ALALIA

Alalia ( conform clasificarii tulburarilor de limbaj de E.Verza), alaturi de afazie alcatuiesc tulburarile polimorfe ale limbajului si vorbirii determinate de leziuni cortico-subcorticale.

Termenul de alalie vine de la grecescul alalos - fara vorbire,mut.

Definitie si terminologie

Termenul de alalie a fost introdus in 1843, inlocuit apoi prin afazie si mai tarziu cele doua tulburari de limbaj au fost delimitate.

E.Verza defineste alalia fiind o tulburare grava de vorbire determinata de factori nocivi care afecteaza mai mult sau mai putin zona centrala a vorbirii si se caracterizeaza prin neputinta alaliculului de a vorbi si a intelege in totalitate sau suficient, vorbirea altora, cu toate ca organele de receptie sunt sanatoase si insuficientele nu-s de tip oligofrenic.

Deci, alalia este tulburarea cea mai profunda de elaborare, de organizare si de dezvoltare a limbajului intalnita la copiii care nu au vorbit niciodata si care nu se explica prin deficitul de auz sau prin intarzierea mintala.

Etiologia alaliei

Cauzele alaliei sunt foarte complexe si greu de precizat. Cauzele sunt grupate in trei categorii:

generale - alcoolismul parintilor

- sifilis

- tuberculoza

- rahitism

- traume la nastere

- ereditare (25% - 50%)

psihice - lipsa imboldului in vorbire

- teama patologica

- tonus psihic scazut

3) motorii - intarziere motorie

- defecte generale de motricitate

In mod cert in alalie se intalneste o slaba dezvoltare sau intarziere in dezvoltarea anumitor sisteme cerebrale:

- deficit in auzul fonematic care nu permite sesizarea si diferentierea sunetelor;

- deficit in perceptia vizuala;

- deficit in functia de generalizare si abstractizare;

- deficit emotional: emotivitate, lentoare, vointa slaba.

Simptomatologie

La copilul alalic se mentine un mutism prelungit pana la varsta de 5-7-11 ani, perioada in care copilul fie tace, fie emite sunete nearticulate, gangurite, fie pronunta unele sunete sau cuvinte mono- si bisilabice, cu structura simpla, dominand vocalele.

Se constata dificultati in intelegerea notiunilor abstracte si sesizarea sensurilor unor propozitii. De obicei, alalicii prezinta intarziere in dezvoltarea fizica si mintala, intarziere diferita de a oligofrenilor si care dispare in timp pe parcursul terapiei logopedice. Sunt cazuri cand alalia poate fi insotita de debilitate mintala. Copilul alalic cu debilitate mintala se distanteaza net fata de copilul alalic fara debilitate mintala prin dezvoltarea din punct de vedere psihic intr-un ritm incetinit si limitat, nereusind sa inregistreze performantele copiilor alalici cu posibilitati intelectuale normale.

Copilul alalic neputand vorbi, nu obtine cunostintele necesare ceea ce creeaza o imagine falsa de intarziere mintala si determina suferinte psihice serioase: izolare, irascibilitate, lipsa de comunicare cu cei din jur. La majoritatea alalicilor coexista forme dispraxice cu tulburari de organizare temporala, in grade diferite. La unii predomina forma dispraxica, la altii tulburari de organizare temporala.

In timpul pronuntiei organele fonoarticulatorii sunt incordate si articulatia este hipertona, nediferentiata, nereusind sa pronunte sunetele s,z,t, sau hipotona, articularea sunetelor fiind foarte slaba, confuza, cu greutati in pronuntarea sunetelor c,g,che,chi,ghe,ghi.

In perioada in care lipseste vorbirea, alalicii folosesc foarte mult vorbirea prin mimica si gesturi.

Clasificarea alaliei

Dupa aspectele lezate ale limbajului, alalia poate fi :

- 1) alalia motorie:

- 2) alalia senzoriala:

- 3) alalia senzo-motorie sau mixta.

1) Alalia motorie

Sinonimii : audiomutitate, dispraxie de limbaj.

