Reteaua de servicii sociale privind suportul oferit persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova

Reteaua de servicii sociale privind suportul oferit persoanelor cu handicap mintal in Republica Moldova

La etapa actuala reteaua de servicii sociale unde este incadrata educarea si instruirea copiilor cu nevoi speciale se efectuiaza in cadrul mai multor ministere si anume:

Ministerul Muncii, Protectiei Sociale si Familiei;

Ministerul Sanatatii;

Ministerul Invatamintului;

In subordinea Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei pentru institutionalizarea copiilor cu handicap mintal, copii cu handicap locomotor, in virsta de la 4 ani functioneaza 2 case pentru copii cu handicap mintal (Orhei si Hincesti) cu 720 locuri.

Contingentul tutelatilor:

Paralizie cerebrala infantila;

Retardare mintala de toate categoriile;

Dereglari organice;

Epilepsie;

Schizofrenie;

Polihandicap;

In sistemul ocrotirii sanatatii activeaza 3 case de copii la Tiraspol. In casele de copii din Chisinau si Balti sint educati copii in virsta de la 0 pina la 4-6 ani. Pentru copii de 3-6 ani cu deficiente usoare si moderate functioneaza gradinite speciale, grupuri speciale pe linga gradinitele generale.

Pentru copiii de virsta scolara in sistemul Ministerului Invatamintului la momentul actual functioneaza 65 de institutii de tip internat pentru copii cu diverse anomalii in dezvoltarea fizica si psihica, maladii neuropsihice, cit si copii care fac parte din categoria celor aflati in situatii dificile (copii orfani, copii ramasi fara ingrijirea parintilor, copii cu devieri de comportament etc.)

3 case de copii cu un contingent de 153 de copii;

5 scoli-internat de tip general pentru copii orfani si copii ramasi fara ingrijirea parinteasca cu un contingent de 1856 copii;

9 scoli-internat de tip general cu un contingent de 3915 copii;

32 de scoli ajutatoare pentru copii cu handicap mintal cu un efectiv de 4146 copii (2 scoli sint pentru copiii orfani);

O categorie de copii care necesita protectia statului sint cei cu nevoi speciale. Sarcina acestor institutii este de a trata maladiile de care sufera acesti copii si de a-i instrui. Statul protejeaza acesti copii prin organizarea gratuita a intretinerii, instruirii si asigurarii cu aparataj special.

Copii care fac parte din categoria ce au un anumit handicap nu pot fi integrati in scolile generale din cauza necesitatii organizarii atit a instruirii dupa programe si manuale speciale pe parcursul intregii perioade a invatamintului obligatoriu de 11-12 ani, cit si a unor programe deosebite in activitatea corectionala si de reabilitare sociala.

O categorie de copii in numar de 4146 sunt copii cu handicap mintal. Ei sunt instruiti in 32 de scoli auxiliare. Majoritatea copiilor din aceste institutii sunt din familii socialmente vulnerabile. Intretinerea lor in scoli se efectuiaza gratuit. Minorii se afla in institutii pina la terminarea invatamintului obligatoriu de 8 clase.

Conform datelor unor investigatii efectuate de diferite tari procentul copiilor cu handicap mintal, in raport cu copii scolarizati in scolile generale este in Franta - 3,5%, Japonia - 2,5%, Ungaria - 2,2%. In Repulica Moldova 1% din copii il constituie cei cu un handicap mintal, dar numai 0,7% - din numarul total de copii de virsta scolara. Prin urmare, nu tuturor copiilor cu handicap mintal din republica le sunt create conditii speciale pentru instruire, educatie si recuperare.

Faptul ca contingentul respectiv de copii se afla in scolile de invatamint general provoaca discomfort psihologic atit pentru copii cu deficiente, care nu sint inclusi in procesul de instruire, ei avind nevoie de invatamint special, cit si pentru copii din anturajul acestora. Multi copii din aceasta categorie abandoneaza scoala. Fiind usor influientati de minorii cu comportament deviant, ei, neavind deprinderi minimale de orientare in viata, devin deseori infractori.

