Factorii determinanti ai dezvoltarii psihice a copilului

Un rol important in dezvoltarea psihica a copilului il ocupa ereditatea, mediul si educatia, copilul dezvoltandu-se sub influenta acestor factori.

Ereditatea si mediul au o importanta deosebita in dezvoltarea psihica, insa actiunea educatiei asupra acesteia este hotaratoare prin faptul ca are functia de a crea la copil un profil intelectual, moral, cultural si o personalitate care sa conserve si sa dezvolte valorile de care dispune societatea, de aceea educatia este factorul esential.

Din momentul nasterii si pana la maturitate, omul strabate o lunga cale de dezvoltare, pe parcursul careia au loc insemnate transformari fizice si psihice. Copilaria este tocmai perioada in care apar cele mai intensive dezvoltari fizice si intelectuale ale omului, deosebirile existente intre copiii de varste diferite- anteprescolara, prescolara, scolara mica ,fiind datorate de acesti factori.

Intre ereditate si mediu exista o stransa legatura.In aceasta dezvoltare complexa copilul se angajeaza cu o « zestre ereditara »(premise ereditare),care in conditii specifice de viata intrauterina si de nastere, imbraca forma fondului innascut,congenital, pe care porneste constructia edificiului complex al personalitatii umane. Ereditatea este inteleasa ca o transmisie de mesaje « specificate de-a lungul generatiilor ; mesajele sunt codate in forma codului genetic, in acizii nucleici (mai ales in cromozomi)si sunt supuse combinarilor, erorilor de copiere, alterarilor, mutatiilor » . Ea reprezinta ansamblul dispozitiilor( predispozitiilor, posibilitatilor, caracterelor sau potentelor) de natura anatomo-fiziologica, transmise prin mecanismele si informatiile genetice de la generatiile anterioare la generatiile tinere prin intermediul parintilor.

Ansamblul conditiilor fizice si sociale in care traieste si se dezvolta copilul prezinta elemente comune pentru grupuri mari de oameni (popoare, comunitati), dar se caracterizeaza prin aspecte particulare pentru fiecare dintre copii. Chiar si copiii crescuti in aceeasi familie pot avea relatii sociale nuantat diferite in mediul social al acesteia, relatii ce vor influenta diferit dezvoltarea lor psihica, formarea personalitatii lor.Copilul apartine initial unei familii in sanul careia se nasc relatii afective si sociale de o anumita factura, isi va extrage energia evolutiei sale psihice constant din izvorul reprezentat de aceste relatii ; acestui izvor i se vor adauga mereu altele, cu arie de actiune din ce in ce mai larga din punct de vedere social : gradinita, scoala primara, gimnaziu, liceu, grupuri de joaca, de prieteni etc., dar in centrul lor va ramane intotdeauna familia de provenienta.

Mediul, in sensul cel mai larg,cuprinde totalitatea factorilor externi care actioneaza asupra organismului, determinand relatiile acestuia si determinand dezvoltarea sa. Influenta sa asupra dezvoltarii psihice este intensa si multilaterala. Ea se exercita pe toate caile posibile , incepand cu momentul nasterii copilului,prin mijloacele de imbracaminte, alimentare, asistenta medicala, prin toate elementele vietii civilizate. Se poate vorbi de o de o actiune complexa a mediului apropiat si de una a mediului larg, social. Mediul apropiat si cel social(mediul in sens larg) , desi se intercaleaza nu sunt identice. Acest lucru contribuie la intelegerea problemei : de ce in conditii generale de dezvoltare a copiilor(aceeasi societate) exista atatea diferente.

In cadrul mediului apropiat deosebim cateva componente(colectivele in care este integrat copilul): familia, scoala si colectivele de joc, de vecinatate etc. Influenta acestora este directa si foarte complexa.

Familia a fost, dintotdeauna, apreciata ca fiind o importanta institutie sociala, pentru multiplele functii pe care le indeplineste. Rolul ei in formarea copilului pentru viata este hotarator, in special, in etapele timpurii ale dezvoltarii psihice(in primii ani de viata ai copilului).

