Personalitatea- sistem integral supraordonat

Personalitatea- sistem integral supraordonat

Conceptul de personalitate apare ca un integrator semantic de ordin superior, el coordonand si coreland functional-dinamic continuturile notiunilor referitoate la multitudinea componentelor bioconstiotutionale, a proceselor, starilor si a componentelor socio-culturale. Psihologia opereaza cu termenul de personalitate in referirea sa la orice om normal ca mambru al unei comunitati sociale .

Fondatorul psihologiei personalitatii : = W.Stern - psiholog german

Divergente metodologice in definirea personalitatii:

v    Prima divergenta dintre stiinta - unicitate ( nomotetic- ideografic) a fost generata de modul de intelegere si rezolvare a problemei raportului particular (individual, concret)/ general (universal) . Aceasta dileme a dus la formularea a 2 solutii : 1. solutia prin care se propune ca generalul sa apartina stiintei, iar individualul artei.(ne apare ca o solutie disperata)

2. solutie sustinuta de autori germani in care se admite existenta a 2 psihologii distincte : una nomotetica (stiinta a elementelor) si una ideografica (stiinta a structurii).

Conf.lui G.Allport afirma ca structurile personale ale individualitatii sunt unice (aceasta afirmatie ar trebui admisa ca o prima lege a psihologiei personalitatii).Autorii germani au propus o cale pt.iesirea din dilena general-particular, raportand persoana la 3 serii de norme: general, de grup, individual. Dar aceasta ascunde o capcana metodologica . Intr-o personalitate concreta nu exista 3 sist.distincte (general, tipic, individual), ci unul singur care integreaza in maniere emergenta toate cele 3 sist.

v    2. A doua divergenta biologista/sociologist-culturologica a fost generata de modul de abordare si rezolvare a raportului de determinare, conditionare in cadrul sistemului personalitatii dintre factorii biologici si cei sociali si istorici. Astfel s-au delimitat si confruntat in mod direct orientarea biologistica (rol in structurarea personalitatii si in desfasurarea activitatii si comportamentului factorilor biologici) si este bine orientata de freudism si orientarea sociologist-cultumlogica (person.este produsul actiunii sau mostenirii conditiilor si factorilor socio-culturali ) si are originea in psiholog.multimilor.. Ambele orientari pacatuiesc prin absolutizare si exclusivism, de aceea se impune o noua paradigma oferita de metodologia interactionist sistemica, in care personalitatea ramane o unitate bio-psiho-sociala.

v    A treia divergenta este cea dintre orientarea atomar-descriptivista si cea sintetic structuralista. Prima deriva si se subordoneaza paradigmei asociationiste , iar cea isi are originea si se subordoneaza paradigmei gestaltiste.Amandoua orientari nu pot fi acceptate, corecta din p.d.v. metodologic este tot o paradigma interactionist-sistemica in care se recunoaste si se opereaza atat cu partea cat si cu intregul.

v    A patra divergenta deriva din modul de a concepe si prezenta organizarea interna a personalitatii.S-au constituit astfel doua tendinte: tendinta plana si tendinta ierarhica. Tendinta plana si-a gasit concretizarea in elaborarea teoriei si a modelului trasaturilor si concepe organiz.interna a personalitatii in mod liniar , iar tendinta ierarhica se bazeaza pe princ.subordonarii pe verticala; concepe si prezinta organizarea interna a personalitatii printr-un model multinivelar, supraetajat.

Procesul integrarii sistemice a personalitatii se realizeaza atat pe orizontala (in plan) , cat si pe verticala (ierarhic) = rezulta unitatea in diversitate.

v    A cincea divergenta este legata de dimensiunea temporala a personalitatii, care a delimitat si opus orientarea statica si orientarea dinamica.

Orientarea statica are preocuparea de a dezvalui constantele organizarii interne a personalitatii si ademonstra ca aceasta ramane identica egala cu sine insasi , de-a lungul intregii susccesiuni de momente

Orientarea dinamica se intemeiaza pe admiterea caracterului devenit si evolutiv al organizarii interne a personalitatii . Dinamica unui system este indiferent de natura lui substantial-calitativa , o functie detimp. Toate sistemele reale sunt dinamice. Ex.Sist.cu organizare data, neevolotive (sist.masiniste) si sist.evolutive, cu autoorganizare (orgamisme vii) = personalitatea este un sist.cu autoorganizare, evolutiv. Rez.ca dinamica devine o determinatie bazala absoluta (implica organizarea sau structura interna) iar statica ( o determinatie relative).

Acceptiuni ale termenului de personalitate

Personalitatea este asociata cu mecanismul si logica generala de organizare si integrare in system generic supraordonat a componentelor bioconstitutionale, psihice si socio-culturale.