Problema fundamentala a scolilor auxiliare este corectia si compensarea anomaliilor in dezvoltare, care se realizeaza dupa un continut special, precum si pregatirea elevilor pentru integrarea sociala si indeplinirea diferitor activitati caracteristice pentru familie, pentru al invata pe copil sa gospodareasca.

Atit copii cu nevoi sociale, cit si cei cu nevoi speciale pe parcursul ultimilor ani au fost protejati de un sir de acte legislative si normative din Republica Moldova.

Continutul instruirii, planurilor de invatamint, programele, materialele didactice, realizarea masurilor medicale se intemeiaza pe atitudinea individuala si diferentiata ce trebuie sa corespunda defectelor primare si secundare, specificului activitatilor cognitive si practice ale copiilor cu dizabilitati, pentru a raspunde cit mai adecvat nevoilor speciale.

Invatamintul special trebuie sa fie recunoscut ca responsabilitate a tuturor celor care lucreaza in acest sistem flexibil si centrat copilului, cu un continut care sa se concentreze pe problemele de viata, de integrare socio-profesionala a absolventilor. Statul trebuie sa promoveze o politica si o strategie nationala pentru copii cu cerinte educationale speciale.

Criza economica din republica a creat probleme dificile in organizarea procesului instructiv-educativ-recuperatoriu al copiilor in asezaminte de tip internat.[1] In eforturile de reasezare pe noi baze ale societatii invatamintului special pentru copiii cu handicapuri fizice sau mintale a inregistrat actiuni si incercari accentuate de racordare la standartele mondiale ale invatamintului special, parte integranta a sistemului general de invatamint. Realizarile in acest domeniu nu epuizeaza toate problemele aparute in sistemul invatamintului special in legatura cu reorganizarea social-economica in societate. Mai persita o multime de contradictii si imperfectiuni ce frineaza procesul activ de antrenare in viata sociala a persoanelor cu handicap;

sistemul de coordonare intre specialisti: pedagogi, psihologi, medici, sociologi, juristi, asistenti sociali, care sint responsabili pentru rezolvarea problemelor persoanelor cu nevoi speciale;

sistemul de asigurare cu asistenta pedagogica, medicala, sociala a handicapului adecvat deficientei, pornindu-se de la structura deficitului;

depistarea si diagnosticarea timpurie a gradului de dezvoltare a copiilor cu nevoi speciale, elaborarea programelor de stimulare si educatie si instruire speciala a copiilor cu nevoi speciale;

lipsa principiilor, formelor si metodelor de integrare a copiilor cu anomalii nepronuntate in dezvoltare in sistemul scolilor de cultura generala si baza tehnico-materiala corespunzatoare;

neincadrarea multor copii cu deficiente in procesul de educatie in institutiile prescolare si scolile speciale;

lipsa unor institutii de invatamint pentru copii cu deficiente asociate;

In Republica Moldova de pina la 1990 s-au inradacinat profund traditiile institutionalizarii persoanelor cu handicap. In prezent insa se caut intens alternative ale integrarii lor in mediul social. Conform experientei statelor occidentale, credem ca alternativa optima o constituie Centrele de Zi si Centrele de Activitati instituite pe principiile normalizarii ce poate fi realizat atunci cind persoanele cu handicap traiesc intr-un cadru cultural-normativ, comunica cu persoane de aceeasi virsta, folosesc serviciile sociale obisnuite, traiesc in conditii asemanatoare cu acele ale cetatenilor sanatosi. Adica, este nevoie ca persoanele cu handicap sa traiasca in instututii mai mici, implicate organic in viata comunitara, statul renuntind la institutiile mari in care copii cu handicap se instraineaza si nu se bucura de o existenta sociala normala. In vederea acestui obiectiv specialistii din Republica Moldova opteaza pentru problema crearii unor institutii specializate pe principiile asistentei sociale si conform planului national de recuperare a persoanelor dizabilitate. Conform opiniilor psihopedagogicilor in aceste Centre trebuie sa se recurga la antrenarea capacitatilor de afirmare, invatare si munca ale persoanelor dizabilitate in limita posibilitatilor lor intelectuale si/sau fizice prin masuri complexe complementare: medicale, economice, pedagogice, psihologice, sociale, aceste persoane aflindu-se intr-un mediu de viata obisnuit.

