Studiu de caz: Copilul abuzat emotional

Studiu de caz: Copilul abuzat emotional

MOTIVATIA PROIECTULUI

Tot mai multi copii sunt abuzati fizic, psihic sau sexual de persoane in care au incredere sau care ar trebui sa-i protejeze. In fiecare an numarul de copii abuzati este in crestere. Cele mai numeroase cazuri de abuz semnalate sunt cele legate de molestare fizica si abuz emotional, urmate de alte forme de abuz. Cei mai multi copii care reclama astfel de cazuri sunt baieti. In ceea ce priveste mediul cel mai frecvent in care au avut loc abuzurile semnalate, potrivit apelurilor inregistrate acesta este familia, urmata de scoala, familia extinsa, spatiul public, centrul de plasament si casa de tip familial. Statistica releva ca, in functie de criteriul reprezentat de categoria de varsta a apelantilor, 47% dintre acestia au fost copii.

Abuzul emotional sau psihologic implica orice atitudine comportamentala verbala ori non-verbala care produce un impact negativ asupra emotiilor unei persoane. In abuzul emotional, o persoana urmareste sa submineze personalitatea altei persoane, iar modul de realizare merge de la critici, insulte ce dau nastere unor sentimente de inferioritate pana la manipulare.

Efectele abuzului emotional sunt conectate direct cu relatia dintre victima si abuzator. Cu cat relatia este mai apropiata cu atat mai devastatoare sunt efectele. De asemenea, intensitatea, frecventa si durata abuzului sporesc efectele asupra psihicului copiilor. Mesajul negativ al abuzului emotional la copii cauzeaza distrugerea eului prin distrugerea dezvoltarii emotionale a simtului pozitiv despre sine. Abuzul emotional la copii este definit ca "mesaje negative constante". Chiar si un singur mesaj de respingere poate provoca efecte negative pe termen lung.

Efectele grave ale abuzului emotional, pot fi si fiziologice mai mult decat se credea inainte. Studii facute pe copiii abandonati si abuzati grav, din Romania, au revelat leziuni in anumite parti ale creierului. Repetatele traume au dus la cresterea eliberarii hormonilor de stres care ataca tesutul sensibil al creierului si distruge neuronii nou formati. Ariile creierului lor responsabile de managementul emotiilor erau de 20% spre 30%, mai mici ca a altor copii de aceeasi varsta. E logic sa concludem ca aceste distrugeri pot rezulta in orice copil care sufera de abuzuri sau abandon. (Dr. Alice Miller, Childhood Trauma, presented as a lecture to the YWHA, New York City, 1998).

Efecte fizice: probleme de vorbire, intarziere in dezvoltarea fizica, ticuri faciale, alimentare dezordonata, abuz de droguri, autoranire (cu foc, cutite), intentii suicidale, suicid total.

Efecte comportamentale: iritabilitate, tulburari de somn, inabilitate de a crede in ceilalti, depresie, comportamente neadecvate varstei, tristete profunda, tulburari de obicei (supt, lovire, balansare), agresiune, furt, minciuna, autoranire, prostitutie, angajare in comportamente de risc, intentii suicidale, suicid complet.

Efecte emotionale: inabilitate de a controla emotiile si chestionarea aspectelor religioase.

Cercetatorii au aratat ca semnele abuzului emotional difera nu numai in functie de varsta dar in multe cazuri si in functie de gen. Semnele de contrast sunt in parte facute de stilurile parentale masculin si feminin. Baietii sunt invatati ca a plange nu este masculin si ca a afisa manie sau alte comportamente fizice sunt acceptabile, iar fetele sunt invatate ca mania nu este potrivita si ca aratandu-si emotiile este ceva feminin.

Avand in vedere faptul ca copiii sunt una din categoriile vulnerabile ale societatii, fiind in grija persoanelor adulte mai mult sau mai putin responsabile de propriul comportament, avand in vedere studiile facute pe copiii abuzati, statisticile ingrijoratoare, precum si efectele devastatoare pe care le are abuzul emotional asupra calitatii vietii copiilor si a starii de sanatate se impune existenta unui proiect de consiliere a acestei categorii de persoane, si anume copiii abuzati emotional.

