Psihologie
Autism - definireAutism - Definire Autismul este ,,pierderea contactului cu lumea exterioara printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi manifestarea schizofreniei". (``Dictionar medical``, 1997, p.97) In articolul sau din ,,Dictionarul de psihologie"aparut la editura Babel in 1997(pag.257), Prof. Univ. Dr. Emil Verza de la Universitatea din Bucuresti il citeaza pe psihiatrul elvetian Eugen Bleuler care, in 1911 a introdus termenul de autism si care il definea ca 'detasare de realitate insotita de predominanta vietii interioare'. De asemenea, face o asociere intre autism si introversiunea descrisa de un alt celebru psihiatru elvetian, Carl Gustav Jung. Autismul (gr. autos - insusi), dupa E.Bleuler, este un "sindrom constand in replierea totala asupra propriei lumi launtrice, mod de gandire necritica centrata pe subiectivitate si rupt de realitate, dominata de fantezie si reverii. Subiectul refuza contactul cu persoane si obiecte externe si se refugiaza in lumea sa launtrica in care isi satisface dorintele in plan imaginativ, se compenseaza afectiv prin fantasme care in cazuri patologice sunt duse pana la delir halucinatoriu" (Paul Popescu Neveanu,1978,pag.143). Alois Ghergut defineste autismul ca un ``sindrom patologic, aparut in copilarie, caracterizat printr-o stare de instrainare / retragere, o lipsa de raspuns social si/sau interes fata de cei din jur, dificultati de comunicare si de limbaj, imposibilitatea de a dezvolta un atasament normal si existenta unor cai bizare de a raspunde la stimulii din mediul inconjurator``. (Alois Ghergut, 2005, pag. 85) Definitia autismului in Dictionar medical, L.Manuila, A.Manuila, M. Nicolim; Edit. CERES, Bucuresti, 1997 este ``pierdere de contact cu lumea exterioara, printr-o repliere in sine insusi, un mod de gandire detasat de realitate si o predominanta a vietii interioare. Autismul poate fi manifestarea unei schizofrenii``(pag.271).
|