Definitii dupa Allport : 3 grupe:

Definitiile prin efect extern

deprinderi sau actiuni care influenteaza cu succes alti oameni,* raspunsuri date de altii la un individ considerat ca stimul,* ce cred altii despre tine.* suma totala a efectului produs de un individ asupra societatii. = Rez. Ca numai prin judecatile altora despre noi, personalitatea noastra este cunoscuta ca atare. Allport obs.ca def.prin effect extern confunda personalitatea cu reputatia si ca cineva poate avea mai multe reputatii

Definitiile prin structura interna

W.Stern primul autor = afirma ca perso.este o unitate multiforma dinamica

Psihologii occidentali afrima + pers. Este suma totala a dispozitiilor, impulsurilor, tendintelor si instinctelor biologice inascute ale indiv. Precum si a celor dobandite prin experienta.

Warren = pers.este intreaga organizare mentala a finite umane in orice stadiu al dezv.sale.

R. Linton: "personalitatea este ansamblul organizat al proceselor si starilor psihofiziologice apartinand individului".            G. Allport: "Personalitatea este organizarea dinamica in cadrul individului a acelor sisteme psihofizice care determina gandirea si comportamentul sau caracteristic".

Definitiile pozitiviste sau formale au la baza convingerea autorilor ca structura interna nu este accesibila stiintei, ea nu poate fi studiata direct, si tot ce se poate face este sa se formuleze ipoteze.

Clleland = pers.este conceptualizarea cea mai adecvata a comportamentului unei personae in toate detaliile sale, pe care omul de stiinta o poate da la un mament dat

Allport clasifica definitiile dupa criterilul continutului si dupa criteriul sferei in :

Definitiile reductionist-unidimensionale reduc personalitatea la una din componente, la temperament sau la caracter.

Definitiile multidimensional-globale prezinta personalitatea ca entitate complexa, eterogena, dupa natura substantial-calitativa, a elementelor care o compun.

Mischel = Pers.este unitatea bio-psiho-sociala constituita in procesul adaptarii individului la mediu

Golu = Pers.este un sist.hipercomplex cu autoorganizare, teleonomic, determinat biologic si socio-cultural, cu o dinamica specifica, individualizata .

D.p.d.v. metodologic definitiile de tip global sunt mai adecvate decat cele reductioniste, ele reflectand mai veridic rolul integrator supraordonat al Pers.

Stiinta personalitatii (personologia) = este o constructie interdisciplinara integrata, in care se articuleaza, intr-o structura teoretico-explicativa unitara, datele a trei grupe disciplinare : biologice, psihologice si socio-culturologice. Rez. Ca aceasta trebuie sa-si focalizeze atentia asupra modului in care procesele, functiile si starile psihice individuale se integreaza pe cele trei coordinate principale: dinamico-energetica, relational-sociala si instrumental perfectionala.

Procesul integrarii pe cele 3 coordonate duce la 3 subsisteme function.care def.domeniul de studiu al psiho.perso. si anume:

Dimensiunile personalitatii: temperament, aptitudini si caracter.

Temperamentul

Definitie si caracterizare generala Integrarea insusirilor si trasaturilor de ordin dinamico-energetic al proceselor psihice si actelor motorii (intensitatea, pregnanta, acuitatea, echilibrul) da structura temperamentala a personalitatii . N. Sillamy defineste temperamentul ca: "un ansamblu de elemente biologice, care impreuna cu factorii psihologici, constituie personalitatea"

• In plan psihologic temperamentul se traduce prin manifestari ale individului sub aspect dinamico-energetic in diferite situatii externe:rapiditatea perceptiei, a raspunsurilor verbale, a reactilor motorii; intensitatea trairilor emotionale si durata lor; disponibilitatea la comunicare interpersonala; ascendenta sau obedienta relationala; capacitatea generala de lucru si rezistenta. Temperamentul, desi are o conditionare biologica directa si ereditara, dobandeste valente si sens real numai in plan psihocomportamental. El reprezinta pecetea si dimensiunea dinamico-energetica a oricare unitati psihocomportamentale.*Temperamentul se manifesta in orice situatie, fiind prima determinatie a personalitatii care se impune nemijlocit observatiei.*Temperamenul tine de latura formala, de suprafata a personalitatii si nu de cea interna, de continut.
• Concluzie: temperamentul nu este o variabila neutra din punct de vedere adaptativ. Structura comportamentala este o interfata intre persoana si lume.

Clasificarea temperamentelor

trei categorii: criterii morfologice sau bioconstitutionale; criterii fiziologicesti, criterii psihologice.