DEFINIREA PROBLEMEI

Abuzul este orice comportament care este destinat pentru a controla si subjuga o alta fiinta umana prin folosirea fricii, umilintei, intimidarii, vinei, constrangerii, manipularii, etc.

Abuzul emotional consta in ofensarea victimei fara a folosi elemente de abuz fizic sau sexual, manifestandu-se prin violenta emotionala si psihologica. Abuzul emotional include un comportament constant fata de persoana respectiva, comportament ce devine un 70

element dominant in viata de zi cu zi a victimei. Abuzul emotional poate include orice de la forma de abuz verbal si critica constanta, la multe tactici subtile cum ar fi repetatele dezaprobari sau chiar refuzul de a fi placut vreodata.

DESCRIEREA PROBLEMEI

Deoarece abuzul emotional ataca psihicul copiilor si dezvoltarea sinelui, victimele abuzului emotional pot sa devina convinse ca ele sunt nevrednice de a primi iubire si afectiune, pot sa creada ca nimeni nu le poate dori. Ele stau in situatia abuziva deoarece cred ca nu au unde altundeva sa mearga. Ultima lor frica este de a nu fi singure. Cateva forme de abuz ar fi:

1. Respingerea - Parintii care nu au abilitatea de a crea o legatura cu copiii lor deseori vor afisa un comportament de respingere inspre copii. Ei spun copiilor intr-o varietate de forme "tu nu esti dorit". Ei pot de asemenea sa le spuna ca sunt nevrednici. Copiii pot deveni "tapul ispasitor" al familiei, fiind invinovatit pentru toate problemele familiei.

2. Ignorarea - Adultii sunt deseori incapabili sa raspunda nevoilor propriilor copii. Ei nu arata atasament copiilor sau nu le asigura cresterea, nu arata interes pentru copii, pentru exprimarea afectiunii sau nu recunosc prezenta copiilor. De multe ori parintii fizic sunt acolo dar nu si emotional.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

3. Terorizarea - Parintii deseori critica si pedepsesc copiii si cand nu ar trebui. Interzic intalnirile cu prietenii, impiedica crearea de noi prieteni, verifica agende, programului zilnic, a corespondenta sau jurnalul intim. Le fac observatii cu privire la orice activitati, le distrug anumite lucruri indragite de ei. Copiii pot fi amenintati cu moartea, mutilati sau abandonati.

4. Izolarea - Un parinte care abuzeaza de copil prin izolare poate sa nu ii permita copilului sa se angajeze in activitati apropiate varstei, poate sa il tina inchis in camera lui, sa nu il expuna stimularii, sau pot sa ii opreasca de la participarea in activitati extracurriculare. Parintii pot sa ceara copiilor sa stea in camera lor dupa orele de scoala pana urmatoarea dimineata sau le va restrictiona mancarea.

5. Coruperea - Parintii permit copiilor sa foloseasca droguri sau bauturi alcoolice, sa priveasca comportamente crude impotriva animalelor, sa priveasca materiale pornografice si acte sexuale pentru adulti, sa fie martori sau sa participe in activitati criminale cum ar fi: furtul, prostitutia, jocurile de noroc, etc.

6. Umilinta - Parintii pot sa ii ridiculizeze pe copii pentru afisarea emotiilor normale si sa aiba expectante mult prea ridicate pentru abilitatile lor normale. Pot sa ii umileasca in fata familiei, a rudelor, a prietenilor si chiar a strainilor, sa ii puna situatii dificile.

Alte tipuri de abuz (fizic, sexual) sunt de obicei usor identificabile deoarece semnele sunt vizibile, dar abuzul emotional poate fi foarte greu diagnosticat. In unele cazuri, un copil abuzat emotional nu va prezenta semne ale abuzului.