In subordinea fiecarui minister  se afla un anumit numar de institutii sociale, care acestea la rindul sau indeplinesc anumite sarcini si obligatiuni care trebuie indeplinite.

Analiza: Efectele consumului de alcool Analiza: Identitatea de secui

Institutiile sociale aflate sub jurisdictia Ministerului Muncii, Protectiei Sociale si Familiei sunt urmatoarele:

1.     Casa-internat pentru copii cu deficiente mintale din s. Badani;

2.     Casa-internat pentru copii cu deficiente mintale din or.Hincesti, jud.Lapusna;

3.     Casa-internat pentru copii cu deficiente mintale din or. Orhei;

4.     Internatul psihoneurologic din s. Brinzeni, jud. Edinet;

5.     Internatul psihoneurologic din Cocieri, Dubasari, jud. Chisinau;

6.     Internatul psihoneurologic din or. Bender (Tighina);

7.     Internatul psihoneurologic din or. Tiraspol;

8.     Internatul psihoneurologic din municipiul Balti;

9.     Internatul psihoneurologic din com. Badiceni, jud. Soroca;

Institutiile speciale aflate sub jurisdictia Ministerului Sanatatii sunt:

1.     Casa specializata pentru copii din or. Balti;

2.     Casa specializata pentru copii din or.Chisinau;

3.     Casa republicana pentru copii handicapati din or. Chisinau;

Institutiile de protectie si educatie speciale aflate in subordinea  Ministerului Invatamintului se realizeaza printr-un tip de invatamint diferentiat pentru copii prescolari cu deficiente usoare si medii. Activitatea din aceste institutii se desfasoara conform programelor de invatamint special, aprobate de acest minister. In toate aceste institutii prescolare modul de ingrijire este de tip colectiv permanent, aplicind si atitudinea individuala fata de copil. Scopul acestor institutii este recuperarea medico-psiho-sociala a copilului cu handicap. Majoritatea institutiilor speciale dispun de tehnologii moderne pentru reabilitarea copiilor cu deficiente in scopul integrarii lor sociale. Aceste institutii sint:

1.     Gradinita nr.74 pentru copii cu deficienta mintala, or.Chisinau;

2.     Gradinita nr.76 pentru copii cu deficienta mintala, or.Chisinau;

3.     Gradinita nr.77 pentru copii cu deficiente de limbaj, or. Chisinau;

4.     Gradinita nr.175 pentru copii cu deficiente de limbaj,

or. Chisinau;

5.     Gradinita nr.199, generala si grupe de copii cu deficiente ale aparatului locomotor, or.Chisinau;

6.     Scoala-internat speciala de cultura generala pentru deficientii locomotori din Ialoveni;

7.     Scoala-internat speciala de cultura generala pentru deficientii locomotori din or. Hincesti jud. Lapusna;

In subordenea Ministerului Invatamintului sint si scoli-internat ajutatoare din:

1.     Albinetul Vechi, Falesti, jud. Balti;

2.     Bulboaca, Anenii Noi, jud. Chisinau;

3.     Crihana Veche, Cahul;

4.     Corten, Taraclia;

5.     Costesti, Riscani, jud. Balti;

6.     Dubasarii Vechi, Criuleni, jud. Chisinau;

7.     Calarasi, jud. Ungheni;

8.     Nisporeni, jud.Ungheni;

9.     Popeasca, Stefan-Voda, jud. Causeni;

10.  Sarata-Galbena, Hincesti, jud. Lapusna;

11.  Sarata-Noua, Leova, jud. Lapusna;

12.  Telenesti, jud Orhei,

13.  Visoca, Donduseni, jud. Edinet;

14.  Ceadir-Lunga, jud.Comrat; etc.

Majoritatea statelor lumii, au recunoscut persoana cu drepturi si sanse egale, promovind politici sociale de protectie si servicii sociale, depasind cadrul ingrijirii rezidentiale.

