AUTISM (gr. autos - insusi), dupa E.Bleuler, sindrom
constand in replierea totala asupra propriei lumi launtrice, mod de gandire
necritica centrata pe subiectivitate si rupt de realitate, dominata de fantezie
si reverii. Subiectul refuza contactul cu persoane si obiecte externe si se
refugiaza in lumea sa launtrica in care isi satisface dorintele in plan
imaginativ, se compenseaza afectiv prin fantasme care in cazuri patologice sunt
duse pana la delir halucinatoriu. A. cunoaste diverse grade de
dezvoltare intre normal si patologic si apare, dupa A. Maslow, in doua forme
distincte: de a. agitat, in care subiectul incearca, in plan
imaginar, experiente ce-l terorizeaza
sau duc la extaz, si de a. calm, de tip contemplativ, in care subiectul
se complace idilic prin iluzionare sau consolare. A. este un termen aplicat
uneori situatiilor sau cazurilor de intoversiune accentuata, se intalneste
destul de frecvent in momentele critice ale psihogenezei (prima copilarie si
inceputul adolescentei ) dar poate dobandi si forme anormale. / Boala lui
Langdon-Down / v. Mongolism
Sursa: Paul Popescu Neveanu/dictionar de psihologie/edit. Albatross/1978
