POSESIA

Existenta dreptului real presupune exercitarea atributelor conferite de lege. Prin exercitarea atributelor asupra bunului ce face obiect al dreptului real se creeaza o stare de fapt,  actele de stapanire asupra acestui bun reprezentand manifestarea exterioara a acelui drept real. Starea de fapt se suprapune perfect peste starea de drept (exceptie: drepturile reale accesorii ce nu au atributul posesiei - ipoteca).

Dar, dobandirea unui bun se poate face, de exemplu, printr-un act translativ de proprietate sau constitutiv de drepturi reale nul sau anulabil. Persoanele care dobandesc bunuri in asemenea situatii stapanesc bunul ca si titularul unui drept real, dar fara a avea aceasta calitate. Se creeaza astfel o aparenta stare de drept datorita atitudinii celui ce are bunul in stapanire. Aceste persoane au calitatea de posesori si ei nu au calitatea nici de titulari ai unor drepturi reale, nici de titulari ai unor drepturi de creanta. Starea de fapt se desparte de starea de drept.

In cazul in care cel ce stapaneste bunul o face pentru altul, in temeiul unui act incheiat cu acesta si recunoaste dreptul celui de la care si pentru care detine bunul ne aflam in prezenta detentiei precare. In aceasta situatie starea de fapt se suprapune peste starea de drept (ex.: locatorul, depozitarul, imprumutatul si cel ce stapaneste prin simpla ingaduinta a proprietarului).

Notiunea si elementele posesiei

Art. 1846 alin. 2 C. civ. "Posesia este detinerea unui lucru sau folosirea unui drept, exercitata una sau alta, de noi insine sau de altul in numele nostru ".

Posesia este starea de fapt care se concretizeaza in stapanirea materiala a unui bun si da posibilitatea posesorului de a se comporta ca un proprietar sau titular al unui alt drept real.

Elementele constitutive ale posesiei sunt:

a. elementul material (corpus) consta in stapanirea materiala a bunului de catre o persoana, fie direct, fie indirect prin intermediul altei persoane - detentorul precar detine bunul pentru posesor, el exercitand astfel doar elementul corpus (ex.: detinerea lucrului, savarsirea de acte de folosinta, culegerea fructelor);

b. elementul intentional (animus) - consta in vointa posesorului de a exercita actele de stapanire materiala pentru sine;

Cele doua elemente trebuie sa existe concomitent.

Pierderea posesiei se realizeaza intr-unul dintre urmatoarele moduri:

- prin pierderea concomitenta a ambelor elemente ale posesiei ca urmare a vointei posesorului (instrainarea, abandonarea sau distrugerea);

- pierderea fara vointa posesorului a elementului material (furt, pierderea, distrugerea bunului);

- pierderea elementului intentional (constitutul posesor sau vanzatorul intre momentul transmiterii dreptului de proprietate si momentul remiterii materiale a bunului).

Dovada posesiei

Se probeaza existenta celor doua elemente:

- elementul material se probeaza prin orice mijloc de proba;

- elementul intentional fiind unul psihologic se probeaza mai greu. Pentru proba elementului intentional au fost instituite doua prezumtii relative: 

Art. 1859 C. civ. instituie prezumtia de neprecaritate "posesorul este presupus ca poseda pentru sine, sub nume de proprietar, daca nu este dovedit ca a inceput a poseda pentru altul " (proba ca cel care are bunul este doar chirias revine proprietarului);

Art. 1855 C. civ. instituie prezumtia de neintervertire de titlu "cand posesorul a inceput a poseda pentru altul, se presupune ca a conservat aceeasi calitate daca nu exista proba contrarie " (daca proprietarul dovedeste ca cel la care este bunul este detentor precar atunci se presupune sa acesta a ramas asa).

Transformarea detentiei precare in posesie utila se realizeaza prin intervertirea precaritatii.

Art. 1859 C. civ. precizeaza cele 4 cazuri in care opereaza intervertirea precaritatii:

a. detentorul precar de buna-credinta primeste de la un tert, altul decat adevaratul proprietar, un titlu translativ de proprietate privind bunul care constituie obiectul detentiei (ex.: locatorul cumpara bunul);

b. detentorul precar neaga dreptul persoanei de la care detine bunul prin acte de rezistenta la exercitiul dreptului sau. Este necesara existenta unui conflict judiciar sau extrajudiciar (ex.: chiriasul nu plateste chiria);

Referat: Adeverinta de venit Document online: Contract de agentie comerciala

c. detentorul precar stramuta bunul printr-un act translativ de proprietate (sau un dezmembramant) asupra bunului unei alte presoane de buna credinta (ex.: locatorul vinde bunul). Doctrina: nu este intervertire.

d. detentorul precar transmite posesia printr-un act cu titlu universal catre o persoana de buna credinta (succesorul dobandeste o universalitate sau o fractiune dintr-o universalitate in care se gaseste si un bun pe care defunctul il stapanea in calitate de detentor precar). Doctrina: nu este intervertire.

