Impactul criminalitatii economice asupra utilizatorilor informatiei contabile

Impactul criminalitatii economice asupra utilizatorilor informatiei contabile

Rezumat

Criminalitatea economico-financiara distorsioneaza mediul de afaceri prin atingerea grava adusa concurentei loiale si este intim asociata cu coruptia.

Este un fapt cunoscut si in acelasi timp recunoscut, de toti oamenii de stiinta din cercetrea criminologica, ca germenii criminalitatii economice au aparut o data cu primele forme de viata economica si s-a dezvoltat in paralel cu toate modificarile vietii economico-sociale, culturale si politice.

Abordarea acestui subiect a fost facuta incat sa imbine teoreticul cu practicul. In lucrare mai sunt prezentate metodele de control cele mai eficiente si mai des utilizate pentru depistarea infractionalitatilor dar  si tipurile si caracteristicile acestor fraude economice. Ca parte componenta a criminalitatii am incercat sa prezint pe scurt si fenomenul de frauda economica.

Pentru prevenirea si combaterea criminalitatii economice se pot aplica, anumite metode de control dintre care cele mai importante si cu un rol semnificativ in depistarea neregularitatilor sunt : controlul intern, auditul intern si managementul riscului. Aceste metode de control sunt cel mai adesea folosite in depistarea fraudei si infractionalitatii economice..

Dupa cum am precizat anterior, pe langa aspectele teoretice lucrarea mai prezinta si o parte practica. In exemplificarea criminalitatii economice Compania de audit PriceWaterhouseCoopers, a realizat un studiu printr-un sondaj la cateva companii, printre care si cateva din Romania, unde s-a incercat prezentarea aspectului de criminalitate la nivel national.

Studiul de caz a fost efectuat in anul 2007 si este cel mai cuprinzator de la ora actuala, deoarece pentru realizarea lui au fost intervievati reprezentanti cu functii de raspundere din peste 5.400 de companii din 40 de tari, inclusiv 77 din principalele companii din Romania.

Deci putem spune ca infractiunile din domeniul criminalitatii economice presupun astfel cunostiinte si competente profesionle ridicate din partea celor care le comit. Acestea fiind spuse fenomenul  criminalitatii economice ramane o problema de actualitate cu care se confrunta intreaga societate.

Cuvinte cheie: criminalitate economica, audit intern, control intern, managementul riscului, frauda.

Introducere

Lucrarea “Impactul criminalitatii economice asupra utilizatoriilor informatiei contabile”, prezinta o imagine generala asupra fenomenului de inselaciune si infractionalitate economica.

Este un fapt cunoscut si in acelasi timp recunoscut, de toti oamenii de stiinta din cercetarea criminologica, ca germenii criminalitatii economice au aparut odata cu primele forme de viata economica si s-a dezvoltat in paralel cu toate modificarile vietii economico-sociale, culturale si politice.

Tema privind criminalitatea economica am incercat sa o abordez in asa maniera incat sa imbin teoreticul cu practicul. Sunt prezentate metodele de control cele mai eficiente si mai des utilizate pentru depistarea infractionalitatilor, tipurile si caracteristicile acestor fraude economice.

Am ales aceasta tema spre cercetare din cauza faptului ca am dorit sa vad ce reprezinta conceptul de criminalitate economica dar si pentru a vedea cum se desfasoara o astfel de fapta.

Metodele de control intern reprezinta politicile adoptate de conducerea unei socitati cu scopul de a asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematia si eficienta a activitatii, inclusiv protectia activelor, prevenirea si descoperirea erorilor si fraudelor, acuratetea si realitatea instrumentarii tehnice si contabile astfel incat informatiile financiare sa fie credibile.

Criminalitatea economico financiara distorsioneaza mediul de afaceri prin atingerea grava adusa concurentei loiale si este intim asociata cu coruptia. Unul dintre dusmanii celor care dresc sa combata acest fenomen este mentalittea ca fraierii sunt cei care platesc iar smecherii reusesc sa gaseasca portite de scapare.

Criminalitatea si lupta pentru prevenirea si combaterea criminalitatii prin natura lor, sunt concepte pluridisciplinare si comporta multiple abordari conceptuale si operationale. Ele pot fi analizate din perspectiva juridica, istorica, criminologica, social-politic, logico-sistematica, etica, etc.

Din studiile efectuate de cele mai mari companii de audit din lume in anul 2007, PriceWaterhouseCoopers si KPMG se poate observa importanta pe care o pot lua aceste infractiuni, din cauza faptului ca au un impact rasunator asupra companiilor afectate, asupra pietelor pe care acestea activeaza si nu in ultimul rand asupra intregii vieti economice la nivel local sau global.

Studiul de caz efectuat de catre PriceWaterhouseCoopers din anul 2007 este cel mai cuprinzator de la ora actuala, deoarece pentru realizarea lui au fost intervievati reprezentanti cu functii de raspundere din peste 5.400 de companii din 40 de tari, inclusiv 77 din principalele companii din Romania.

1. Aspecte generale privind criminalitatea economica

Frauda economica

In general frauda poate fi definita ca acea activitate prin care o persoana fizica sau juridica actioneaza cu intentia de a-si procura un beneficiu nelegitim, incalcand o obligatie legala ori contractuala. Notiunea de frauda trebuie desprinsa si examinata distinct in raport cu viciile de consimtamant pe ca le prevede art. 953 Cod Civil, potrivit caruia „creditorii pot, in numele lor personal, sa atace actele viclene, facute de debitori in prejudiciul drepturilor lor”.(Cod Civil, art.953) In orice forma de frauda, reaua credinta se concretizeaza printr-un act ilicit.