Rolul organizatiilor neguvernamentale (ONG) in reintegrarea persoanei cu handicap este recunoscut si apreciat in mai multe state cu un sector nonguvernamental dezvoltat. Importanta acestuia in reconstituirea capacitatilor de baza a persoanei cu handicap si a factorilor de implicare capata amploare. Constientizarea problemelor cu care se confrunta persoana disabilitata si familiarizarea cu acestea a comunitatii reduce considerabil mecanismul de etichetare, marginalizare si excludere de la viata sociala a persoanelor disabilitate.

Crearea unei retele de servicii sociale cu participarea organizatiilor obstesti va contribui la descentralizarea serviciilor, ceea ce va face sa creasca numarul de institutii sociale, care, pe linga faptul ca vor deveni mai accesibile, vor reduce numarul de persoane in institutiile existente, identificind directia in care trebuie sa se indrepte reforma ingrijirilor institutionalizate, integrarea scolara si sociala eficienta.

Pornind de la schimbarile ce au loc in republica noastra in toate domeniile: politic, economic si social, acestea presupun remanieri esentiale si in sistemul de protectie a copiilor, tinerilor si adultilor cu disabilitati dar si de schimbarile ce tin de institutiile speciale in care sunt integrati cei cu un handicap sever. De aici si obiectivul principal - integrarea sociala a fiecaruia la nivelul potentialului persoanei cu handicap, tendinta de a gasi solutii individuale de recuperare si integrare pentru fiecare persoana disabilitata, de aceea eforturile societatii trebuie sa se conjuge cu ale parintilor pe care nu se cuvine sa-i indepartam de copii. Este nevoie sa ne intoarcem spre familie, sa includem copiii in activitati caracteristice comunitatii si traditiilor respective.

Incheiere

Reactiile societatii fata de problematica persoanelor cu diverse handicapuri senzoriale, fizice ori mintale caracterizate de o mare difersitate, tind a fi sistematizate la nivelul reglamentarilor domeniul specific al politicilor sociale. De multe ori, sensurile conceptului de handicap fara a se preciza tipul sau gradul handicapului nu sunt intotdeauna suficient de bine precizate, ceea ce creaza posibilitatea confuziei acestuia.

Cu toate acestea se poate spune ca viata oamenilor obisnuiti cu cea a persoanelor ce au un handicap mintal decurge in mod diferit. In Republica Moldova pornind de la numarul crescind al persoanelor cu handicap ar trebui ca aceasta problema sa fie examinata cu deplina seriozitate, sub toate aspectele, conform statisticii riguros esalonate, ca familiile care au in ingrijire copii si tineri ce au un handicap mintal sa fie ajutate cum se cuvine in plan medical, pedagogic, social. Este trista insa viata adultilor ce au un handicap mintal si care au fost si sunt educati in institutiile de stat. Integrarea lor in societate este foarte anevoioasa, este complicat ca persoana ce are un handicap mintal sa-si gaseasca un loc de munca de astfel ca si gasirea locului de trai.

La etapa actuala in Republica Moldova nu se face totul sau mai exact, se face prea putin pentru protectia persoanelor ce au un handicap mintal. Starea acestor persoane cu handicap grav, care locuiesc in internate psihoneurologice sau in aziluri este foarte jalnica. Cu situatia economica actuala se incearca sa se creeze diferite centre de zi si centre de activitati unde atit copiii cit si tinerii pot sa-si petreca timpul liber si sa nu fie socotiti a fi marginalizati si exclusi social, sa uite de eticheta care li s-a pus ca sunt fiinte slabe care au nevoie permanenta de asistenta si ajutor, ca sunt oameni inferiori de sortul doi, unii chiar ii numesc "rebutul societatii", este inuman sa te pronunti atit de dur impotriva acestor persoane care nu sunt absolut deloc vinovate de situatia lor si ca ei isi cer ca orice cetatean a unui stat dreptul la viata intima si ca au nevoie de conditii locative normale pentru ca vor sa se simta cu drepturi depline.

Umanizarea atitudinii societatii fata de persoanele cu handicap mintal, motric, senzorial si extinderea integrarii lor in toate sferele vietii sociale ne obliba sa recurgem la modificari esentiale in activitatea profesionala a specialistilor: psihologilor, pedagogilor, educatorilor, lucratorilor medicali, asistentilor sociali.

