului, conducatorii.

Ei pol trece operativ si la alte masuri, cum sunt cele de redistribuire a sarcinilor intre subordonatii sai, sau de organizare a unor cursuri de perfectionare a pregatirii profesionale si chiar de aplicare a unor sanctiuni disciplinare, administrative, materiale sau de sesizare a organelor de urmarire penala.

Eficienta in exercitarea controlului intern depinde insa de o serie de elemente. Intre acestea un loc prioritar il au a). locul si rolul controlorului in structura organizatorica a autoritatii si b). gradul de cointeresare personala a controlorului.

a). Cu privire la primul element, este de relevat faptui ca cel care efectueaza-controlul nu trebuie sa poarte si raspunderea pentru starea de fapt existenta, sau, cu alte cuvinte, neregulile existente sa nu fie si urmare a unei activitati superficiale a celui care efectueaza controlul, intrucat, intr-o asemenea situatie, controlul nu va fi obiectiv, nu va fi suficient de exigent si nu se va incheia cu cele mai potrivite masuri de lichidare a neajunsurilor.

b). Cat priveste cel de-al doilea element  (gradul de cointeresare personala a controlorului) este de precizat ca si acesta este in legatura directa cu calitatea si deci cu eficienta actului de control. Astfel, daca, de pilda, controlorul va beneficia de unele avantaje (prime, recompense etc.) in raport direct proportional cu cuantumul amenzilor pe care are dreptul sa ie aplice in exercitarea atributiilor de control, atunci el va depune, probabil, mai multa ,,sarguinta' in acest sens, sporind exigenta contro­lului. Desigur ca exista riscul ca, in asemenea conditii, sa se abuzeze de acest drept, fapt ce influenteaza negativ roiul preventiv si educativ a! actului de control.

2. Controlul intern specializat este exercitat de anumite persoane sau compartimente fata de care cel controlat nu se afla in raport de subordonare ierarhica. Asa este cazul, de pilda, al controlului preventiv si al controlului financiar intern care se exercita de serviciile financiar-contabile asupra actelor si faptelor functionarilor si care privesc folosirea mijloacelor materiale si banesti ale autoritatii (institutiei). In aceasta forma de control, controlorii au numai dreptul de a propune conducerii autoritatii (institutiei) masuri de imputare sau sanctionare, neputand aplica ei aceste masuri.

Controlul administrativ extern

B. Controlul administrativ extern poate fi, de asemenea, exercitat de autoritatile administratiei publice ierarhic superioare, cand poate fi un control extern general (asupra intregii activitati a celui controlat) sau un control restrans numai la anumite probleme din competenta acestuia.

In exercitarea controlului extern autoritatea care controleaza poate avea dreptul sa modifice, sa suspende sau sa anuleze actele neconforme cu legea emise de cel controlat dar nu are, de regula, dreptul sa aplice sanctiuni disciplinare celor care se fac vinovati de neregulile constatate; cel mult poate propune conducerii institutiei controlate aplicarea acestor sanctiuni. Atunci insa cand faptele au un grad mare de pericol social, imbracand caracter penal, are obligatia sa sesizeze organele de urmarire i penala

Controlul administrativ extern poate fi exercitai si de catre autoritati care nu sunt ierarhic superioare celui controlat. Privit din acest unghi de vedere, este un con­trol extern si controlul exercitat de catre autoritatea legislativa sau de structuri care 'tin de aceasta, precum si controlul exercitat de autoritati judecatoresti si de organe cu activitate jurisdictionala, dar si controlul exercitat de autoritati ale administratiei publice autonome, sau care nu sunt in raporturi de subordonare ierarhica

2.3. Controlul exercitat de prefect

Controlul exercitat de prefect, este un control administrativ, prevazut atat de dispozitiile constitutionale, cat si de cele ale Legii nr. 340/2004 privind prefectul si institutia prefectului, care consacra rolul prefectului in asigurarea respectarii legilor si ordinii publice de a veghe ca activitatea consiliilor locale si judetene si a primarilor sa se desfasoare conform legii.

Pentru a intelege mai bine controlul exercitat de prefect, consideram necesare unele precizari:

Controlul prefectului se exercita in anumite conditii si forme asupra actelor administrative emise de autoritatile administratiei publice locale si asupra unor functionari publici din administratia publica locala.