Pentru acest motiv, abuzul emotional este cea mai dificila forma de maltratare a copiilor pentru identificare si stopare. Acest tip de abuz lasa cicatrici ascunse care se manifesta in numeroase moduri. Copiii abuzati emotional de cele mai multe ori nu au curajul sa spuna acest lucru altor persoane, iar daca ajung la cabinetele de psihologie ajung cu probleme de 71

substitut nu cu cele reale. Insecuritatea, stima de sine scazuta, comportamentele destructive, acte de manie, dezvoltare saracacioasa a aptitudinilor de baza, abuzul de alcool si droguri, forme dificile de relationare, intentia suicidala si suicidul, toate pot fi rezultate ale abuzului emotional.

STUDII CARE ABORDEAZA O PROBLEMATICA SIMILARA

Numarul copiilor abuzati, sub toate formele, este foarte mare in Romania. Un exemplu concludent este cel al statisticilor realizate de organizatia Salvati Copiii Romania care prezinta, in raportul anual pe 2005, 691 de astfel de cazuri, din care: 378 au fost de viol, 151 de pedofilie, 62 de perversiuni sexuale, 56 de corupere sexuala, 17 de incest si alte 27 tot de corupere sexuala. Ar mai trebui precizat faptul ca, in Romania, numarul de copii exploatati sexual prin retelele de trafic de profil internationale este ingrijorator de ridicat. Numarul recunoscut de organizatia Salvati Copiii Romani este de 89, cel putin pe anul 2005, insa numarul real probabil ca nu il vom sti niciodata.

"Eu l-am facut, eu il omor" chiar se intampla: anul 2005 a insemnat si o crestere a cazurilor de pruncucidere: 32 cazuri de la cate 25 de cazuri in anii 2003 si 2004. Foarte ingrijorator este numarul ridicat de copii exploatati prin munca fortata si/sau prin cersit, iar ceea ce este mai grav e ca insasi "rudele - tutore' ai acelor copii ii obliga la astfel de activitati. Numai in 2003, Institutul National de Statistica raporta 70.000 de cazuri de munca fortata in randurile copiilor, spre exemplu.

TEORII/MODELE EXPLICATIVE

Analiza comparativa a rezultatelor cercetarilor intreprinse pana acum in Romania cu privire la abuzul copilului in familie, releva anumite regularitati privind formele de manifestare si cauzele acestui fenomen. Factorii comuni care apar in toate analizele si care pot fi considerati cauze ale abuzului copilului sunt: saracia, nivelul scazut de educatie si informare, conflictele si destramarea familiilor, alcoolismul si comportamentul acestui fenomen.

Intr-o familie in care abuzul e la el acasa, copiii cresc intr-o atmosfera in care nevoile lor de baza sunt profund neglijate, iar functiile parentale nu pot fi indeplinite. Aceste medii abuzive seamana cu cele in care se petrec acte de tortura. Cresterea intr-un mediu coercitiv are efecte profunde asupra supravietuitorilor. O astfel de persoana nu va fi un adult bine adaptat. Copiii expusi in mod constant abuzului vor fi afectati in aproape toate sferele semnificative ale dezvoltarii lor. De asemenea, dezvolta maniere de a face fata pentru rezolvarea situatiilor imediate, vor avea dificultati in ceea ce privesc relatiile pe termen lung.

EVALUAREA PROBLEMEI/OPERATIONALIZAREA PROBLEMEI

Problema copiilor abuzati emotional consta in faptul ca manifesta probleme de relationare, inabilitate de a crede in ceilalti, stima de sine scazuta, performante scolare scazute, comportamente destructive, acte de manie si agresiune, dezvoltare saracacioasa a aptitudinilor de baza, neascultare, abuz de alcool si droguri, tulburari de somn, autoranire, minciuni, inselaciuni, inabilitate de a controla emotiile, prostitutie, depresie, intentii suicidale si chiar suicid.

