Centrii nervosi implicati in limbaj

CENTRII NERVOSI IMPLICATI IN LIMBAJ

Centrii nervosi sunt situati in Sistemul NervosCentral. la mai multe niveluri. Considerati de jos in sus acestia sunt:

maduva spinarii - se gasesc neuronii motori ( asigura tonusul );

trunchiul cerebral - se gasesc nucleii motori ai nervilor cranieni.

Impulsurile initiate aici sau transmise de la centrii motori inferiori, merg prin nervii cranieni motori sau prin componenta motorie a muschilor implicati in fonatie.

cerebelul - rol important in coordonarea miscarilor. Datorita acestuia putem executa miscari foarte precise, fine, mai ales cu membrele superioare ( important pentru scris ).

diencefalul - in diencefal, foarte important pentru limbaj e talamusul. De la nivelul limbii, impulsurile primite de la periferie sunt proiectate pe scoarta. Hipotalamusul influenteaza limbajul prin dirijarea starilor afectiv - volitionale.

Sistemul nervos extrapiramidal este format din centrii corticali, subcorticali, nucleii din trunchiul cerebral, cerebelul.

Caile motorii extrapiramidale trimit si intretin comenzile care conduc miscarile semivoluntare si automate ( printre acestea si cele din timpul scrisului ).

Scoarta cerebrala - e cea mai evoluata parte a S.N.C. Ea acopera intreaga suprafata exterioara a emisferelor cerebrale. La nivelul ei se realizeaza mecanisme nervoase complexe, care asigura substratul psihic al vorbirii. La dreptaci, mecanismele cerebrale implicate in limbaj sunt strict localizate in emisferul stang. La stangaci se pare ca aceste procese corticale nu sunt atat de strict localizate.

Din punct de vedere al limbajului intereseaza urmatoarele aspecte:

- exista portiuni de scoarta cu functie de receptie ( centrii senzitivo -

senzoriali );

- exista portiuni de scoarta cu functie de comanda motorie ( centrii motori )

- exista portiuni de scoarta cu rol de asociatie - fac legatura intre zona de cortex senzorial si zona cu rol motor.

Fiind o activitate reflexa conditionata pentru formarea si mentinerea lor sunt necesare impulsuri auditive si vizuale permanente.

Pentru realizarea lui, ca pentru orice reflex sunt necesari:

- receptori vizuali si auditivi ( la orbi e inlocuit cu cel pentru pipait );

- cale aferenta ( spre centrii nervosi superiori );

- centrii nervosi din S.N.C.;

- cale aferenta prin care impulsurile motorii sunt transmise de la centrii nervosi spre organele efectoare;

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

- efectorii - constituiti din muschii care participa la realizarea limbajului scris si vorbit.

Receptorii - implicati in limbaj sunt cei reprezentati de segmentul receptor al analizatorilor auditivi si vizuali;

2.Calea aferenta - e reprezentata de segmentul de conducere al analizatorilor auditivi si vizuali. Aceste segmente sunt formate dintr-un lant de neuroni, conectati intre ei prin intermediul sinapselor. Un capat al lantului e conectat cu receptorii. Incepand de la receptori, neuronii urca spre S.N.C. unde fac statii la diferite niveluri, atingand in final cortexul. Se ajunge astfel la constientizarea, memorizarea, utilizarea informatiilor inregistrate auditiv si vizual.

Impulsurile auditive ( cuvintele vorbite ) ajung la cortexul senzitiv auditiv.

Impulsurile vizuale ( cuvinte scrise ) ajung la cortexul senzitiv vizual. Aceste arii sunt conectate prin legaturi nervoase, cu o aceeasi arie de asociatie, care integreaza impulsurile primite. Trimite apoi, tot prin legaturi nervoase concluziile la cortexul motor, care la randul lui trimite impulsuri spre muschii implicati in vorbire sau si spre cei folositi in scris.

Cortexul are si rol de autocontrol al limbajului. Prin auz si vaz e evaluata calitatea vorbirii, scrisului si in conformitate cu rezultatul evaluarii, scoarta cerebrala trimite impulsuri prin corectare.

In concluzie se poate spune ca:

Limbajul are o localizare dinamica si la producerea lui participa o arie vasta de zone si ca exista posibilitatea ca unele functii ale zonelor afectate sa fie preluate de catre zonele sanatoase.

Limbajul se realizeaza prin coordonarea unitara a unui complex de sisteme aferente - eferente organizate la diferite nivele functionale. Astfel, la geneza lui participa atat organe de simt periferic ( auz - vaz ) care receptioneaza informatii din mediul extern, cat si zonele corticale in care informatia perceptiei primare e recodificata in impulsuri care sunt transmise la nivelul periferic, de aceasta data la organele fonatorii. Prin efectele impulsului care porneste de la scoarta cerebrala, coardele vocale vibreaza odata cu trecerea curentului de aer expirat. Sunetul brut laringian e modificat prin miscarile facute de buze, limba, mandibula, valul palatului, faringe si intregul laringe. Orice modificare pe parcursul acestui traseu poate produce modificari ale vorbirii, care vor fi in stransa legatura cu locul, intensitatea, natura dereglarilor. Astfel, anomalii ale organelor periferice de emitere a vorbirii pot provoca dislalii mecanice care impiedica vorbirea sonora.

Malformatiile congenitale labio - maxilo - palatine produc rinolalii cu efecte asupra sonorizarii vorbirii, dar de multe ori produc si modificari ale dezvoltarii psihice.

Leziuni aparute in zona frontala pot produce tulburari grave ale limbajului( afazii ).

Afectarea ariilor postcentrale din emisfera stanga produc fenomene dislalice. Leziuni aparute pe traseul unuia din marile sisteme motorii pot produce dizartrii care imbraca anumite forme in functie de sistemul motor lezat.

Producerea limbajului nu se poate realiza in conditii normale in afara receptiei vorbirii. Prin intermediul auzului se realizeaza analiza si sinteza vorbirii orale ( intensitatea, frecventa, succesiunea sunetelor si cuvintelor ) si apoi integrarea acestora in configuratii fonetice unitare. Perceptia vizuala joaca un rol hotarator in limbajul scris - citit. Prin intermediul ei are loc diferentierea si identificarea semnelor grafice si totodata stabilirea de legaturi intre aceste semne si elemente sonore ale vorbirii orale. La nevazatori, in citirea si scrierea textelor in locul perceptiei vizuale intervine perceptia tactila pentru care isi dezvolta mecanisme speciale de identificare, diferentiere si integrare a elementelor lexicale.

In procesul invatarii sonore si a scris - cititului, la omul normal are loc o permanenta raportare a imaginilor auditive la imaginile vizuale si invers, iar la nevazatori o raportare a imaginilor auditive la imaginile tactile si invers.La surdo - muti, in cursul demutizarii, imaginile vizuale suplinesc perceptia auditiva si pe baza ei cuvantul e asociat cu imagini ale semnificatiilor.