In societatea contemporana preocuparea pentru persoanele care au un handicap mintal se regaseste in domenii foarte variate si este analizata din perspective tot mai diverse. Multi specialisti ca medicul pediatru, psihologul, asistentii sociali, cadrele didactice din invatamintul de masa si din cel special, numerosi parinti etc., se regasesc in mod fregvent pusi in fata persoanei cu handicap mintal, trebuind sa rezolve, fiecare din punctul lor de vedere problemele uneori complexe si dificile. O persoana oricare i-ar fi handicapul trebuie sa stie ca alaturi sunt oameni afectuosi, el insusi prin aceasta se maturizeaza, isi formeaza capacitatea de independenta sigura, revigorindu-si fortele fizice si intelectuale, deprinderea sa invingind toate obstacolele vietii. Doar in asemenea conditii persoana cu handicap mintal se va integra usor in societate si se va simti membru cu drepturi si obligatii depline a societatii noastre.

Persoana ce dobindeste o deficienta si mai ales mintala se straduieste sa realizeze trecerea de la noul statut, sa optimizeze procesul tranzactilor cu ceilalti, pentru a inregistra eficacitate maximala a readaptarii sociale. O asemenea persoana porneste de la cele mai banale activitati cotidiene, cauta explicatii ale vietii sociale pentru a ajunge la adaptarea celor mai adecvate comportamente.

Handicapul se manifesta in dezavantaj in activitatile cotidiene de astfel obisnuite pentru membrii normali ai colectivitatii (comunicare, mobilitate, autoservire) punind persoana in situatia de a incerca sa gaseasca noi modalitati de adaptare.

Modul de viata a acestor persoane are drept componenta semnificativa prezenta suportului social (a protectiei speciale) prin care se creeaza posibilitatea conturarii diferitelor stiluri de viata. Evaluarea modurilor si stilurilor de viata ale persoanelor cu handicap mintal se bazeaza pe domeniul autonomiei/dependentei in satisfacerea trebuintelor umane.

Modelele de abordare a oricarui tip de handicap s-au asociat cu diferite obiective ale interventiilor: de la institutionalizare la ingrijire in comunitate. Caracteristica distinctiva a celor mai multe tipuri de interventie consta in instruirea unor prestatii "speciale" destinate sa reduca pe cit posibil dificultatile intimpinate de persoanele cu handicap mai ales cel mintal in diferite domenii ale vietii: sanatate, educatie, munca asigurarea veniturilor, etc.

De-a lungul timpului s-a conturat o mare varietate de drepturi si prestatii speciale instituite in favoarea persoanelor cu orice tip de handicap; unele sunt vizate de reglamentari speciale, altele de prevederi ale legislatiei obisnuite.

Multe sperante se leaga astazi de activitatile non-guvernamentale care cu ajutorul lor se incep a deschide diferite centre de zi si centre de activitati pentru persoanele cu handicap mintal, centre de reabilitare pentru copii la fel cu handicap mintal si initierea a mai multor proiecte, programe de suport pentru aceste persoane, diferite forme de intrajutorare toate aceste fiind in interesul persoanelor cu handicap mintal, unele din ele aparind drepturile si libertatile acestor persoane.

Ar fi bine daca in Republica Moldova s-ar deschide si unele ateliere de lucru pentru aceste persoane, unele din ele chiar daca si se deschid sunt pentru persoane ce au un handicap fizic sau oricare alt handicap. Aceste ateliere pot fi deschise pe linga biserici si manastiri pentru a fi integrate cit mai multe persoane cu handicap mintal si cit mai mult timp sa se petreaca in aceste mici locuri de munca.

Tot ce tine de noi si care sunt scopurile noastre este :

sa recunoastem si sa incurajam orice mod de comunicare a acestor persoane;

sa ajutam persoana cu handicap mintal sa devina cit mai independenta posibil;

sa oferim copilului cu handicap mintal de a se integra in societatea altor copii;

sa sustinem si sa ajutam parintii ce au in crestere un copil cu handicap mintal;

sa oferim unele sfaturi parintilor cum sa se comporte in cazul comportamentului dificil al copilului cu un astfel de handicap.

Bibliografie

1.     Albu Adriana, Albu Constantin Asistenta psihopedagogica si medicala a copilului deficient fizic Editura Polirom, Iasi 2000.