A. Controlul asupra legalitatii actelor administrative, adoptate sau emise de autoritatile administratiei publice locale, cu exceptia actelor de gestiune curenta, se efectueaza la sediul prefecturii, numai dupa ce autoritatile administratiei publice locale si-a indeplinit obligatia prevazuta de lege de a comunica prefecturii actele supuse controlului de legalitate, potrivit legii.

Desigur ca acest control nu este efectuai nemijlocit de catre prefect. Practic, asa ceva nu ar fi posibil deoarece actele supuse controlului au ca obiect cele mai diverse probleme, rezultat al competentei materiale generale pe care o au autoritatile emitente

Controlul asupra legalitatii actelor autoritatilor locale

In vederea efectuarii controlului, prefectul are organizate compartimente speciale constituite din specialisti cu pregatire profesionala diversa si temeinica, care supun spre aprobarea si insusirea prefectului concluziile rezultate din control si masurii necesare. Acesti specialisti nu au competenta de a lua ei insisi masuri in timpul controlului si nici ulterior acestuia.

De altfel, nici prefectul nu poate lua masuri cu caracter obligatoriu pentru autoritate ale carei acte le controleaza. El poate insa sa recomande acesteia o anume conduita ci privire la pregatirea si elaborarea actelor sau chiar sa-i propuna sa revoce actul, dac acesta a fost emis si se apreciaza ca nu este in conformitate cu prevederile legale.

Controlul efectuat de prefect prin aparatul sau de specialitate nu este un control complex, atotcuprinzator, asupra intregii activitati desfasurata de autoritatii administratiei publice locale. Controlul se limiteaza numai la actele emise de acest autoritati. Facem aceasta precizare intrucat nu toate actiunile intreprinse de consiliile judetene, consiliile locale si de primari se finalizeaza cu emiterea de acte, multe din ele fiind simple fapte materiale sau operatiuni administrative, neproducatoare de efecte juridice.

Mai mult decat atat, controlul prefectului nu .se refera la toate actele juridice care emana de ia aceste autoritati, ci numai la actele administrative ale lor, adica la acea manifestare expresa de vointa prin care se creeaza, se modifica sau se sting raporturi de drept administrativ a caror desfasurare se asigura prin mijloace specifice statului.

Aratam mai sus ca acest control al actelor administrative priveste numai legalitatea lor si de aceea el nu poate fi decat un control posterior (adica numai dupa ce actul a fost adoptat). Intr-adevar, legalitatea sau nelegalitatea unui act juridic nu poate fi fi apreciata inainte de existenta actului, iar cata vreme el n-a fost adoptat nu exista. Daca prefectul ar avea dreptul sa controleze actul mai inainte de adoptare, in faza de proiect, ar insemna ca el sa se pronunte si cu privire la oportunitatea actului, ceea ce ar afecta autonomia recunoscuta de lege autoritatilor administratiei publice locale, inclusiv dreptul de decizie al autoritatii abilitata a emite actul.

Controlul asupra persoanelor si autoritatilor

B. Controlul asupra  unor functionari publici din administratia publica locala se exercita, sub anumite aspecte, atat cu privire la conducatorii serviciilor publice ale ministerelor, deconcentrate in judete, cat si cu privire la secretari ai comunelor si oraselor, Acest control se realizeaza prin mijloace specifice si diferentiate, astfel:

- controlul cu privire la conducatorii serviciilor publice ale ministerelor si ale celorlalte autoritati ale administratiei centrale organizate in judete se exercita, in principal, prin "avizul' pe care prefectul este abilitat sa-l dea la numirea si la eliberarea din functie a acestora, precum si prin posibilitatea pe care prefectul o are de a sesiza ministrul sau conducatorul autoritatii centrale respective despre activitatea conducatorului serviciului sau public din judet;

- controlul cu privire la secretarii comunelor, oraselor si municipiilor (cu exceptia municipiului Bucuresti) se exercita, in principal, in legatura cu numirea si eliberarea din functie, precum si cu privire la sanctionarea disciplinara, care potrivit legii, unt de competenta prefectului.