Dupa nr.dimensiunilor dupa care se delimiteaza tipurile temperamentale = 2 genuri de clasificare : multidimensionale si binare sau dihotomice.

1. Tipologiile morfologice sau bioconstitutionale

• Hipocrate - a folosit notiunea de tip corporal, det.de aspectul constitutional exterior, de raportul dintre tesutul muscular si   cel osos , precum si de cel dintre cutia toracica si abdomen. El a delimitat : Tipul corporal ftizic : aspect scheletic, fragil, alungit, temperamental rece, calculate,tacut; medical predispus la tuberculoza si tipul apoplectic : aspect musculos obez, abdomen dezv., statura mijlocie sau mica, temperament jovial, afectuos, impulsive, instabil, emotional, ; medical: predispus la tulburari circulatorii si digestive.

Tipologia lui E. Kretschmer. Medic psihiatru german Kretschmer a sesizat o corespondenta frecventa intre simptomatologia psihocomportamentala si aspectul bioconstitutional extern. Clasifica tipologiile din punct d.v.morfologic astfel 3 tipuri princ.+ 1 accesoriu:

• Tipul Picnic-ciclotim-constitutie orizontala, abdomen voluminos, obezitate, piele intinsa, fata moale;  medical : predispus la tulburari maniaco-depresive
• Tipul leptosom (astenic)-schizotim-constitutie verticala, trunchi cilindric, cutie toracica plata,cap mic si rotund, muschi si ose subtiri, nas lung si ascutit ; medical: tulburari de natura schizoida
• Tipul astenic-vascos-constitutie fizica proportionata, dezvoltare robusta a sistemului osos si muscular,umeri lati si bazin ingust.; medical: predispus la epilepsie.
• Ca accesoriu : tipul displastic ce reuneste diferite varietati dismorfe ; medical predispus la epilepsie.
• Pe baza combinatiilor in interiorul tipurilor morfologice picnic si astenic = 6 tipuri temperamentale : 3 ciclotimice (hippomaniac, sintonic, greoi ) si 3 schizotimice ( hiperestezic, schizotimic, anestezic)

Biotipologia italiana :prin G.Viola : ideea de baza a clasificarii elaborate este ca bio-tipurile reprezinta in sine faze intr-o singura dimensiune, fiind unimodale, bimodale si trimodale.Distributia frecvetelor se supune legii lui Gauss.

Proiect: Calificarea unor bunuri ca fiind proprii sau comune. Proiect: Teoria sistemului mondial

• N.Pende adauga la criteriul morphologic sip e cel fiziologic = 4 tipuri biopsihice : longin stenic temp.hipertiroidian armonic, puternic, energic, stapan pe sine; longin astenic, temp.hipertiroidian si hipogenital , fatigabil; brevilin stenic, cu temp.hipergenital si hipersuprarenal, hipotiroidian, euphoric; brevilin astenic cu temp.hipotiroidian si hipohipofizar, lent, fatigabil, deprimat.

Biotipologia franceza - in care se introduce importanta mediului . Sigaud considera ca dezv.organismului depinde de functiunile pe care le solicita mediul : digestia, respiratia, forta musculara si activitatea creierului. In fuct.de predominarea unuia sau altuia dintre sisteme acesta delimiteaza 4 biotipuri : tipul respirator(dynamism , mobilitate) ; tipul digestiv( sedentarism, lentoare) , tipul muscular (forta, energie, agresivitate), tipul cerebral ( activism intellectual, interiorizare)

Biotipologia Americana (W. Sheldon) fotografiaza 4000 studenti si a identificat 17 variabile de tipuri morfologice. Ca element de baza ptr. Delimitarea biotipurilor a luat cele 3 membrane embriogenetice : endoderma, mezoderma, ectoderma.pe seama carora a det.cele 3 biotipuri princ. : Endomorful (constitutie dezv.pe orizontala, sferica, metodic, dezv.sub medie a muschilor si oaselor), Mezomorful ( greu si rectangular, cu dezv.superioara a oaselor si muschilor,dispune de echipament adecvat ptr.solicitarea efortului fizic ex.atleti, aventurieri, soldati) , Ectomorful (predomina linia verticala aspura celei orizontale, inalt, fragil, cu cosul pieptului turtit, slab, cu muschi slab dezv.; constitutie slaba ptr.efort fizic, greutate mai mare a creierului in raport cu masa corpului).

