Psihologie
SuicidulSuicidul Printre primii autori care s-au preocupat de problema suicidului au fost Durkheim, Achille - Delmas, Deshaies. Cel mai important studiu a fost cel al lui Emille Durkheim, Le suicide. Etude sociologique, aparut in 1897, la Paris. Unul din principalele merite ale acestei lucrari este acela de a fi deschis perspectiva analizei sociologice, punand in evidenta conditionarea sociala a judecatilor morale. De-a lungul timpului, mai multi autori au definit suicidul :
Exista mai multe conceptii, cea mai cunoscuta fiind a lui Durkheim, conform careia sinuciderea constituie prin ea insasi o nebunie speciala, neintalnind acest episod la subiectii sanatosi. Jousset si Moreau clasifica sinuciderile in patru tipuri importante: Sinuciderea maniaca - datorata halucinatiilor sau conceptiilor delirante. Bolnavul se omoara pentru a scapa de un pericol sau de o rusine imaginara. Daca halucinatia apare si tentativa suicidara, idem, iar daca incercarea esueaza, nu mai este reluata pentru moment. Sinuciderea melancolica - legata de starea generala de tristete, depresie. Bolnavii sunt perseverenti in telul urmarit. Sinuciderea obsesiva bolnavul are o ideatie fixa de a muri Sinuciderea impulsiva (automata - are o aparitie brusca, la care bolnavul nu poate rezista. Din numeroase cercetari realizate in problematica suicidului rezulta existenta a doua tipuri fundamentale : - Suicidul non-patologic, in care persoana constienta, libera, motivata, alege suicidul ca o solutie din mai multe, chiar daca e vorba de autoliza. Conform dr. Doina Cosman , in acest tip se incadreaza suicidul "euthanasic" sau cel in situatii sociogene (boli grave, incurabile, mutilari,abandon, dezadaptarea, emigrarea, pierderea parintilor/copiilor, a partenerului de viata, esecuri profesionale/sentimentale. Exista si sucidul de "sacrificiu" sau "protest"- motivat de percepte politice, morale, religioase. Acestor subiecti, suicidul le apare ca singura modalitate de iesire din situatia stresanta cauzata de depersonalizare, zgomot, neglijarea vietii afective. Toate aceste caracteristi determina aparitia unor reactii in lant de neliniste si panica, care, la randul lor, cresc tensiunea afectiva, nemaifiind capabila sa evite sau sa solutioneze criza, prin capacitate si mijloace proprii. - Suicidul patologic- reprezinta cel mai mare numar de cazuri, fiind in opinia lui Colonna[2],"adevaratul si singurul risc vital al bolilor psihice". In aceasta categorie intra : suicidul psihotic, unde pe primul loc se afla suicidul in starile depresive; suicidul persoanelor cu tulburari de personalitate sau dependente de substante; suicidul nevrotic. Suicidul nu este un act intamplator; el reprezinta o cale de rezolvare a unei probleme, a unei situatii de criza, pe care sinucigasul o doreste rezolvata pentru a scapa de durere, mai ales cea psihologica. Cu sentimentul de neajutorare si disperare ca nu gaseste pe nimeni sa il ajute, sinucigasul va recurge la autoliza, desi persoana lui reuneste in sine doua tendinte - cea de autodistrugere si cea de planificare a salvarii. Ambivalenta va determina si emiterea unor indicii a actelor suicidare. In momentul in care apare o "ingustare" a afectului si a cognitiei se poate produce focalizarea spectrului de optiuni. Actul interpersonal al suicidului nu este reprezentat nici de ostilitate, nici de furie, ci de incercarea nereusita de comunicare cu "celalalt". II.4.1. Cercetari psihologice Comportamentul suicidar este in stransa legatura cu trasaturile de personalitate fiind in continuitatea acestor trasaturi, regasindu-se la acest grup constanta incapabilitatii rezolvarii problemelor si a obiceiului de a