2.4. Controlul administrativ specializat

Controlul administrativ specializat este tot un control extern, dar realizat de organe sau structuri organizatorice anume infiintate, la nivel central si local, in cele mai diverse domenii si sectoare de activitate: financiar, sanitar, protectia muncii, prevenirea si stingerea incendiilor, comert etc.

Unele dintre aceste organe functioneaza in cadrul sau subordinea ministerelor, altele in subordinea directa a Guvernului realizand actiuni de control fie ca activitate principala, fie pe langa alte atributii.

Si aceste organe nu au, de regula, dreptul de a aplica sanctiuni disciplinare peni; neregulile constatate in activitatea unor functionari publici din cadrul autoritatii administrative, pot propune insa conducerii autoritatii (institutiei) controlate sau, dupa caz, autoritatilor ierarhic superioare, aplicarea unor asemenea sanctiuni.

In schimb pot aplica, desigur, in conditiile recunoscute prin actul normativ cauza si a competentelor lor, sanctiuni administrative sau contraventionale.

Controlul administrativ specializat

Autoritatile sau structurile care exercita un control administrativ specializat, sui organizate si functioneaza in structura unor ministere (de ex., Inspectia muncii institutie care functioneaza in subordinea Ministerului Muncii, Solidaritatii Sociale si Familiei)

Si in cadrul celorlalte ministere si organe ale administratiei publice centrale d specialitate sunt, de regula, organizate structuri speciale (la nivel de directii generale directii sau alte asemenea compartimente) care exercita controlul administrati specializat in domeniile respective.

Activitati de control specializat realizeaza si anumite compartimente constituit in serviciile deconcentrate ale ministerelor si celorlalte organe ale administratie publice centrale de specialitate, organizate in unitatile administrativ-teritoriale.

3. Conditii de eficienta a controlului administrativ

Asa cum relevam mai inainte, controlul activitatii desfasurate de autoritatile administratiei publice are un scop bine definitiv, el nu are doar un rol pur contemplativ constatator, ci unul din reglare a actului decizional cu sensurile si finalitatile legii; carei aplicare o asigura. Acest rol se poate realiza numai in conditiile in care controlul are eficienta maxima.

Pentru a avea o asemenea eficienta trebuie intrunite o serie de conditii care privesc toate fazele controlului, de la conceperea, pregatirea si efectuarea acestuia si pana h stabilirea masurilor si valorificarea concluziilor.

intre aceste conditii, cele mai importante ni se par urmatoarele:

a) Controlul trebuie sa fie efectuat de persoane competente, bine pregatite profesional, cu experienta in domeniile sau sectoarele controlate.

Conditii de eficienta

Controlorul trebuie sa cunoasca temeinic prevederile legale din domeniul pe care il , controleaza sl specificul activitatii in acel domeniu, pentru ca sa fie in masura sa- sesizeze cu usurinta erorile din activitatea celui controlat, sa poata raspunde cu competenta la intrebarile acestuia si a-i arate cum trebuia actionat.

b) In activitatea sa, controlorul trebuie sa dea dovada de probitate profesionala, sa nu manifeste slabiciune sau sa se lase tentat de promisiunile directe sau subintelese cu privire la unele foloase pe care cel controlat ar fi dispus sa i le ofere pentru a-l trata cu mai multa indulgenta, "a inchide ochii" la unele greseli, "a musamaliza" neajunsurile.

c) Controlorul trebuie sa dea dovada de tact si sa fie receptiv la toate explicatiile pe care i le da cel controlat.

d) Trebuie sa se acorde atentie sporita preocuparii de formare a controlorilor, indeosebi la organele care au atributii de control. Controlul nu este o sarcina nici simpla; controlul este o stiinta, o arta, care presupune temeinice cunostinte profesionale, competenta, pasiune si talent.