• Sheldon - aduce o inovatie esentiala un biotip se determina prin gradul ridicat de dezvoltare a trasaturilor sale specifice, dar si prin nivelul scazut de exprimare al celorlalte trasaturi, propii celorlalte biotipuri. Inovatia respective se intemeiaza pe convingerea ca biotipul nu este o entitate pura ci include toate cele trei componente, dar in proportii diferite.
• Ptr. Evaluare exacta a biotipurilor Sheldon si Stevens au evlaborat o scala de cotare de la 1-7, iar un biotip trebuie sa aiba trasaturile sale specifice de la nota 4 in sus, iar pe cele proprii celorlate 2 biotipuri de la 4 in jos.
• Pe langa cele 3 biotipuri, Sheldon mai identifica o serie de biotipuri secundare : cel displastic depistat si de Kretschmer¸ masculin-feminin (intregirea reciproca a sexelor); biotipul hipodezvoltat numit si infantiloid .
• Dupa determinarea biotipului, Scheldon a continuat la stabilirea psihotipului corespunzator , identificand si retinand 650 trasaturi pe care le coreleaza cu fiecare biotip. In final obtinand 3 constelatii psihice care coreleaza cu cele biotipologice, fiecare cu 22 de trasaturi  princ. 1: prima constelatie cuprinde: dorinta de relaxare, preferinta ptr.confort, somn profund, nevoia de consolare la necaz, nevoia de afectiune = endomorful (visceroton) ; 2: a doua constelatie : atitudine asertiva, siguranta in afirmare, energie in vorba si fapta, nevoia de exercitiu, maniera deschisa, nevoia de actiune imediata la necaz, vocea sigura = mezomerf ( omatoton). 3: a treia constelatie : tetinere in atitudini, mod nervos, sociofobie, retinere vocala, somn nervos, nevoia de singuratate = ectomorf (cerebroton).

B. Tipologiile fiziologice si psihofiziologice.

• Cea mai cunoscuta tipologie fundamentata fiziologic se leaga de numele lui I.P.Pavlov
• In clasificarea temperamentelor acesta porneste de la : 1 : principiul nevrismul (creierul rol pr.in regl.rapor.organ.) si 2. teza de baza a neuropsihologiei = psihicul este funct.a creierului.
• El a reusit sa desprinda si sa evaluaze prin indicatori cuantificabili 3 propietati naturale care impreuna alcatuiesc un tip general de sistem nervos: 1. forta- este determinata genetic si defineste atat excitatia cat si inhibitia In fuct.de valorile acestor indicatori avem 2 tipuri de sist.nervos :tipul puternic si tipul slab; 2 mobilitatea - viteza si durata instalarii proceselor nervoase fundam. In funct.de valorile indic.= 2 tipuri sist.nervos : tipul mobil si nervos ; 3.echilibrul - proprietatea care rezulta din raportul de forta dintre excitatie si inhibitie = 3 tendinte : spre impulsivitate, inhibare si echilibru . Pavlov = echilibrul = cea dintai insusire ce ni se impune in plan comportamental (impulsivitatea si calmul) . 2 tipuri de sist : echilibrat si neechilibrat;
• Cele 3 insusiri interactioneaza si se combina intre ele, formand 4 tipuri generale de activitate nervoasa:

Tipul puternic-echilibrat-mobil

Tipul puternic-echilibrat-inert

Tipul puternic-neechilibrat-excitabil

Tipul slab

• Pavlov a pus in corespondenta tipurile de sist.nervos comune omului si animalelor cu cele 4 temperamente stabilita din antichitate:

tipul puternic-echilibrat-mobil = tipul sangvinic (vioi, sociabil, adaptabil)

tipul puternic echilibrat - inert = tipul flegmatic (calm, tacut, nesociabil)

tipul neechilibrat-excitabil = tipul coleric ( rezistent, vioi, irascibil, impulsiv)

tipul slab = tipul melancolic ( retras, interiorizat)

• Pavlov a demonstrat ca cele 4 tipuri considerate "pure" se combina intre ele, dand 16 tipuri mixte,singurele care se intalnesc in realitate, tipul pur fiind o entitate mai mult teoretica.
• Mai traziu cercetarile pavloviene au mai dus la desc. Unei a 4 dimensiuni a tipului de sit.nervos : dinamismul = viteza cu care celulele nervoase genereaza procese de  excitatie sau inhibitie

Clasificarea potrivit grupelor sanguine.(Bernard Montain)

gr.A -temperamentul armonic, gr. B -temperament ritmic; gr 0 -temperamentul melodic; gr AB temperamentul complex.