Simptomatologie

Vorbirea spontana este absenta sau redusa la 3-4 cuvinte. Vorbirea repetata este imposibila, dar in unele cazuri alalicul motor poate pronunta sunete sau silabe izolate, pe care nu le poate integra in cuvinte. Vorbirea se realizeaza cu mare dificultate datorita tulburarilor motorii articulatorii. Miscarile fonoarticulatorii sunt difuze, nesigure, dezordonate.

Pentru alalia motorie sunt caracteristice tulburarile de organizare temporo-spatiale care constau in incapacitatea de realizare secventiala a seriilor articulatorii. Copilul alalic motor nu stie sa vorbeasca. Dispraxia buco-linguo-faciala la copiii alalici exista independent de actul fonator. Alalicii motori sunt inhibati, cu aspect de anchiloza motorie care poate alterna cu perioade de agitatie haotica.

Diagnosticul alaliei motorii se bazeaza pe tulburarea pronuntata a vorbirii orale, pe inexistenta vorbirii articulate din cauza imposibilitatii executarii miscarilor verbale. Acolo unde se pot repeta unele sunete sau cuvinte, imbinarile acestora sunt tulburate datorita si tulburarii auzului fonematic.

Evolutia limbajului la alalicul motor

La alalicii motori evolutia este lenta, cu greutati deosebite in articularea sunetelor. La inceput incearca sa comunice si sa se faca intelesi prin mimica si gesturi sau franturi de cuvinte, apoi sub influenta terapiei logopedice incep sa articuleze corect sunetele, sa pronunte cuvinte, sa formuleze propozitii alcatuite din 2-3 cuvinte. Pe parcurs vorbirea devine tot mai corecta, chiar si sub aspect gramatical. Persista mult timp agramatismele, dislexia-disgrafia (in majoritate este consecutiva si este corectata mai dificil), dar prin metode speciale poate fi inlaturata in totalitate.

2) Alalia senzoriala

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

Sinonimii :surditate verbala congenitala, agnozie auditiva congenitala, surditate verbala prin imperceptie auditiva.

Simptomatologie

Vorbirea spontana este absenta sau redusa la 2-3 cuvinte.Vorbirea repetata poate fi: imposibila, aproximativa sau ecolalica. Vocea alalicului senzorial este sonora.. Poate pronunta unele sunete sau cuvinte mai mult sau mai putin corect,dar nu intelege vorbirea prin cuvinte, cu toate ca la foarte multi acuitatea auditiva este buna.

Tulburarea este localizata la nivelul integrarii centrale. In unele cazuri, se asociaza si un deficit auditiv si atunci vorbirea este nula.Se presupune ca maladiile sau traumatismele creierului duc la imposibilitatea sau slaba diferentiere acustic-verbala din aparatul acustic al vorbirii (regiunea temporala).

Forme pure de alalie senzoriala sunt foarte rare si stabilirea diagnosticului de alalie senzoriala intre 3 si 6 ani este foarte deficitara.

Evolutia limbajului la alalicul senzorial

Deoarece alalicul senzorial prezinta o intarziere usoara datorata nedezvoltarii limbajului si uneori si un deficit auditiv, evolutia limbajului este mai anevoioasa. Ca si la celelalte tulburari de limbaj ea este dependenta si de gradul deficitului neurologic, de varsta la care se incepe terapia logopedica, de interesul pentru corectare, de gradul de intarziere, de colaborarea cu ceilalti factori implicati in educatia copilului.

Pe parcursul terapiei logopedice dispar dificultatile in intelegerea simbolismului verbal, cuvintelor, propozitiilor si terminand cu organizarea sintactica, cu eliminarea agramatismelor, cu exprimarea corecta, coerenta, logica.

3) Alalia senzo - motrica sau mixta

Copilului cu alalie mixta ii lipseste atat vorbirea impresiva cat si expresiva. Ea se datoreaza unei vaste afectiuni a creierului care s-a extins asupra zonelor verbale senzoriale si motorii. Alalia mixta se intalneste mai rar si de obicei una din formele vorbirii este mai accentuat tulburata.