reactiona la stres in mod distorsionat. Trairea " in sine" a sinucigasilor poate fi, de multe ori, un mister. Sinucigasul isi joaca "ultimul act" in dublu rol, actor si spectator, in acelasi timp. El percepe timpul trait intr-un mod aparte. Astfel, Minkowski[4] sesizeaza ca, pentru sinucigasi, "timpul trecut se condenseaza, timpul trait moare, timpul viitor dispare(este confundat cu vidul), iar timpul global se restrange". In concordanta cu modelul freudian, putem spune ca exista doua forte antagoniste care lupta in interiorul fiintei umane: una care il impinge pe individ spre autodistrugere si alta care lucreaza pozitiv, constructiv, pentru intreaga personalitate. Pentru Freud, "suicidul nu este moartea propriei persoane, ci moartea amintirii altcuiva" ( de exemplu, ca reactie la doliu, in ziua aniversara a persoanei iubite decedate: parinte, copil, sot/sotie). El a fost primul care a incercat descifrarea corelatiei intre psihologie si conduita suicidara a persoanei. A.Beck abordeaza comportamentul autolitic prin prisma disperarii, pe care o considera o trasatura specifica persoanelor cu risc suicidar. Beck a pus mare accent si pe aprecierea tendintei suicidare, in tentativa de sinucidere; a elaborat SIS (Suicidal Intent Scale) prin care se apreciaza nu doar intentia suicidara, dar si letalitatea metodei si nivelul disperarii. Beck a dorit ca, prin aceste teste, sa puna in evidenta variabilele reliefante pentru predictia suicidului: alcoolism asociat, somajul si precautia persoanei de a nu fi descoperita in tentativele precedente. Intricarea trasaturilor de personalitate care contribuie la declansarea gestului autolitic a dus la elaborarea unor scale si teste de hetero- si auto-evaluare a riscului. Acestea contin itemi care depisteaza ideatiile suicidare in depresie - labilitate, emotivitate, impulsivitate, dominanta afectivitatii - MADSR (Montgomery and Asberg Rating Scale), sau pun accentul pe evidentierea riscului de la intentia suicidara la act - BDI (Beck Depression Inventory). II.4.2. Natura si cauzele suicidului Procesul suicidar il putem intelege pornind de la notiunea de functie suicidara pe care o regasim si la persoanele normale . Autorii descriu printre procesele psihologice: trecerea de la ideee la act, procesul defensiv, procesul punitiv, procesul agresiv, procesul oblativ, procesul ludic, dominatia instinctului mortii. Trecerea de la idee la act - depinde de procesele de facilitare, inhibitie, derivare. Favorizarea se produce prin cumularea unor evenimente psihotraumatizante, prin convergenta starilor psihopatologice cu factorii de stres, contrastul cu bucuria celorlalti, rolul emotional al unor aniversari. Inhibitia trecerii la realizarea actului poate fi datorata unor convingeri morale/ religioase, autocontrol, esecul tentativei anterioare. Derivarea se obtine prin proiectarea agresiunii pe alta persoana, sublimare, opere de binefacere, creativitate. Procesul defensiv - confera suicidului valoarea reactiei de aparare a individului, in raport cu situatia vitala, psihologica sau sociala in care se afla, intr-o forma particulara (o reactie de aparare si razbunare hipercompensatoare a unui complex de inferioritate). Procesul punitiv - corespunde unui sentiment de vinovatie si a unei conduite de ispasire; sinucigasul se supune unor imperative morale si sociale.Procesul poate fi subconstient, cu corespondenta in conduita nevrotica de esec. Procesul agresiv - ocupa primul plan; in opinia lui Freud si Stekel citati de dr.D.Cosman, sinuciderea este echivalentul subconstient al mortii altcuiva (prin identificarea cu "obiectul" si reintoarcerea agresivitatii impotriva propriei persoane). Procesul