2.     Adronache N. Lichii V. (coard) Bazele metodologice ale psiho- pedagogie speciale Chisinau 1997.

3.     Arcan P., Ciumageanu D. Copilul deficient mintal Ed.Faclia Timisoara 1980

4.     Bucur N., Lazar-Atamaniuc L. Simpozionul international Integrarea scolara si sociala a copiilor cu cerinte speciale Chisinau 1998.

5.     Ceobanu Ciprian Conotatii psihosociale al deficientei mintale Iasi 1996.

6.     Conventia cu privire la drepturile copilului (a intrat in vigoare in Republica Moldova la 25 decembrie 1993).

7.     Constitutia Republicii Moldova.

8.     Constitutia Romaniei.

9.     Drutu Ioan Psihologia deficientilor mintali Cluj-Napoca 1995

10. Grecu-Livitchi Maricica Probleme Sociale si de drept ale handicapatilor Chisinau 1992.

11. Grunewald Karl Curs de pregatire a personalului caminelor-spital pentru copii si tineri cu handicap mintal Editura Cons-Tur, Bucuresti 1992.

12. Integrarea sociala a persoanelor cu handicap- un imperativ al statului de drept Centrul Viata Independenta, Chisinau 1989.

13. Krivoshei Boris Road to newhere Helsinki 1999.

14. Livius Manea Protectia Sociala a persoanelor cu handicap Bucuresti 2000.

15. Olarescu Valentina Retinerea in dezvoltarea psihica Chisinau 1989.

16. Paunescu C. Deficienta mintala si organizarea personalitatii EDP, Bucuresti 1977

17. Paunescu C. Deficienta mintala si procesul invatarii EDP, Bucuresti 1976

18. Paunescu C., Musu I. Psihopedagogie speciala integrata: handicapul mintal, handicapul intelectual Ed. Pro-Humanitate,  Bucuresti 1997

19. Paunescu C. Musu I. Recuperarea medico-pedagogica a copilului handicapat mintal Ed. Medicala, Bucuresti 1990

20. Poustovan Ina Psihologia deficientilor mintal Chisinau 1999.

21. Predescu M. Psihopedagogia speciala. Deficienta mintala. Timisoara 1994.

22. Racu Aurelia Istoria psihopedagogiei speciale (manul-crestomatie)

Ed. Lumina, Chisinau 1997.

23. Racu Aurelia Invatamintul special din Moldova. Istorie si actualitate Chisinau 1999.

24. Racu Sergiu Recuperarea tulburarilor psihomotorii ale elevilor cu retard mintal in perioada pubertatii Chisinau 2001.

25. Radu Gh. Dezvoltarea invatamintului pentru handicapati mintal In Tribuna Invatamintului, nr.25/2  Bucuresti 1990

26. Rosca M. Psihologia deficientului mintal EDP Bucuresti 1997

27. Rosca M. Specificul diferentelor dintre copii intirziati mintal si cu normali Bucuresti 1976

28. Spinei Larisa, Popusoi Eugen Handicapul infantil ca problema medico-sociala Chisinau 2000.

29. Sleaptitschi Mihai Cimpul Social Chisinau, 1996.

30. Tonu M., Tonu V. Principii si modele internationale de integrare sociala a persoanelor cu handicap Chisinau 1999

31. Tonu M., Tonu V., Sava V. Legislatia internationala in protectia persoanelor cu handicap Chisinau 1999

32. UNESCO Integrarea scolara a copiilor si adolescentilor handicapati: teorie si practica Paris 1994

33. Vaideanu G., Necularu A. Aspecte ale psihopedagogiei, recuperarii si reintegrarii Iasi 1987

34. Verza E., Paun E. (coord) Educatia integrata a copiilor cu handicap Bucuresti, Unicef 1998

35. Vocea parintilor Asociatia pentru persoanele handicapate mintal. Humanitas din Moldova, Chisinau 2000.

36. Viziuni moderne ale psihopedagogiei Colaborarea Flandra- Moldova, 2000. Pontos Chisinau 2000.

Zazzo R. Debilitati mintale Ed. Didactica si Pedagogia, Bucuresti 1979.