Diagnostic diferential

Confuzia cu alte sindroame,ca : afazia, dizartria,mutismul electiv, autismul, retardul de limbaj este posibila datorita absentei limbajului.

Terapia alaliei

Absenta limbajului este unul dintre cele mai dificile obstacole in calea dezvoltarii psihice normale. Terapia logopedica urmareste elaborarea, organizarea si dezvoltarea limbajului si restructurarea pe aceasta baza a intregii personalitati. In elaborarea limbajului se actioneaza concomitent asupra celor trei componente ale vorbirii : fonetica, vocabular si structura gramaticala.

Terapia logopedica este de lunga durata si foarte complexa. Invatarea limbajului parcurge mai multe etape, in functie de posibilitatile alalicului. In conturarea metodicii se va avea in vedere cooperarea si interesul copilului pentru corectare, varsta,, gradul deficitului neurologic, intelegerea vorbirii.

Este indicat ca terapia logopedica sa inceapa la 4-5 ani. La baza activitatilor trebuie sa stea principiul gradarii efortului verbal in functie de posibilitatile copilului la momentul respectiv. Este indicat ca activitatile sa fie variate, atractive pentru a trezi interesul copilului. La inceput se vor folosi intens analizatorii vizuali, auditivi, tactili si kinestezici.Pentru usurarea intelegerii se va folosi mimica si gestica.

Obiective terapeutice generale si operationale

In procesul terapeutic se constata o mare rezistenta la invatarea limbajului, datorita:

- indiferentei fata de vorbire;

- atitudinii negative fata de vorbire ca urmare a esecului;

- dificultatilor de concentrare a atentiei;

- dificultatilor de colaborare;

- tulburarilor asociate.

Obiective terapeutice generale:

- elaborarea, organizarea si dezvoltarea limbajului ca sistem fundamental al vietii psihice;

- formarea functiei de comunicare a limbajului prin:

a) crearea necesitatii de a comunica pe cale verbala;

b) crearea unor raporturi emotionale favorabile comunicarii;

c) integrarea achizitiilor verbale in experienta de viata a copiilor.

Obiective terapeutice operationale:

- deblocarea aparatului fonoarticulator;

- pregatirea organelor fonoarticulatorii pentru invatarea pronuntiei;

- pregatirea copilului pentru receptarea vorbirii, prin centrarea privirii asupra vorbitorului si formarea atentiei auditive;

- invatarea limbii cu toate componentele sale: fonetica, vocabular si structura gramaticala;

-dezvoltarea si coordonarea motorie;

-orientarea in spatiu si gnozia corporala.

A. Formarea vorbirii la alalicii senzoriali

Se vor avea in vedere trei mari obiective:

1.educarea senzorial-motorie;

2.formarea vorbirii si dezvoltarea gandirii;

3.instruirea.

Educarea senzorial-motorie

Primul obiectiv urmareste educarea perceptiilor acustice care tin de vorbire, educarea perceptiilor vizuale, educarea senzatiilor kinestezice, tactile, a motricitatii generale si verbale.

Se incepe cu identificarea surselor sonore dupa auz, recunoasterea vocii celor din jur, pronuntarea onomatopeelor si recunoasterea lor. Pe parcurs se trece la pronuntarea unor silabe directe, indirecte, cu silabe duble, cu diftongi, grupuri consonantice.

Daca este necesar, se vor face si exercitii de dezvoltare a motricitatii verbale, urmarind mobilitatea bucala-linguala-faciala si exercitii pentru imbunatatirea motricitatii intregului corp.

2) Formarea vorbirii si dezvoltarea gandirii

Pentru realizarea celui de-al doilea obiectiv se incepe cu invatarea unor cuvinte scurte, clare, usoare. Deoarece la alalicii senzoriali dificultatea principala este la nivelul intelegerii, se va insista pe aspectul semantic. Se demonstreaza actiunea sau se indica obiectele si se denumeste cu voce tare.. Alalicul este pus sa repete. Dupa ce denumeste i se cere sa indice obiectul respectiv.