In aceste conditii, formarea persoanelor care sa trebuie efectueze actiuni de control nu trebuie lasata la voia intamplarii. Aceasta actiune trebuie sa fie organizata si dirijata in mod stiintific, pe un fundament interdisciplinar, intre care un rol prioritar revine stiintei administratiei. Din pacate si aceasta stiinta se ocupa in mica masura de o asemenea problema.

e) Eficienta controlului in administratia publica este data si de ponderea acestuia in ansamblul activitatii de organizare a executarii si de executare in concret a legii. Activitatea de control are, desigur, un rol subsidiar fata de cea de executare, intrucat controlul nu este un scop in sine, el asigura, asa cum mentionam mai sus, buna desfasurare a activitatii de executare, concordanta cat mai deplina a acesteia cu legea, cu cerintele vietii, sporind eficienta in executarea legii.

De aceea este foarte important de a se gasi un echilibru optim intre cele doua activitati ale actului de conducere deoarece, altfel, controlul se transforma intr-o frana a activitatii de executare a legii, intr-un factor perturbator al intregii activitati sociale.

Absolutizarea controlului, punerea sa in primul plan, sporirea peste limitele necesarului a numarului de organe cu rol preponderent de control, largirea continua a ariei sale, a timpului in care se exercita in mod efectiv controlul au serioase consecinte negative atat de ordin economic cat si social. Pe de alta parte, numarul prea mic de organe de control, exercitarea sporadica a controlului, nu asigura cuprinderea intregii activitati din administratia publica, sub toate aspectele ei.

f) Eficienta controlului depinde in mare masura si de formele si metodele de control folosite. Din multitudinea formelor si modalitatilor de control, prezinta mare importanta, sub raportul eficientei, alegerea, intr-un anumit moment, a celei mai potrivite.

Atunci cand prin control se urmareste, in primul rand, depistarea unor nereguli, a unor deficiente, controlul va avea un caracter inopinat, adica persoana controlata nu va fi incunostintata despre data cand va incepe controlul, pentru a nu-si lua masurile de rigoare in vederea inlaturarii deficientelor. Un asemenea control se foloseste, de obicei, la verificarea modului in care se gestioneaza bunurile materiale si financiare, dar si cu alte situatii.

Avand insa in vedere ca activitatea de control nu este un scop in sine, fiind subsidiara celei de executare a legii, ca prin control nu se urmareste depistarea cu orice pret a unor greseli in munca celui controlat, apreciem ca metoda de a anunta din vreme efectuarea controlului se impune prin valentele sale majore pe plan social.

Intr-adevar, atunci cand cel controlat cunoaste din vreme perioada in care se va efectua controlul si, de ce nu, chiar tematica acestuia, el poate pregati din timp documentatia necesara organului de control, fapt ce va influenta pozitiv operativitatea actiunii de control.

O asemenea metoda este de natura sa inlature atmosfera de intimidare si timorare a celui controlat, sa asigure o conlucrare sincera si deschisa cu organul de control, in vederea descoperirii cauzelor reale ale deficientelor si stabilirii celor mai potrivite masuri de imbunatatire a muncii.

Din pacate, in practica se intalnesc inca unii controlori care considera ca aprecierea muncii lor este data de numarul de greseli pe care le descopera cu prilejul controlului, in aceste conditii ei uita de rolul pe care trebuie sa-l aiba actiunea de control, de functia preventiva si educativa a acestuia. Ei se transforma in veritabili vanatori de greseli, in cautarea de "bombe', pe care evita chiar sa Ic discute si sa le clarifice in primul rand cu cei controlati.

g) Pe baza verificarilor efectuate asupra actelor si actiunilor materiale, a .discutiilor si conlucrarii permanente cu cel controlat, organul de control ajunge la unele concluzii.

Concluziile trebuie sa fie bine fundamentate si argumentate, sa se desprinda ca sinteza a unor practici, nu ca actiuni izolate, singulare; nu trebuie sa fie ridicate la rang de concluzie sau fenomen, fapte si actiuni accidentale, de mica importanta in activitatea celui controlat, chiar daca acestea sunt reale.

h) In formularea concluziilor trebuie sa se puna un accent deosebit pe desprin­derea cauzelor si conditiilor care au determinat neajunsurile constatate. Nu trebuie sa se faca numai o "fotografie' a carentelor, o lista a greselilor si erorilor. Masuri eficiente de inlaturare a deficientelor din activitate se pot stabili numai cunoscandu-se temeinic cauzele acestora.