IDENTIFICAREA POSIBILILOR FACTORI DE INITIERE SI DEZVOLTARE A PROBLEMEI

Factorii care initiaza si dezvolta problema sunt acei factori care produc in mod direct 72

simptomatologia. In cazul abuzului emotional pot fi mai multi, dupa cum am vazut in descrierile de mai sus si se refera la:

− comportamente ale abuzatorilor - respingerea copiilor, ignorarea lor, terorizarea, izolarea, coruperea, umilirea, deprivarea, manipularea psihologica, etc

− cuvinte abuzive-cuvinte defaimatoare (prostule, tantalaule, nu esti bun de nimic, nu faci nimic bine, etc), cuvinte obscene, amenintatoare.

− cognitiile: nu sunt bun de nimic, nimeni nu ma iubeste, sunt rau, nu sunt bun de nimic, etc

IDENTIFICAREA FACTORILOR DE MENTINERE SI DE ACTIVARE A PROBLEMEI

Factorii de mentinere si de activare a problemei pot fi factorii de initiere si dezvoltare a problemei care in functie de intensitatea, durata si frecventa dezvolta problema tot mai mult, ducand la agravarea simptomatologiei.

Pe langa acesti factori pot actiona si factorii predispozanti cum ar fi temperamentul copiilor si cognitiile lor (nimeni nu are nevoie de mine, nimeni nu ma iubeste, nu sunt capabil de nimic, nu fac nimic bine, nu sunt vrednic sa ma fiu iubit, sunt prost, sunt urat, etc).

PLANUL DE INTERVENTIE PROPRIU ZIS

- Formularea obiectivelor de lunga durata

− Dezvoltarea stimei de sine

− Dezvoltarea abilitatilor de relationare

− Dezvoltarea increderii in ceilalti

− Managementul emotiilor

− Prevenirea comportamentelor de risc

- Formularea obiectivelor specifice

− dezvoltarea sentimentului de autoapreciere si incredere in fortele proprii

− dezvoltarea sentimentului de valoare personala

− cunoasterea relatiei dintre cognitii, comportament si emotii

− dezvoltarea abilitatii de a face fata presiunilor si situatiilor dificile

− corectarea cognitiilor dezadaptative

− imbunatatirea comunicarii cu ceilalti

− recunoasterea emotiilor si intelegerea lor

− recunoasterea impactului emotiilor asupra comportamentelor si relatiilor cu cei din jur

− recunoasterea comportamentelor de risc

− cunoasterea consecintelor comportamentelor de risc

- Strategii de interventie

Activitatile derulate in cadrul acestui program pentru atingerea obiectivelor constau in:

Consilierea individuala

In cadrul sedintelor de consiliere, consilierul va crea o relatie bazata pe incredere, 73

responsabilitate, confidentialitate si respect. De asemenea va crea o atmosfera care sa confere siguranta copilului prin acceptarea neconditionata a acestuia, aratarea interesului fata de problema prezentata, prin empatie si congruenta. El va identifica problemele cu care se confrunta copilul si va realiza lista de probleme dupa care le va alege pe cele mai usoare pentru inceput pentru asigurarea succesului si motivarea implicarii copilului in procesul de consiliere.

Consilierul va apela la diverse tehnici care sa ii asigure succesul in consiliere. El va apela la utilizarea intrebarilor deschise pentru facilitarea comunicarii cu copilul consiliat, il va asculta intr-un mod activ, va evita moralizarea lui si intreruperea comunicarii, se va focaliza pe mesajele transmise de copil, va utiliza o tonalitate potrivita a vocii, va oferi feedback pozitiv pentru intarirea comportamentelor adecvate. Totodata, consilierul va adopta un comportamente congruent cu convingerile si valorile sale personale, ceea ce va imbunatati relatia cu de incredere cu copilul.