In urmatoarea etapa i se solicita sa arate un obiect cunoscut dupa denumire sau sa efectueze o actiune. Prin mimica sau verbal i se atrage atentia asupra greselilor. Se va insista mult pe analiza fonetica a cuvintelor si a propozitiilor cu sinteza ulterioara, punandu-se un mare accent pe dezvoltarea auzului fonematic. Tot acum se va avea in vedere insusirea semanticii structurii gramaticale (a cuvintelor si propozitiilor).

Citirea labiala a cuvintelor invatate va usura intelegerea continutului si insusirea articulatiei. Nu se poate stabili o ordine a cuvintelor ce trebuie invatate, dar se impune o planificare a acestora.. In general se porneste de la cuvintele cele mai uzuale si legate de persoana lui, de ceea ce-l inconjoara, de activitatile zilnice. La inceput numarul cuvintelor este foarte mic, 2-3 cuvinte. Pe parcurs propozitiile sunt dezvoltate atat sub aspectul numarului de cuvinte cat si al complexitatii exprimarii.

Deci, odata cu imbogatirea vocabularului se educa treptat si structura gramaticala a vorbirii. Mult timp se mentin greselile gramaticale, mai evidente in limbajul scris datorita nerespectarii regulilor morfologice si sintactice. Permanent se va insista asupra preciziei si fortei articulatorii, sonorizarii, a pronuntiei corecte. Se intalnesc frecvente greseli de logica si stil, denaturand sensul celor exprimate. Pentru a respecta succesiunea evenimentelor, copilul va fi dirijat prin intrebari, se va urmari asezarea cuvintelor in propozitii, a propozitiilor in fraze, intelegerea si reproducerea logica a ideilor.

Pe masura ce posibilitatile copilului permit, se va trece la formulari de propozitii pe baza de cuvinte date, la povestire ajungandu-se la un vocabular suficient dezvoltat care sa-i permita sustinerea unui dialog, a unei conversatii cu diferite persoane, la expunerea unui subiect, deci la o integrare normala in colectiv.

3)Instruirea

Paralel cu dezvoltarea vorbirii, se incepe si insusirea limbajului scris, numararea, se dezvolta reprezentari legate de tot ceea ce-l inconjoara.

B.Insusirea vorbirii la alalicii motori

Formarea vorbirii la alalicii motori se bazeaza in special pe metoda vorbirii reflectate, prin imitatie. Corectarea sunetelor pronuntate gresit sau impostarea sunetelor pe care nu le pronunta, se face prin procedee logopedice obisnuite, folosite la corectarea tulburarilor de pronuntie.

Terapia logopedica trebuie inceputa cu exercitii pentru dezvoltarea auzului fonematic, a atentiei si memoriei auditive. Deoarece vocea alalicului motor este foarte slaba, articularea deosebit de anevoioasa, se vor face exercitii de gimnastica fonoarticulatorie generala si specifica sunetelor, urmarindu-se imbunatatirea mobilitatii organelor articulatorii, a dirijarii constiente a aparatului fonoarticulator in articularea sunetelor, obtinandu-se automatizarea miscarilor necesare articularii sunetelor, cuvintelor.

Insusirea articulatiei corecte a sunetelor se va face pe baza imitatiei, logopedul demonstrand in fata oglinzii modul corect de articulare a sunetelor.

Se vor desfasura exercitii de diferentiere a sunetelor opozitionale in paronime si in vorbire in general. La alalicii motori, vocabularul pasiv este suficient sub aspectul volumului, dar nu poate deveni usor un vocabular activ. Se va folosi un bogat material, ilustrat sugestiv, atat pentru denumirea imaginilor, pentru formularea propozitiilor, conturarea unei povestiri, cat si pentru formarea deprinderii de a asculta.