Clasificarea bazata pe asimetria functionala a emisferelor cerebrale (Ned Hermann) :

1. tipul cortical satang ; 2.tipul cortical drept; 3. tipul limbic stang ; 4. tipul limbic drept

C. Tipologiile psihologice

1. Tipologia olandeza-Heymans si Wiersma

pornit de la ipoteza neurofiziologica a lui Otto Gross ( orice fenom.psihic declanseaza o activ.a celulelor nervoase care persista si dupa terminarea lui)

si-au propus sa descrie personalitatea, sub raport temperamental, pe baza a 3 dimensiuni:emotivitatea, activitatea, primaritate-secundaritate.

• -decupand fiecare distributie de trasaturi in 2 parti, acestia au mai stabilit inca 8 tipuri psihologice care coresp.combinatiilor posibile ale celor 3 trasaturi..

2. Tipologia franceza - Rene Le Senne si Gaston Berger - au dezv. olandeza si au adaugat inca 9 trasaturi .

- F.Gauchet si R.Lambert - au aratat ca cele 3 trasaturi olandeze si 9 franceze pot fi reduse la 2 factori independenti : emotivitate si primaritare - secundaritate.

3.Tipologiile psihanalitice. (au ca baza relatiile cu celelalte persoane)

• Freud -- a elaborat tipologie pornind de la stadiile evolutiei sexualitatii: a stabilit urmat tipuri:
• Tipul oral ( depinde excesiv de altii), tipul anal(iritabil, pedant, parcimoniu), tipul uretral( ambitios, competitiv), tipul falie(temerar, sigur pe sine), tipul genital( normalitatea ideala a personalitatii)
• .Karen Horney - ia ca premise directiile principale pe care le poate lua copilul in realtiile sale cu anturajul : a se apropia de oameni, a se opune, a se departa. Deduce 3 tipuri de temperamente: complezent, agresiv, detasat.
• E.Fromm - considera ca interactiunea cu parintii det.tipul de orientare : Descopera 5 tipuri de orientari : receptiva, exploatare, acumulativa, comerciala, productiva

4.Tipologiile care au la baza orientarea catre lume :1. tipologia lui Jung : se refera direct la tipologia lui Gross - tendinta pe care o poseda libidoul, respectiv energiile instinctuale ale individului, de a se orienta fie spre lumea externa (extravertit), fie spre lumea interna (sine).(introvertit).

• Extravertitul acorda valoare lumii externe, el cauta aprobarea sociala, tinde sa fie conformist, este sociabil, iubeste activitatea exterioara.
• Introvertitul se caracterizeaza prin trasaturi opuse, interesul sau esential situandu-se in sfera ideilor.

2. tipologia lui Rorschach - se intameiaza pe opozitia intre extratensiv (coresp.extravertitului) si introversiv ( introvertitului). El mai adauga inca unul - coartat (care astazi se ia in sens de retractat).

5. Tipologii perceptive : a. tipologia lui Jaensch are la baza 3 trasaturi : integrarea variabila fundamentala , diferentierea si polaritatea sentimente-gandire. Cele 3 trasat.combinate = 7 tipuri de personalitate: 4 tipuri integrate ; 2 tipuri dezintegrate; si 1. inteligenta hipertrofiata.

D.Tipologiile clinice.

Sistemul cel mai cunoscut = elaborat de Kurt Schneider - delimiteaza 10 tipuri :

Tipul hipertimic sau hipomaniac, tipul depresiv, tipul nelinistit ( subtipul senzitiv si subtipul anancastic) , Tipul fanatic (paranoic), Tipul isteroid, histrionic sau mitomaniac; Tipul instabil, Tipul exploziv, Tipul apatic, Tipul abulic, Tipul astenic

Caracterul-Definitie si caracterizare generala

• lb.greaca = caracter = semn, bat pentru separarea terenuri . Apoi s-a exprimat ptr. Distingerea unui lucru de altul .
• In psihologie = 2 curente : 1. notiunea de caracter include atat insusirile genotipice deter.biologic, cat si cele fonotipice dobandite sub influenta mediului si 2 . raporteaza notiunea de caracter numai la personalitatea umana.
• Caracterul (ca entitate distincta a sist. Personalitatii) -reprezinta o structura esentiala care defineste orice personalitate individuala in contextual relatiilor sociale, iar pe de alta parte diferentiaza personalitatile individuale intre ele.
• -In definirea lui se opereaza cu : acceptiune extinsa si una restransa . In acceptiunea extinsa caracterul exprima schema logica de organizare a profilului psiho-social al personalitatii, considerat din perspectiva unor norme si criterii valorice in sens restrans caracterul desemneaza un ansamblu inchegat de atitudini, care determina un mod relativ stabil de orientare si raportare a omului la ceilalti semeni, la societate in ansamblu si la sine insusi.
• -Dpdv psihologic, orice individ isi structureaza un anumit mod de raportare si reactie la situatiile sociale, un anumit profil caracterial. Caracterul - apare ca mod individual de relationare si integrare a 2 multimi de solicitari si poate pune individul in urmatoarele 3 ipostaze:
• de concordanta deplina cu societatea, ; -de respingere reciproca totala, -concordanta partiala-discordanta partiala.
• -Caracterul se structureaza prin integrarea in plan cognitiv, afectiv, motivational si volitiv a ceea ce este semnificativ pentru individ in situatiile, evenimentele si experientele sociale.Modalitatea cea mai eficienta de cunoasterea si evaluare a caracterului o reparezinta analiza actelor de conduita in situatii sociale inalt semnificative pentru individ.