oblativ - determina la sinucigas un ritual de sacrificiu. Apartine fie celor slabi, fie celor puternici. Procesul ludic - determinat de jocul cu propria viata. Instinctul mortii - contrazice instinctul de conservare.Scade elanul vital, este abolit instinctul de conservare, sub influenta proceselor psihopatologice. II.4.3. Factori de risc suicidar II.4.3.1. In boli psihice Tulburari afective - depresivii sunt pe primul loc in grupele de risc suicidar. Starile deporesive pot aparea in orice tip de boala mintala putand fi insotite de comportament autolitic; din acest motiv, depresia este o urgenta psihiatrica. Asa cum o definea dl.Prof. Dr. Doc. V. Predescu, " depresia este una din tulburarile psihice intalnite foarte frecvent, incepand cu sindroamele nevrotice din bolile somatice, pana la fazele depresive ale psihozei maniaco-depresive, unde imbraca forma cea mai caracteristica".[6] Episodul depresiv se caracterizeaza printr-o traire afectiva intens negativa, cu sentimentul durerii morale, hipoprosexiei, idei de inutilitate, facies trist, plans facil, brate cazute pe langa corp; prognosticul este sumbru. Contactul verbal se stabileste greu, neexistand comunicare spontana. Pot aparea idei delirante de negatie, de culpabilitate. Punctul culminant este starea de raptus melancolic, cand individul comite acte impulsive auto si heteroagresive. Episoadele depresive pot interfera cu evolutia unor psihoze, cele mai frecvente decompensari depresive fiind in schizofrenie. Starile depresive pot surveni si ca urmare a unor afectiuni somatice sau antecedente heredocolaterale. Riscul suicidar in depresie nu trece odata cu ameliorarea ci, dimpotriva, poate sa fie mai intens dupa traversarea episodului depresiv. Un risc crescut de suicid apare si in insomnii sau atunci cand depresia tinde catre un plus de energizare. Frica, furia, agitatia sunt suficiente pentru realizarea autolizei. Un teren favorabil pentru actele de suicid il ofera: schizofrenia, alcoolismul, farmacodependenta, nevrozele si nu in ultimul rand, tulburarile de personalitate. Astfel: - Schizofrenia ofera un procent mare in curba suicidului, astfel ca, asa cum arata dr. Cosman, 2% din cei 10% care au tentative de sucid, reusesc sa realizeze acest act . Actul suicidar in schizofrenie apare mai frecvent in debutul bolii, rar exista motivatie si este realizat brutal. Alcoolismul, asociat cu o simptomatologie depresiva severa, poate fi foarte periculos in ce priveste riscul suicidar. - Farmacodependenta, suicidul intervine in stari depresive secundare, confuzo-onirice, cateodata cu functie de santaj (pentru obtinerea toxicului). - Nevrozele, trecerea la actul suicidar depinde de structurile de aparare ale Eu-lui si are loc in decompensarea starii nevrotice. Un risc crescut apare cand nevroza se asociaza cu toxicomania. In tulburarea obsesiva, actul fatal este rar, chiar daca exista mereu obesia sinuciderii. In tulburarea de conversie, comportamentul suicidar este teatral. Starile depresiv-reactive apar in urma unui eveniment frustrant, suicidul avand functia de apel. - Tulburarile de personalitate, ofera, de asemenea, un risc suicidar : ciclotimicii prezinta inclinatii catre suicid in faza depresiva, in aceasta categorie putand include "suicidul santaj" la care recurg mitomanii sau istericii. Structura personalitatii este un factor psihologic de risc suicidar. In randul sinucigasilor intalnim toate tipurile de personalitate, anumite trasaturi[8], putand inclina balanta catre comportamentul suicidar. II.4.3.2. Factori genetici Haberland a gasit o concordanta a ratei suicidului de 18% la un total de 51 perechi de gemeni monozigoti si niciuna