Realizand o educatie institutionalizata si obligatorie, scoala egalizeaza accesul la cultura, prin intermediul ei, copilului i se ofera cunostinte pe care acesta nu le-ar putea dobandi singur.

Aparitia scolii, in ansamblul celorlalte institutii, pe care societatea si le-a creat, s-a dovedit a fi punctul de la care progresul omeniriisi-a accelerat ritmul. Scoala este apreciata ca fiind cea mai profitabila investitie, prin serviciile pe care le aduce societatii , chiar daca adevaratele ei merite nu sunt, totusi, recunoscute in intregime, la nivelul politicii generale . O natiune care se doreste prospera nu ezita sa investeasca in om si educatia sa atat cat este necesar, pentru o activitate atat de complexa ca aceea de transformare a omului, din starea sa primara, biologica, intr-o inepuizabila forta creatoare.

Examinand problema factorilor determinanti ai dezvoltarii psihicului in ontogeneza, putem stabili urmatoarele concluzii de ordin general :

Dupa nastere, fiind inzestrat cu cu anumite dispozitii anatomo-fiziologice ale sistemului nervos , copilul patrunde intr-un mediu social foarte complex care exercita asupra lui o influenta necontenita. Cerintele mediului, pe masura ce cresc, o data cu inaintarea in varsta a copilului , determina mersul inainte, nivelurile dezvoltarii lui psihice.

Dezvoltarea psihica a copilului nu este un proces spontan , nu se produce de la sine , ci are loc in conditiile comunicarii lui cu adultul si ale desfasurarii unei activitati ce creste in complexitate dupa cum copilul trece din familie in gradinita si de aici in scoala. Intre formele de comunicare ale copilului cu adultul si activitatile predominante ale celui dintai exista o stransa legatura. Adultul actioneaza asupra copilului prin aceste forme de activitate din ce in ce mai organizat si mai sistematic.

In acest fel, comunicarea copilului cu adultul si activitatile pe care el le desfasoara sub indrumarea adultului sunt cei mai importanti factori ai dezvoltarii psihicului in ontogeneza.

Scoala, ca institutie specifica ,destinata formarii tinerelor generatii, isi justifica existenta si rolul prin procesele pe care le conduce si al caror rezultat, omul format ca personalitate, devine factorul primordial al progresului social. Dupa cum se intreba Cicero : « ce dar mai mare si mai bun putem aduce societatii, decat sa-i instruim tineretul si, mai ales, in moravurile si timpurile de fata, cand a cazut asa de jos si cand trebuie infrant cu toata puterea ? »Aceasta asertiune este atat de actuala si demonstraza atat de mult lunga istorie a educatiei .

scolare mereu actualizate , manuale de buna calitate , personal didactic bine instruit si perfectionat , extinderea si aprofundarea cercetarii psihopedagogice. Educatia de buna calitate, eficienta este este factorul care contribuie la ridicarea standardului general al vietii oamenilor, implicit la ameliorarea mediului familial.

Scoala ii educa pe elevi, ea continuand opera inceputa de familie. Copilul pe care il preia scoala , vine deja cu o « zestre » , pe langa cea biologica , cu una culturala, cu o suma de comportamente mai mult sau mai putin elaborate.

In primii doi-trei ani de scoala, invatatorul mai mult corecteaza, remodeleaza, concomitent cu realizarea programului sau prestabilit, punctul de pornire fiind constituit de efectele mediului familial. Rezultatele scolare ale elevilor din clasele primare ,dar si din urmatoarele trepte de scolaritate vor depinde in masura hotaratoare de educatia copiilor din primii ani de viata si, in buna masura, de educarea / reeducarea parintilor .In urma unor cercetari s-a constatat ca diferentele de ritm adaptiv la viata scolara si de asimilare a statutului de elev au drept cauza principala diferentele de educatie din etapa antescolara .

In concluzie, intreaga personalitate, toata formatia profesionala si stilul de viata sunt produsul invatarii, in cadrul celor doua procesela fel de importante educatia si instructia, realizate prin intermediul scolii si al competentelor de profil .