Calitatile si viciile posesiei    

Pentru a produce efecte juridice posesia trebuie sa fie utila, adica neviciata. Potrivit art. 1847 C. civ. "pentru a se putea prescrie, se cere o posesie continua, neintrerupta, netulburata, publica si sub nume de proprietar ". Lipsa calitatilor duce la existenta viciilor :

a) Discontinuitate

Art. 1848 "posesia este discontinua cand posesorul o exercita neregulat, adica cu intermitente anormale ".

Posesia poate fi exercitata cu intermitente normale conform art. 1850 C. civ. - continuitatea se prezuma (prezumtie relativa).

Caractere:

- este un viciu absolut - poate fi invocata de orice persoana interesata;

- este un viciu temporar;

- de regula se aplica in cazul bunurilor imobile, pentru mobile operand art. 1909 C. civ.

b) Violenta

Art. 1851 C. civ. "posesia este tulburata cand este fundata sau conservata prin acte de violenta in contra sau din partea adversarului ";

Violenta este:

- activa;

- pasiva, rezulta din incalcarea posesiei, nu e viciu;

Caractere:

- viciu relativ - poate fi invocata doar de victima violentei;

- viciu temporar;

- se aplica atat in cazul imobilelor cat si al mobilelor

c) Clandestinitatea

Art. 1852 - posesia e clandestina cand "posesorul o exercita in ascuns de adversarul sau, incat acesta nu este in stare de a putea sa o cunoasca "

Caractere:

- viciu relativ;

- viciu temporar;

- opereaza numai in cazul bunurilor mobile;

d) Echivocul

Posesia este echivoca atunci cand exista indoieli cu privire la intentia posesorului, elementul intentional fiind interpretabil

Caractere:

- este viciu relativ;

- este viciu temporar;

- aplicabil atat in cazul mobilelor cat si al imobilelor.

Efectele posesiei  

1. Posesia creeaza o prezumtie de existenta a dreptului real care se exercita in favoarea posesorului (art. 1854 C. civ.)

- prezumtie relativa - orice persoana interesata poate proba contrariul folosind orice mijloc de proba.

2. Posesia prelungita in cazul bunurilor imobile duce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiunea de 30 de ani (art. 1890 C. civ.).

3. Posesorul are dreptul la restituirea cheltuielilor efectuate cu bunul (necesare - integral; utile - in limita sporului de valoare; lux si placere - nu se restituie).

4. Posesia utila imobiliara este aprobata prin actiunile posesorii.

Actiunile posesorii pot fi introduse de catre posesor dar si de catre de titularul dreptului real.

Actiunea posesorie generala (in complangere) = actiunea de drept comun prin care reclamantul solicita inlaturarea unei tulburari obisnuite a posesiei pasnice sau restituirea bunului de care a fost deposedat.

Conditii: 

- sa nu fi trecut 1 an de la tulburare sau deposedare (termen de prescriptie), cu exceptia violentei;

- inainte de tulburare sau deposedare, reclamantul sa fi posedat cel putin 1 an;

- posesia sa fie utila si neviciata.

Actiunea posesorie speciala (in reintegrare) = actiunea prin care reclamantul cere sa fie repus in situatia anterioara, in ipoteza in care tulburarea sau deposedarea s-a produs prin violenta.

Aceasta actiune poate fi introdusa si de catre detentorul precar dar nu impotriva celui de la care are bunul.

O conditie  - sa nu fi trecut 1 an de la tulburare sau deposedare.

Efecte particulare (posesorul este de buna credinta)

1. Posesorul de buna credinta al unui bun mobil devine prin simpla posesie, proprietarul acelui bun.

Potrivit 1909 C. civ.  "lucrurile miscatoare se prescriu prin faptul posesiunii lor, fara sa fie trebuinta de vreo curgere de timp " adica posesia de buna credinta a unui bun mobil valoreaza titlu de proprietate, acesta fiind o prezumtie legala absoluta

2. Posesia prelungita de buna credinta in cazul bunurilor imobile duce la dobandirea dreptului de proprietate prin uzucapiune.

3. Posesorul de buna credinta dobandeste fructele bunului posedat

Art. 485 C. civ. "posesorul nu castiga proprietatea fructelor decat atunci cand poseda cu buna credinta ";

Art. 486 C. civ. posesorul e considerat a fi de buna credinta daca "poseda ca proprietar in puterea unui titlu translativ de proprietate ale carui vicii nu-i sunt cunoscute. "

Art. 1899 alin. 2 buna credinta se presupune totdeauna (prezumtie relativa) si ea trebuie sa existe in momentul perceperii fructelor. Dupa disparitia bunei credinte posesorul va fi obligat sa restituie fructele culese si neculese (sau contravaloarea lor)- poate cere restituirea cheltuielilor.