la dizigoti. In 1983, Roy si Tsuang au observat simultan si separat un risc semnificativ mai mare in familiile care au comis suicid. Astfel, ei au incercat sa arate posibilitatea unui factor genetic care favorizeaza suicidul si care opereaza independent sau aditional fata de depresie sau alte psihoze majore. II.4.3.3. Factori de mediu Familia. Frecventa suicidului este mai mare la celibatari, la vaduvi, la persoane casatorite fara copii. De asemenea, risc crescut pentru suicid au copiii proveniti din familii descompuse (prin divort sau deces),cei proveniti din familii diferite, precum si cei care fac parte din familiile cu multi copii ( >5, "copilul nedorit", frustrat afectiv). Profesia. In Anglia, se produc mai multe sinucideri in clasele superioare. In SUA, exista o rata ridicata a sinuciderilor in randul medicilor. La militari, rata suicidului este mai ridicata decat la civili. Dar si coborarea pe scara sociala poate aduce un risc suicidar crescut. Evenimente de viata[9]. Holmes si Rahe au publicat o lista cu cele mai importante evenimente de viata, reusind sa calculeze impactul cumulativ al acestora. Ei considera "o criza usoara" scorurile cuprinse intre 50 - 199, "criza moderata" pe cele intre 200 - 299, scorurile mai mari de 300 definind "o criza majora" (SRRS - Social Readjustement Rating Scale). Stresul. Stresul este un raspuns pe care organismul il elaboreaza la oricare din solicitarile nespecifice - externe sau interne (sperante, aspiratii, temeri, credinte). Cand solicitarea la care este supusa fiinta umana ii depaseste acesteia resursele de a invinge cu succes problema, persoana se simte coplesita. Aceasta situatie solicitanta / frustranta antreneaza un raspuns psihologic comprehensiv care contine componente cognitive, emotionale, somatice si comportamentale. Astfel, stresul depinde de raspunsul fiecarei persoane la multitudinea de intamplari / evenimente din viata sa. Religia. In ultimii ani s-au manifestat fenomene ingrijoratoare de suicid colectiv in secte religioase (prin inducerea dorintei de moarte de catre liderul sectei - sub masca rolului de protector, acesta induce comportamentul autolitic prin sugestie in masa). II.4.3.4. Alti factori de risc Bioclimatici. Afecteaza mai mult rata sinuciderilor la populatia varstnica. Durkheim acorda cea mai mare atentie temperaturii, gasind o relatie intre zilele toride si cresterea sinuciderilor. Sezonalitate. Tulburarile afective sezoniere sunt caracterizate de episoade afective de depresie sau manie, cu decompensari periodice; sinuciderea sau tentativa de sinucidere - frecvent asociata cu evolutia unui episod depresiv, iar comportamentul autolitic s-a remarcat, in special, in lunile de primavara si toamna. II.4.4. Consideratii referitoare la variatia ratei suicidului in corelatie cu distributia geografica a patternurilor de comportament suicidar.[10] Dincolo de aspectul cunoscut al ponderii mai crescute a suicidului in populatia de etnie maghiara, ultimii ani au adus in atentia psihiatrilor, profesionistilor in sanatate mintala si a celor implicati in strategii de preventie si interventie in domeniul suicidului din Romania fenomenul ingrijorator al cresterii explozive si inexplicabile a ratei suicidului in diverse judete cu populatie compact romaneasca - Dolj, Giurgiu, Ilfov. De asemenea, s-au inregistrat in evidentele Institutului National de Medicina Legala "Mina Minovici", pe fondul unei rate medii a suicidului relativ constante, variatii semnificative ale ratei suicidului de la an la an in cateva judete - Braila, Dolj, Giurgiu, Ilfov. Cateva judete au raportat scaderi constante si chiar spectaculoase ale ratei suicidului - Cluj (de