1. Structura psihologica a caracterului.

• -In structura caracterului se regasesc elemente de ordin afectiv, motivatioal, cognitiv si volitiv, care tin de existenta sociala a indiv. Si mediaza raporturile lui cu ceilalti semeni si cu societatea . Ponderea celor 4 tipuri in structura caracterului este diferita la diferiti indivizi, si poate constitui un criteriu de clasificare tipologica.
• K.Lewin = o schema si stucturii caracterului care se poate afla la unul din cele 3 niveluri de elaborare : incipient, mediu sau superior.
• Stabilitatea structurii caracteriale nu este de acelasi ordin ca cea a structurii temperamentale, ea trebuie sa posede si un anumit coeficient de flexibilitate care sa-I permita perfectionarea, corectia,reorganizarea. Caracterul este modelabil pe toata durata vietii individului. ( dintr-unul negativ devine unul pozitiv).
• In plan social, - se apreciaza atat stabilitatea/constanta caracterului, cat si flexibilitatea, maleabilitatea lui in functie de criteriile si etaloanele valorice care se aplica unei situatii sau alteia, unui context relational Caracterul reflecta si ne trimite intotdeauna la latura de continut, de esenta a personalitatii ca subiect social si ne impune valorizarea etica a comportamentului.
• Dpdv functional: structura caracteriala include 2 blocuri : blocul de comanda sau directional(contine elemente care strans interdependente formeaza latura interna invizibila a caracterului) ; blocul de executie (se impune o corelare cu blocul de comanda).
• Interfata dintre structura interna a caracterului si conduita = subsistemul atitudinal .
• Atitudinea : pozitia interna adoptata de o pers.fata de situatia sociala in care este pusa. T.M.Newcomb = atitudinea  reflecta fidel experienta anterioara acumulta, conservata si organizata la individ, cand acesta abordeaza o situatie noua.
• -Caracteristicile atitudinii : 1. directia sau orientarea pozitiva sau negativa; 2. gradul de intensitate
• -Dinamica atitudinii : conditionata de caracteristicile obiectului de referinta . Ex dupa Newcomb : 1. dimensionalitatea, 2. suprafata sau intinderea comprehensiva a obiectului; 3. centralitatea psihologica a ob.ptr.subiect; 4. socialitatea
• Expresia externa a atitudinii = opinia si actiunea.
• Dupa obiectul de referinta, atitudinile sunt : atitudini fata de sine si atitudini fata de societate.

2.Trasaturile caracteriale.

• Descrierea si evaluarea structurii caracterului se bazeaza preponderent pe procedeul trasaturilor.
• Trasatura caracteriala este o structura psihica interna, ce confera constanta modului de comportare a unui individ in situatii sociale semnificative pentru el.
• Trasaturile caracteriale se evalueaza numai printr-o operatie de comparatie a unei persoane cu alta.
• -Trasaturile caracteriale au o dinamica polara, ele formand de obicei perechi antagonice. Se gasesc la fiecare persoana intreaga gama de perechi, dar cu grade de dezv.diferite.
• G.W.Allport clasifica trasaturile in : a.) comune si b). individuale ( cardinale; centrale; secundare).
• Structura caracterului = interactiunea trasaturilor globale (sist.caracterial in ansamblu) si trasaturile particulare ( semnificatia relational-sociala a componentelor psihice).
• Determinarea caracterului se realizeaza prin observare si analiza comportamentelor reale in situatii semnificative ptr.subiect.

Aptitudinile

1.Definitie si descriere generala Aptitudinea ne da masura gradului de organizare a sistemului personalitatii sub aspect adaptativ-instrumental concret.

