Importanta aprecierii si acordarii atentiei copiilor

IMPORTANTA APRECIERII SI ACORDARII ATENTIEI COPIILOR

Inca de la nastere, fiecare copil are un stil al sau unic. Parintii cu mai multi copiii se minuneaza de cat de diferiti sunt copiii lor intre ei. Pe parcursul cresterii sale, copilul isi scrie povestea propriei dezvoltari, avand originalitatea si individualitatea lui precum si nevoi specifice care vor ii vor genera si motiva evolutia si comportamentul.

Prima relatie de tip social pe care orice copil o stabileste imediat dupa venirea sa pe lume este cea cu parintii sai. Aceasta relatie de baza pentru dezvoltarea copilului si apoi a adultului, este o piatra de temelie si un model pentru viata lui sociala, incepand cu cea prescolara, scolara si de mai tarziu, pana la maturitate. De ce este atat de importanta aceasta relatie parinti-copii? Pentru ca aceasta determina dezvoltarea copilului si implinirea adecvata a nevoilor sale.

In primul rand copiii au nevoie de dragoste: sa fie iubiti, sa se simta iubiti, sa li se spuna ca sunt iubiti, sa li se arate ca sunt iubiti, si asta indiferent de comportamentul lor, si la bine si la rau. Cu precadere la varstele mici, copiii inteleg ca sunt iubiti atunci cand sunt dezmierdati si imbratisati. Exista totusi momente in care suntem foarte ocupati si copilul vine sa ne imbratiseze: este foarte important este sa nu il respingem. O sarutare si o strangere la piept nu ne rapesc mai mult de un minut din activitate si copilul dvs o merita cu orice prilej. Dragostea implica si sa-l ascultam pe copil, fiind importanta pentru a afla nevoile copilului, dorintele sale, gandurile si sentimentele lui. Toate acestea vor duce la realizarea unei bune comunicari intre parinti si copil. Copilul va castiga astfel incredere in parinti si va sti ca ori de cate ori va avea o problema sau o neliniste va fi ascultat si va avea cu cine discuta. Tot aici putem incadra si acordarea atentiei, care in functie de varsta copilului poate consta intr-o discutie despre o anumita tema care il preocupa sau a unui joc pentru copii cu varste mai mici, sprijinul si ajutorul la lectii, sau invatarea unor deprinderi si cunostinte extrascolare.

Copiii au nevoie si de reguli, limite si granite. Existenta unui program, a unor cadre si reguli stiute si respectate atat de parinti cat si de copil, dau copilului un sentiment de siguranta si il invata pe mai tarziu sa fie ordonat si sa se supuna autoritatii (profesori, sefi, etc). Atentie la rigiditate! Flexibilitatea si toleranta sunt esentiale, copilul invatand sa devina adaptabil, sa tolereze neprevazutul si sa faca fata schimbarii.

In contextul acestor reguli, apare si disciplinarea pozitiva, facuta cu dragoste. Atentie la limbajul folosit. De multe ori, parintele furios tipa la copil, il eticheteaza (esti prost, incapabil, rau, etc) sau il ridiculizeaza (rade de el), devenind in final agresiv. Copiii mici vor dezvolta teama iar copiii mai mari vor deveni maniosi la randul lor (samanta rebeliunii lor de mai tarziu). Disciplinarea adecvata presupune afectiune, consecventa (cand promiti o pedeapsa te tii de cuvant), rabdare si fermitate. In acest context al disciplinarii, copilul poate invata si ce inseamna a fi iertat si a ierta, prin exceptii de la regula bine gandite de parinte.

Un alt aspect important legat de relatia parinte-copil este respectul pe care parintii il acorda copilului. Respectandu-l, el se va simti valorizat, tratat de la egal la egal cu ceilalti membrii ai familiei. Nu ezitati niciodata sa va cereti scuze daca ati gresit cu ceva fata de el sa ii spuneti "iarta-ma", "imi cer scuze" sau sa-i multumiti. Exemplul personal este mai important decat o mie de cuvinte.