Gandirea - formele gandirii

Gandirea este procesul psihic de cunoastere cel mai complex si calitativ cel mai inalt. Ea permite omului reflectarea si luarea in stapanire mintala a generalului, esentialului si necesarului din realitatea externa.

Spre deosebire de perceptie, care este legata strict de prezent, hic et nunc, gandirea se organizeaza ca activitate intelectuala multifazica, intinzandu-se pe toate cele trei coordonate temporale: prezent, trecut, viitor. Ea realizeaza o permanenta corelare intre diverse momente si stari ale "obiectului": foloseste informatia despre trecutul obiectului pentru a explica prezentul lui; integreaza informatia despre trecutul si prezentul obiectului pentru a determina (prevedea) starea lui in viitor.

Gandirea confera activitatii de cunoastere atributele abstracti-zarii, predictiei, anticiparii, teoretizarii.

Fiind un proces si o structura multidimensionala de maxima complexitate, gandirea poate fi descrisa si definita din unghiuri diferite: cognitiv-procesual, structural-operational, structural-informational.

Din punct de vedere cognitiv-procesual, gandirea este activitatea intelectuala discursiva de prelucrare criterial-logica a informatiilor furnizate de perceptie sau memorie, in vederea intelegerii, explicarii si interpretarii fenomenelor din univers (natura si societate), a rezolvarii diferitelor tipuri de situatii problematice, a elaborarii diferitelor proiecte si planuri de activitate creatoare, a elaborarii si adoptarii deciziilor optime de actiune.

Din punct de vedere structural-operational, gandirea este un sistem ordonat de operatii sau de transformari care se aplica unei situatii initiale (A₀) pentru aducerea ei intr-o stare finala (scop) (A^*), ce reprezinta un raspuns, un rezultat sau o solutie.

In lumina acestei definitii, gandirea ne dezvaluie o anumita organizare dinamica interna, in cadrul careia vom identifica doua tipuri mari de operatii: generale si particulare (specifice).

Un nivel superior de integrare a continuturilor informationale (respectiv, a notiunilor) este judecata. Aceasta afirma sau neaga ceva despre altceva, suportand testul adevarului. Orice judecata este adevarata sau falsa, dupa cum continutul ei corespunde sau nu realitatii.

La randul lor, constructele informationale ale judecatilor se integreaza in structuri informationale si mai complexe de tipul rationamentelor. In rationament sunt surprinse discursivitatea gandirii, miscarea ei de la anumite date sau judecati initiale catre un anumit rezultat final (o concluzie) in care sa apara informatii sau adevaruri noi.

Rationamentul se realizeaza in trei forme principale: inductiva, in care, pornindu-se de la judecati individuale, particulare, se ajunge la o concluzie generala, deductiva, in care se porneste de la general, particular si se merge spre particular, individual, si analogica, in care se compara doua obiecte pentru a li se pune in evidenta asemanarile, ceea ce au in comun.

Formele gandirii Gandirea se diferentiaza pe plan operational si informational, imbracand mai multe forme:

a) In plan operational distingem: 1) gandirea algoritmica si
2) gandirea euristica si, de asemenea: 1) gandirea convergenta si
2) gandirea divergenta. Gandirea algoritmica se caracterizeaza prin aceea ca aplicarea unei anumite succesiuni de operatii (transformari) duce in mod necesar la rezultatul scontat; gandirea euristica are un caracter explorator, se desfasoara dupa principiul incercare-eroare, succesiunea de operatii nu duce in mod necesar la gasirea solutiei corecte; gandirea convergenta porneste de la un numar mare de elemente, de date pentru a ajunge in final la un numar mic de elemente sau date (ea comprima campul informational); gandirea divergenta porneste de la un numar mic de elemente sau date si ajunge in final la un ansamblu mare de elemente sau date (ea diversifica si largeste campul informational).

b) In plan informational, se diferentiaza: 1) gandirea intuitiv-concreta si 2) gandirea simbolic-abstracta. Gandirea intuitiv-concreta se caracterizeaza prin predominarea codificarii figural-imagistice a continu-turilor informationale si prin dependenta de suportul perceptiv; gandirea simbolic-abstracta se caracterizeaza prin predominarea codificarii informationale si prin detasarea de suportul perceptiv.