• -se leaga intodeauna de performanta si inteligenta, in dublul sau inteles: cantitativ si calitativ. Cu cat cele 2 laturi ale performantei iau valori mai ridicate, cu atat aptitudinea este mai bine structurata si invers.
• -orice aptitudine pune in evidenta un aspect absolut si unul relativ.Aspectul absolut ne indica ceea ce un subiect luat separat reuseste sa faca intr-o sarcina sau situatiedata.Aspectul relativ ne indica faptul cat de mult si cat de bine realizeaza un subiect intr-o activitate
• termenul de aptitudine se poate folosi intr-o acceptiune largita (este o componenta inalienabila a oricarei structuri normale de personalitate.) si intr-una restransa.
• Pentru evaluarea veridica a aptitudinilor metoda cea mai eficienta este analiza produselor activitatii.
• Aptitudinea in acceptiunea largita si in cea restransa se diferentiaza in concordanta cu structura obiectiva a sarcinilor si scopurilor care compun o activ.integrala. = rezul. reprezita o matrice interna care se muleaza pe o forma de activitate, si care, la randul ei, genereaza o activitate.
• Schema structurala a unei aptitudini cuprinde urmatoarele verigi: Veriga informationala, veriga procesual-operatorie, veriga executive; veriga dinamogena si de autointarire; veriga de reglare(are2secvente-constiinta&vointa).
• Structura aptitudinii are un caracter dinamic.
• Aptitudinea se constituie in ontgeneza pe baza interactiunii complexe, contradictorii dintre fondul ereditar si mediu.

2. Raportul innascut -dobandit in structura aptitudinilor

• Fr.Galton afirma : individul se naste cu un potential aptitudinal mai sarac sau mai bogat, mai prolific sau mai steril, care ramane in structura si esenta sa neschimbat, mediul neadaugand nimic semnificativ.
• Genetistii - absolutizeaza rolul mediului extern, reducand la 0 fondul ereditar. ( aptitud.= produs exclusiv al mediului)
• prin prisma metodei contemporane, ambele orientari sunt eronate = aptitudinea se constituie prin octogeneza pe baza interactiunii complexe , contradictoriu dintre fondul ereditar si mediu.
• d.p.d.v. genetic = 3 tipuri de componente : 1. ce tin direct de ereditate; 2. ce tin preponderent de mediu; 3. de interactiunea ereditate-mediu.

3.Clasificarea aptitudinilor

• Dupa sfera de solicitare si implicare in cadrul activitatii : aptitudini generale si aptitudini speciale
• a)- Aptitudinea generala: aptitudine care este solicitata si intervine in orice fel de activitate a omului sau in rezolvarea unor clase diferite de sarcini. Se imparte in: 1) aptitudinile senzorio-motorii -situatiile concrete care reclama discriminarea si identificarea obiectelorsi efectuarea unor actiuni directe cu ele si 2 ) aptitudini generale intelectuale:se reunesc mai multe functiuni psihice : memoria, imaginatia si inteligenta propiu-zisa.
• in mod curent in calitate de aptitudine generala se ia doar inteligenta (subsumandu-i si memoria si imaginatia).
• definitie inteligenta : - capacitatea de a stabili relatii intre obiecte, fenomene si evenimente.
• este ceea ce masoara testele de inteligenta sau ce indica aceste teste
• capacitatea generala de adaptare la mediu, de gasire a solutiilor optime in situatii noi, inedite.
• E.L. Thorndike delimita 3 tipuri : inteligenta conceptuala sau abstaracta, inteligenta practica, inteligenta sociala.
• D.Hebb si B.Cattell - 2 forme : inteligenta cristalizata si fluida
• H.Gardner introduce notiunea de inteligenta multipla : 7 forme : lingvistica; muzicala; logico-matem; spatiala; kinestezica a corpului; interpersonala; intrapersonala
• R.Sternberg dezv.teoria triarhica a inteligentei in care fiecare se combina cu celelalte doua ptr. a produce un comportament inteligent. Fiecarui aspect ii corespunde o subteorie : ex: subteoria contextuala (context cultural) ; componentiala ; a treia vizeaza cele doua fatete ale inteligentei (cea a noutatii si cea de prelucrare automata a informatiei).
• b) - performanta intr-o activ.complexa este conditionata si de alti factori (nu numai de inteligenta ) : nivelul unor aptitudini speciale. Acestea sunt structuri instrumentale ale personalitatii care asigura obtinerea unor performante deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitate profesionala.
• Ele sunt sustinute in interior de predispozitii ereditare pregnant diferentiate si de mare intensitate, care dicteaza directia
• de evolutie a personalitatii.
• Aptitudinile speciale se bazeaza pe actiunea factorilor specifici, care se evidentiaza in cadrul unor subsist.individualizate ale personalitatii : subsist.auditiv, vizual, cognitiv
• Clasificarea aptitudinilor speciale : - dupa genul activ.in care se manifesta : 1. aptitudini artistice, 2.stiintifice; 3.tehnice; 3.sportive; 5.manageriale
• Nivelul cel mai inalt la care se poate realiza dezvoltarea si integrarea aptitudinilor speciale si a celor generale este cel al talentului ( imbogateste intr-o anumita continuitate logica tezaurul existent) si geniului ( creeaza o epoca noua in dif.domenii punand bazele unui nou stil, curent).