la peste 20/100 000 locuitori in 2003 la 9/100 000 locuitori in 2006), Satu Mare (de la 23,59/100 000 locuitori in 2003 la 17/100 000 locuitori in 2007), Salaj (de la 20,7/100 000 locuitori in 2003 la 14/100 000 locuitori in 2007). Chiar si judetul Covasna, cu incidente in mod traditional foarte ridicate ale comportamentului suicidar, corelate cu compozitia etnica, a raportat o rata a suicidului de sub 25/ 100 000 locuitori in 2007, ceea ce ar scoate acest judet din zona de alarma. Datele actuale sugereaza ca, in ceea ce priveste epidemiologia suicidului, nu mai putem anticipa tiparul de evolutie a comportamentului autolitic doar in baza compozitiei etnice a populatiei urmarite, avand in vedere ca exista in Romania judete cu premize similare in ceea ce priveste distributia etnica si fondul psihopatologic, dar cu evolutie net diferita a suicidalitatii. Graficele 1-4: Rata suicidului pe judete in perioada 2003-2007
Romania este inconjurata de tari cu rate mai inalte
ale sinuciderilor: Ungaria-locul 4, Ucraina-locul 8, Pentru a intelege semnificatia concreta la nivel de grup populational a datelor statistice referitoare la rata suicidului in Romania, ce prezinta mari diferente de la o arie geografica la alta, se iau in considerare datele demografice si caracterul compozit al populatiei in unele judete, mai ales din Transilvania. Astfel, este cunoscuta prezenta intr-o proportie semnificativa a etniei maghiare in Harghita si Covasna, judete care in mod constant detin in mod constant primele locuri in ceea ce priveste rata sinuciderii din Romania, atat in ceea ce priveste rata totala a suicidului, cat si in ceea ce priveste suicidul masculin si feminin. Din anul 1993, in judetul Harghita se inregistreaza in mod constant valori de peste 30/100.000 de locuitori ale ratei sinuciderii, cu o valoare maxima a acestui indicator de sanatate publica raportata in anul 1993 - respectiv 38,45/100.000 de locuitori, prin aceasta fiind considerat judetul cu cea mai mare mortalitate prin sinucidere din Romania. In schimb, in majoritatea judetelor cu o rata scazuta a sinuciderilor putem semnala faptul ca din punct de vedere etnic domina populatia romaneasca (peste 95% romani). Din punct de vedere al dinamicii suicidului in perioada 1998-2006, sunt de remarcat modificari notabile in unele judete ale Romaniei. Astfel, judetul Salaj se plasa pe locul 1 ca incidenta a suicidului in 1998, iar pana in 2006 s-a inregistrat o scadere semnificativa, ce l-a scos din zona de alarma; de asemenea, si in judetul Tulcea se observa o scadere a ratei suicidului cu deplasare de la categoria risc crescut la cea de risc mediu. In schimb, judetele Braila (cu populatie compozita si patologie asociata consumului de alcool) si Dolj (cu populatie predominant romaneasca si rate ale suicidului traditional scazute) raporteaza in 2006 rate ale suicidului ridicate - de peste 20 la 100000 locuitori. Tabel 1: Rata suicidului in judetele Romaniei in 2003-2007 (raportat la 100.000 locuitori), corelat cu distributia etnica
compact = o etnie are pondere de peste 95% din populatie; majoritar = o etnie are pondere de 80-95%; mixt = etnia majoritara are pondere de sub 75% citat de dr. D.Cosman in lucrarea sa, "Suicidul-studiu in perspectiva biopsihosociala",Ed.Risoprint, Cluj-Napoca,2000, pg 28 Citat de
dr.D.Cosman, "Suicidul-studiu in
perspectiva biopsihosociala",Ed.Risoprint, Carlson G.A., Asarnow J.R.,1996, "Mead Desorders and Suicidal Behavior" si Stengel E.,Cook N.,Kreeger I.S.,1990, "Use of case vignettes in suicide risk assessment",citati de dr Doina Cosman, "Suicidul - studiu in perspectiva biopsihosociala", editura Risoprint, 2000, Cluj-Napoca
|