Pentru identificarea problemelor copilului si pentru evaluarea eficientei consilierii, consilierul va utiliza modelul HELPING. Acest model va urmari identificarea problemelor de sanatate, emotiile pe care le experimenteaza copilul, problemele de invatare cu care se confrunta, care sunt relatiile copilului cu cei din jur, daca exista conflicte sau dificultati de comunicare, care este imaginea de sine a copilului, nevoile informationale si problemele motivationale sau comportamentale. In functie de problemele identificate pentru rezolvarea acestora va utiliza diverse tehnici de interventie.

Pentru problemele de sanatate copilul va fi directionat spre medici specialisti pentru diagnostic si tratament, urmand ca consilierul sa monitorizeze daca copilul ia sau nu tratamentul indicat, care sunt factorii care pot sa apara si sa il impiedice de la a nu continua tratamentul, fiind langa copil si sustinandu-l pas cu pas.

Pentru cresterea sentimentului de autoapreciere, incredere in fortele proprii si a sentimentului de valoare, pentru modificarea cognitiilor dezadaptative, consilierul va invata copilul relatia care exista intre cognitie, comportament si emotie. El va folosi modelul ABC si va face restructurarea cognitiva necesara. Copilul va invata ca este valoros indiferent de cuvintele pe care le-a auzit pana acum, va invata sa se evalueze corect si sa ii evalueze corect pe cei din jur.

Pentru autocunoastere consilierul va utiliza metoda 'Fereastra lui Johari', care il va ajuta pe copil sa inteleaga proportia dintre informatiile pe care le detine despre el insusi, capacitatea de auto-dezvaluire si modul in care il percep altii.

Crearea unor situatii specifice

Pentru cresterea stimei de sine se vor crea in scoala situatii in care copilul sa aiba oportunitatea de a avea succes, de a-si identifica punctele tari si de a-si le exprima. In sensul acesta se vor organiza workshopuri adaptate varstei pentru pictura, lucru manual, pirogravura, etc, vor fi inscrisi la cluburi sportive, cercuri de limbi straine, calculatoare si alte materii preferate de copii.

Se vor organiza actiuni de voluntariat in care vor fi implicati copiii abuzati, actiuni in cadrul unor camine pentru varstnici si in centre pentru copii cu dezabilitați. In felul acesta copiii vor putea oferi ajutor si vor dobandi sentimentul utilitatii. Totodata va fi o alternativa pentru comportamentele de risc. 74

Jocul de rol

Va fi utilizat pentru dezvoltarea abilitatilor de comunicare si relationare cu cei din jur. In sensul acesta copilul va fi pus in diverse roluri opuse celor pe care el le traieste in viata reala. In felul acesta va putea vedea ca si alte comportamente pe care el nu le-a practicat sunt folositoare si au efecte pozitive in relationarea cu cei din jur. Va invata diverse tehnici de comunicare cum ar fi: formularea si transmiterea de mesaje corecte, ascultarea activa, etc.

Studiul de caz

Pentru managementul emotiilor, copiii consiliati vor avea ocazia in grup sa invete pe cazuri, sa identifice tipurile de emotii, sa le recunoasca la ei insisi si la altii, sa invete despre modul in care apar si efectele lor.

EVALUAREA INTERVENTIEI

Evaluarea s-a realizat pe baza indicatorilor initiali stabiliti in faza de evaluare initiala prin observatie si chestionare. Evaluarea finala a vizat existenta modificarilor cognitiilor, emotiilor si comportamentelor copiilor luati in programul de interventie. Orice modificare sau ameliorarea a fost atribuita programului de interventie.

In urma interventiei prin programul de consiliere, s-au vazut imbunatatiri in functionarea cognitiva, emotionala, comportamentala si relationala a copiilor care au participat la program.

S-a observat ca copiii au invatat sa aiba mai multa incredere in ceilalti, sa aiba o imagine mai corecta despre ei insisi, au invatat ca lumea nu este in totalitate un loc nesigur. De asemenea, au invatat sa-si stapaneasca emotiile negative, sa recunoasca si sa vorbeasca despre sentimentele lor si au invatat sa recunoasca comportamentele de risc si consecintele acestora.