Si la alalicii motori se observa greutati in asezarea cuvintelor in propozitii si a propozitiilor in fraza, in reproducerea ideilor, ca urmare a unei gandiri insuficient organizate. Este absolut necesara includerea alalicului intr-o colectivitate de copii cu vorbire normala, trezirea interesului pentru vorbire, crearea unui mediu stimulativ, lipsit de stari tensionale sau supraprotectionism.

La alalicii senzoriali-motori se aplica masuri si metode combinate, punandu-se accentul pe tulburarea care este mai pronuntata.

Prognosticul este mai favorabil pentru alalicii motori. Alalicii senzoriali, in general, progreseaza mult mai greu. Chiar daca terapia incepe la varsta prescolara, ea trebuie continuata si in primii ani de scoala, deoarece ei nu pot raspunde exigentelor scolare in aceeasi masura ca si copiii normali.

Formarea deprinderii de scris-citit la copilul alalic

Sub aspectul formarii deprinderilor de scris-citit s-a constatat ca se formeaza mai repede decat insusirea limbajului oral. Greselile care apar in scriere sunt o urmare a defectelor vorbirii orale.

La cei cu dominanta senzoriala, unde exista si un deficit de intelegere a vorbirii, scris-cititul ridica probleme serioase. Dislexia-disgrafia este grava si constanta, scrierea putand ajunge la un moment dat posibila dupa copiere, dar imposibila dupa dictare.

La alalicii motori apar greutati in executarea formelor grafice, determinate de imperfectiunile analizatorului moror.Acestora le lipseste coordonarea miscarii diferitelor parti ale bratului datorita carora apar:

- greutati in unirea elementelor grafice ale literelor;

- orientarea literelor este inconstanta;

- literele sunt neuniforme si aglomerate intre ele.

Aspectele discaligrafice sunt insotite si de omisiuni, inversiuni, inlocuiri, adaugiri. La copilul alalic cu debilitate mintala elaborarea deprinderilor de citire-scriere este mai dificila, deoarece inapoierea mintala este o frana puternica in insusirea limbajului oral si scris. La el se constata tulburari motorii-senzoriale, dezinteresul pentru stimulii din afara, care impiedica intelegerea, agravandu-le intarzierea. Leziunile la nivelul sistemului nervos central duc la perturbarea maturizarii neurofunctionale si implicit la intarzieri in dezvoltarea psihomotorie.

Chiar si atunci, cand dupa eforturi prelungite, reusesc sa citeasca, persista greutati deosebite in intelegerea celor citite. Acesti copii raman pentru mult timp, uneori pentru toata viata, la o citire macanica, fara intelegerea celor citite, nu sesizeaza sau nu respecta semnele de punctuatie, nu pot realiza o citire pe sintagme, citirea este deficitara sub aspect prozodic.

Concluzii

Copilul alalic trebuie sa inceapa terapia logopedica inainte de 6-7 ani, dupa aceasta varsta reusita fiind mai dificila. Sub influenta terapiei logopedice recuperarea va fi mult mai rapida pe planul gandirii decat a limbajului, atat sub aspect articulator cat si intelectiv al limbajului, indiferent daca este motorie sau senzoriala.

Sub aspectul structurii fonoarticulatorii, dupa o munca anevoioasa de impostare a sunetelor (in special la alalicii motori), persevereaza greutati in articularea si asamblarea sunetelor in cuvinte, in perceperea si redarea structurilor fonetice corecte a cuvintelor, auzul fonematic, atentia si memoria auditiva fiind profund afectate.

Dupa ce posibilitatile articulatorii au fost ameliorate, deosebit de dificila este incadrarea cuvintelor in circuitul limbajului, formularea propozitiilor, mentinandu-se omisiunile de cuvinte, greseli in folosirea timpului, genului, cazului.

Vorbirea independenta se mentine mult timp putin inteligibila, agramata si aprozodica. Sub influenta terapiei logopedice toate acestea se reduc treptat (dupa ani de terapie) ajungandu-se in cele mai multe cazuri la recuperarea totala a limbajului.