i) In mod necesar aceste concluzii trebuie sa fie aduse la cunostinta organului controlat, altfel controlul nu-si realizeaza rolul sau de a contribui la imbunatatirea activitatii. Este bine ca aceste concluzii sa fie dezbatute intr-un cadru cat mai larg, cu toti factorii de raspundere, care au atributii in domeniile controlate. Prin aceasta dezbatere larga se creeaza posibilitatea formularii de explicatii suplimentare si chiar de obiectii asupra unor constatari si concluzii, se desprind chiar unele solutii si propuneri de masuri pentru solutionarea neajunsurilor si prevenirea altora, se asigura o conlucrare in perspectiva intre organul de control si cel controlat.

Se recomanda ca dezbaterea concluziilor sa fie cat mai apropiata de data incheierii controlului, daca se poate chiar imediat, intrucat discutiile din timpul controlului sunt mai proaspete in memoria atat a controlorului, cat si a celui controlat si fundamenteaza mai veridic concluziile si masurile, iar pe de alta parte, in acest mod, se asigura lichidarea mai operativa a neajunsurilor.

j) Pe baza constatarilor si a concluziilor desprinse, organul de control trebuie sa stabileasca si masurile necesare pentru lichidarea neajunsurilor si imbunatatirea muncii, cu termene si responsabilitati precise. Sa fie formulate in scris, pentru ca ele sa poata fi mai usor si mai clar intelese de cel controlat si posibil de urmarit. Totodata, o asemenea cerinta este de natura sa sporeasca grija si responsabilitatea organului de control in a le formula cat mai precis, usurand sarcina organului controlat de a ie intelege mai usor si a le da curs mai operativ.

k) Rolul organului de control nu inceteaza o data cu prezentarea concluziilor si a masurilor. EI trebuie sa urmareasca, in continuare, modul in care organul controlat actioneaza pentru lichidarea deficientelor constatate. In acest scop trebuie sa mentina o legatura sistematica cu el, sa intervina si sa-l sprijine in rezolvarea acelor probleme care depasesc posibilitatile sale

l) Eficienta controlului depinde, pe un plan mai larg, de preocuparea organului de control pentru valorificarea generala, in exterior, a concluziilor.

Realizand un control extern, la organe si institutii diferite, organele de control au posibilitatea sa desprinda unele fenomene si practici comune, pozitive sau nega­tive, pe baza carora sa organizeze schimburi de experienta, consfatuiri de lucru sau instruiri, simpozioane, dezbateri, studii in reviste de specialitate si chiar propuneri de imbunatatire a prevederilor legale in domeniile respective. Prin acestea se asigura actiunii de control un rol tot mai activ, dinamic, amplificandu-i functia de factor reglator intre obiectivele cuprinse in lege si activitatea desfasurata, in concret, de autoritatile administratiei publice.

BIBLIOGRAFIE

APOSTOL TOFAN, D., Drept administrativ, vol. I, editia a II-a, Editura 'CH Beck', Bucuresti, 2008.

APOSTOL TOFAN, D., Drept administrativ, vol. II, Editura 'All Beck', Bucuresti, 2004.

ALEXANDRU, I., Administratia publica. Teorii. Realitati. Perspective, Editia a IV-a, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 2007.

CHAPUS, R., Droit administratif général, Tome 1, 15^e édition, Ed. Montchrestien E.J.A. Paris, 2001

IORGOVAN, A., Tratat de drept administrativ, vol. I-II, editia a IV-a, Editura 'All Beck', Bucuresti, 2005.

PREDA, M., Drept administrativ - partea generala -, editia a IV-a, "Editura Lumina  Lex", Bucuresti, 2006.

PREDA, M.; VASILESCU, B., Drept administrativ - partea speciala -, Editura "Lumina Lex", Bucuresti, 2007.

PRISACARU, V., Tratat de drept administrativ roman. Partea generala, Editia a III-a revazuta si adaugita, Editura "LUMINA LEX", Bucuresti, 2002.

RIVERO, J., WALINE, J., Droit administratif, 18^eed, Ed. Dalloz, Paris, 2000.

VEDINAS, V., Drept administrativ si institutii politico-administrative, Editia a III-a, Editura "Universul Juridic", Bucuresti, 2007.