IMAGINEA DE SINE; ROLUL EI REGLATOR IN SIST.PERSONALITATII

• -Imaginea de sine = un complex construct mintal care se elaboreaza in cursul evolutiei ontogenice a individului, in paralel si in stransa interactiune cu eleborarea constiintei lumii obiective, printr-un lung sir de procese si operatii de comparatie.-
• Eul fizic si Eul spiritual (componentele imaginii de sine) se intregesc reciproc, interactioneaza si se interconditioneaza in mod dialectic .
• Formarea imaginii de sine se intrepatrunde organic si constituie o directie esentiala a devenirii personalitatii insasi.
• Inca de la inceput aceasta se impune ca factor mediator principal intre starile interne de necesitate si situatiile si solicitarile externe.­
• de calitatea imaginii de sine depinde : modul general de raportare a indiv.la realitate, gradul de veridicitate si adecvare a optiunilor, hotararilor si actiunilor.
• ­in planul cunoasterii- formarea imaginii de sine este posibila dat.capacitatii de autoscindare a constiintei umane individul fiind in acelasi timp si subiect si obiect .
• Omul ajunge la o anumita imagine de sine : - pe calea autoperceperii , autocontamplarii izolate si prin relationarea interpersonala, compararea imaginilor pe care el si le formeaza despre altii si imaginilor pe care altii le formeaza despre el.
• d.p.d.v. directional aceasta are 3 fatete : 1: fateta "asa cum se percepe si apreciaza subiectul"; 2."asa cum ar dori subiectul sa para" ; 3. " fateta asa cum crede subiectul ca este perceput si apreciat ".
• a avea identitate, inseamna a fi cineva, a ocupa o anumita pozitie in contextul social, a dispune de un statut.
• 2 categ.de semne de identitate : transmise (nume, data si locul nasterii, trasaturile) si dobandite (limbaj. Mers, performante)
• Concluzie :- imaginea de sine reprez.un gen de filtru prin care trec si se compara atat solicitarile interne proprii, cat si cele externe, conditionand modul de a proceda al persoanei la fiecare situatie particulara.

- in jurul acesteia se elaboreaza si mecanismele de aparare a Eului prin modalitati de a face fata stresului psihic..

- o analiza sistematica a fenom.de aparare a facut-o Freud = prin reprimare evenimentele amenintatoare generatoare de tensiune si anxietate sunt impinse in afara constiintei subiectului, astfel incat acesta sa nu-si mai dea seama de existenta lor; = legata de reprimare este starea reactiva persoana face un pas mai departe in negarea impulsului, afirmand vehement unul opus.

= alta categorie de mecan.de aparare include : intelectualizarea, izolarea si anularea.

EUL

Nivelul Eului - nivelul inalt supraordonat unde se produce cu adevarat efectul de emrgenta psihologica globala.

- termenul difera de cel utilizat in psihanaliza ( o instanta particulara a personalitatii) = chintesenta intregului proces de devenire si integrare a personalitatii .

Eul este o componenta inalienabila a oricarei structuri normale de personalitate. Eul este ceea ce diferentiaza, individualizeaza, da consistenta ontologica si delimitare, prin autodeterminare si autoinchidere, personalitatii in raport cu mediul.

- trasaturi : reflexivitatea, adresabilitatea, transpozabilitatea , teleonomia

Prima manifestare a eului in jurul varstei de 3 ani. (pana la 3 ani, copilul se raporteaza la sine ca la o alta persoana.) cand va avea loc trecerea copilului din ipostaza pasiva de obiect in cea activa de subiect.

- d.p.d.v.structural - Eul include 3 componente : Eul corporal, Eul Psihologic, Eul social. - Gradul de elaborare a celor 3 componete ca si modul de integrare a lor difera de la un individ la altul rezultand profile variate ale Eului : 4 profile de baza : somatic; 2. spiritual; 3.social; 4.mixt

- Zlate a elaborat o schema de diferentiere a personalitatii (pers.reala, autoevaluata, ideala, perceputa, proiectata, manifestata. = Eul fiind considerat in plan dinamic : Eul real; autoevaluat; ideal; perceput; proiectat, manifestat. (acestea interactioneaza intre ele , ceea ce face ca Eul sa fie o realitate inalt dinamica, indiv.fiind preocupa de Eul sau).