Controlul miscarilor impulsive - psihologia copilului

CONTROLUL MISCARILOR IMPULSIVE - PSIHOLOGIA COPILULUI

In timpul acestei perioade prescolare, copilul invata deasemenea sa-si controleze miscarile instinctive. Un copil se naste in stadiul salbatic, incapabil sa-si controleze impulsurile.

Cand se apropie de varsta primilor pasi, acest control ramane inca primitiv. Daca un alt copil ii ia o jucarie, probabil ca il va lovi pentru a o recupera. Dar, intre cel de-al treilea si al cincilea an de viata, copilul va lucra in mod activ pentru a-si impune un sistem de control al impulsurilor. Bineinteles ca aceasta nu se poate produce intr-o singura zi. Daca il ajutati in mod abil si rezonabil in cursul acestor ani prescolari, in momentul in care se va apropia de cea de-a sasea aniversare, copilul va avea toate sansele de a fi pus la punct un control satisfacator al impulsurilor. Aceasta inseamna ca va fi dezvoltat aptitudinea de a se impiedica in mod efectiv sa loveasca, sa fure, sau sa manifeste orice alt tip de comportament asocial, susceptibil de a-i aduce necazuri la scoala. Aceasta inseamna deasemenea ca dupa varsta de sase ani va trebui sa va intalniti rar cu ocazia de a mai administra pedepse.

Unii parinti nu par sa inteleaga faptul ca instaurarea acestui control de sine presupune timp. Ei cred ca o data ce am spus "nu" unui copil, acesta trebuie sa se supuna imediat. Copilul stie ce inseamna "nu", dar sistemul sau de contol nu este inca suficient de sigur pentru a putea face fata acestei negatii. Aceasta invatare presupune un numar mare de repetitii in timpul anilor prescolari. Amintiti-va de perioada in care copilul invata sa vorbeasca. Nu a inceput cu fraze complicate. Un cuvant sau doua cel mult. Apoi, cu timpul, s-a obisnuit cu fraze ceva mai complexe. Parintii sunt de obicei intelegatori si rabdatori cand este vorba de incercarea copilului de a stapani limbajul. Tot atat de intelegatori ar trebui sa fie cu dezvoltarea aptitudinii de control al impulsurilor.

Psihanalistul Selma Fraiberg da acest exemplu amuzant al dificultatilor unui copil de doi ani de a invata sa-si stapaneasca aceste miscari instinctive si sa renunte la un capriciu. Acestui copil ii placeau dulciurile. Cand, la masa, se ajungea la desert, se emotiona si lovea farfuria din fata sa cu lingura, strigand: "Desert, desert!" In acea zi, la desert era inghetata; trebuia ca mama sa mearga la frigider pentru a o aduce la masa. Strigatele si loviturile in farfurie au enervat-o pe mama care a spus: "Oh, Catherine, ai putina rabdare!" Cand mama s-a intors de la bucatarie, a fost cuprinsa de teama, deoarece micuta parea sa aiba o convulsie. Era inca pe scaun, cu pumnii stransi, cu ochii ficsi, fata rosie si parea ca nu mai respira. "Catherine, ce ai?" striga. La care, Catherine si-a reluat respiratia, a desfacut pumnii si a raspuns: "Tocmai aveam rabdare!"

A respinge o nevoie imediata presupunea un asemenea efort incat fetita a trebuit sa faca apel la toate rezervele de energie pentru a se putea opune acestui elan. De aceea dureaza asa de mult pentru ca cei mici sa-si stapaneasca instinctele.

Parintii pot comite doua greseli majore in timp ce ii invata pe copii sa se controleze. Pe de-o parte, putem sa nu le cerem nimic si in acest caz copilul va ramane la varsta de sase ani la nivelul varstei de doi ani. Va fi incapabil sa-si controleze instinctele asociale. Cea mai mare parte a parintilor insa, au tendinta sa impinga copilul spre a invata totul prea repede. De aceea este foarte util sa stim ceea ce putem astepta, in mod rezonabil de la un copil in timpul anilor prescolari. Va trebui sa ne ajustam exigentele in raport cu ceea ce poate face copilul in mod rezonabil, la o anumita varsta. Presiunea parintilor pentru ca micutul sa se controleze prea devreme poate antrena numeroase probleme: refuzul de a manca, rosul unghiilor, temeri, cosmaruri, toate acestea ascunzand raspunsul copilului la o presiune prea mare, la constrangerea de a invata repede. Exigenta manifestata de parinti trebuie aplicata in mod gradual. Cea mai buna varsta pentru a incepe este la trei ani, deoarece este o varsta echilibrata si cooperanta. In acest moment copilul stapaneste destul de bine limbajul, pentru a putea asimila controlul instinctiv. Lasand un copil sa-si exprime sentimentele in cuvinte, il ajutam sa devina capabil de a controla instinctele si actele asociale. Daca ii permitem sa-i spuna surioarei lui ca o detesta, ii usuram efortul de a-si reprima pofta de a o lovi sau de a-i sparge jucariile.

Dr. Ruth Marthey face o sugestie extraordinara, propunand parintilor sa indice copiilor o alta solutie iesirilor instinctive. Ea sugereaza sa-i dati copilului ceea ce se poate numi "papusa pentru batut", care are rolul de a incasa loviturile fara ca urmarile sa fie nefaste. Aceste marionete care primesc loviturile sunt de fapt papusi solid construite, de carpa. Este indicat sa creati papusi care sa reprezinte fiecare membru al familiei. Acestea se vor dovedi foarte utile pentru a elimina instinctele asociale si pentru a remedia perturbarea sentimentelor.

Dr. Marthey citeaza un exemplu a dovedi utilitatea acestor creaturi: Marie avea trei ani cand s-a nascut fratiorul ei. Imediat dupa aceasta ea si-a numit bebelusul de carpa "Antoine", dupa numele baiatului. Din ziua in care adevaratul Antoine a venit de la clinica, Marie a inceput jocul sau favorit: "a-l bate pe Antoine". Acesta era rau, spargea farfurii si plangea noaptea. Fata de adevaratul Antoine, Marie se arata dulce si mamoasa. Papusa ii ajungea pentru a se elibera de gelozie.

Daca copilul are posibilitatea de a merge la gradinita la trei sau patru ani, aceasta il va ajuta sa invete sa-si stapaneasca instinctele.