Scrisoare deschisa catre familia mea - de la un alcoolic anonim

Sunt un alcoolic. Am nevoie de ajutor.

Daca imi permiti sa te mint, acceptand asta ca adevar, ma incurajezi sa mint. Adevarul poate fi dureros, dar scoate-l la iveala.

Daca ma lasi sa fiu istet, ma inveti sa imi evit responsabilitatile si, in acelasi timp, sa nu mai am respect fata de tine.

Daca pot, te voi exploata si voi profita de tine. Facand asta, devii complice in incercarea mea de a scapa de responsabilitati.

Poti sa-mi tii lectii, sa ma moralizezi, sa ma dojenesti, sa ma lauzi, invinovatesti, sa ma certi sau sa-mi arunci alcoolul, indiferent daca sunt sub influenta alcoolului sau daca sunt abstinent. Poti sa te simti bine pentru moment, dar situatia se va inrautati.

Daca imi accepti promisiunile, imi ingadui sa-mi aman durerea. La fel e si cu acordurile, intelegerile schimbate. Daca un acord a fost facut, tine-te de el.

Daca iti pierzi firea cu mine, te vei distruge pe tine si orice posibilitate de a ma ajuta.

Daca permiti anxietatii sa te constranga, sa faci ceea ce ar trebui sa fac eu, distrugi, pentru amandoi, sansa de a ne recupera.

Ascunzand sau musamalizand consecintele abuzului meu de alcool, vei reduce sau vei evita criza, perpetuand boala.

Cu toate acestea, gaseste realitatea asa cum as vrea eu. Dependenta de alcool este o boala si se inrautateste pe masura ce abuzul meu continua. Incepe acum sa inveti sa intelegi si sa planifici recuperarea mea. Am nevoie de ajutorul unui doctor, a unui consilier sau a unui psiholog, a unui alcoolic in recuperare si de Dumnezeu. Singur nu ma pot ajuta.

Ma urasc pe mine, dar te iubesc pe tine. A nu face nimic este cea mai rea alegere pe care o poti face pentru noi. Vreau liniste si siguranta in casa noastra si fericire pentru toti.

Te rog, ajuta-ma!

Alcoolicul tau