Fráuda, fraude, s.f. Inselaciune, delapidare, escrocherie, hotie, act de rea-credinta savarsit de cineva, de obicei pentru a realiza un profit material de pe urma drepturilor altuia, prin provocarea unei pagube. Suma de bani sustrasa prin inselaciune, prin defraudare. [Pr.: fra-u-] – Din fr. fraude, lat. fraus, fraudis.” (DEX, 1996)

Conform standardelor internationale de audit :

„Frauda este acel act intentionat facut de una sau mai multe persoane din randul conducerii, celor insarcinati cu guvernanta, angajatilor sau unor terte parti, care implica folosirea unei inselatorii pentru a obtine un avantaj nedrept sau ilegal.

Factori de risc de frauda sunt evenimente sau conditii care indica un stimulent sau o presiune pentru a comite o frauda sau care ofera o ocazie de a comite o frauda.” (Standarde Internationale de Audit 540).

Fraudele apar peste tot, in relatiile dintre indivizi, in relatiile de afaceri intre parteneri, intre angajati si angajatori, in agentiile guvernamentale, in societatile non-profit, in toate domeniile si in toate tarile.

In lume 43% dintre companii au fost victime ale fraudelor economice in ultimi ani (2006-2008).

La prima vedere, un infractor obisnuit nu este deosebit de o persoana obisnuita. Nu are cazier, este integrat social, este educat, isi tine promosiunile, detine o pozitie de raspundere. De ce aceasta asemanare? Pentru ca fraudele pot fi comise de oricine, in anumite circumstante. Persoanele „de treaba” comit fraude economice.

O statitica a Departamentului de Justitie american releva faptul ca media pierderilor in jafurile armate este de 250 dolari si probabilitatea ca infractorul sa fie prins si sa stea timp indelungat in inchisoae este foarte mare. In cazul infractiunilor economice pierderile financiare sunt mult mai mari (de la sute de mii la milioane de dolari), dar probabilitatea ca infractorii sa fie prinsi si sa sufere pedepse aspre este mica.

„Din punct de vedere teoretic, exista 3 factori importanti asociati cu savarsirea fraudei: oportunitatea, motivatia secreta si autojustificarea – cunoscuti si ca triunghiul fraudei” (Mary-Jo K., Richard R., Joseph W., 2007, pag.67). Acesti factori sunt prezentati in fig nr.1, dupa cum urmeaza:

Motivatia secreta

Oportunitatea Autojustificarea

Eseu: Obligatiuni - elementele obligatiei - clasificarea obligatiilor Referat: Libertatea constiintei - drept fundamental

Fig. nr.1 Triunghiul fraudei

Sursa Forensic Accounting and fraud examination

Oportunitatea apare atunci cand sistemele de control sunt slabe. Deficientele in controalele interne creeaza o atmosfera in care delapidatorii au convingerea ca vor avea succes si nu vor fi descoperiti. Acesta este singurul factor al triunghiului pe care managementul unei societati il poate controla, iimpunand anumite tipuri de controale si punand in aplicare politici eficiente de management al riscului de frauda. Increderea desi constituie un element important al activitati intr-o societate, este deseori si un element care faciliteaza frauda.

Autojustificarea – este capacitatea infractorului de a-si justifia propriile actiuni. Autorul fraudei se convinge pe sine insusi ca angajatorui ii datoreaza aceasta remuneratie pentru ca : nu este platit suficient, este subapreciat pe plan profesional, merita mai mult, la urma urmei societatea isi poate permite gaura financiara pe care se pregateste sa o faca sau este vorba doar de un  imprumut pe care il va rambursa mai tarziu.

Motivatia secreta – poate fi justificata de presiuni financiare din cauza diferentei intre salariu si responsabilitati, presiuni de a atinge anumite obiective financiare, slabiciuni personale ce rezulta dintr-un stil de viata excesiv (jocuri de noroc, amante, droguri, alcool), sau nevoia de a tine pasul cu colegii, prietenii sau vecinii.

1.2. Masuri de depistare a criminalitatii economice

Pentru prevenirea si combaterea criminalitatii economice se pot aplica, anumite metode de control dintre care : controlul intern, auditul intern si managementul riscului.

Controlul intern reprezinta politicile adoptate de conducerea unei societati cu scopul de a asigura obiectivele manageriale privind asigurarea sistematica si eficienta a activitatii, inclusiv protectia activelor, prevenirea si descoperirea erorilor si fraudelor, acuratetea si realitatea instrumentarii tehnice si contabile astfel incat informatiile financiare sa fie credibile.

Controlul intern cuprinde :

o      mediul de control – dat de atitudinea generala si de actiunile intreprinse de conducere privind sistemul intern de control cu efecte asupra procedurilor de control aplicate ;

o      procedurile de control – pe care unitatea le-a stabilit prin conducere, cu scopul de a atinge obiectivele manageriale ;

Pentru ca informatiile contabile sa fie fidele, in cadrul fiecarei intreprinderi trebuie sa existe un control intern conceput rational si aplicat corect. Auditorul trebuie sa analizeze elementele de baza ale controlului intern. Evaluarea riscului de control este o etapa distincta a auditului si un complex de lucrari ce trebuie executate in cadrul auditului.

Controlul intern presupune :

• structura organizatorica ierarhizata si delimitata care sa asigure separarea sarcinilor si supervizarea activitatilor;
• un manual de proceduri interne ( instructiuni si norme interne de lucru ) ;
• un sistem informational corespunzator ;

Obiectivele de realizat ale controlului intern privind sistemul contabil sunt urmatoarele :

• toate tranzactiile economice sunt autorizate de conducerea societatii;
• toate operatiunile sunt inregistrate corect ca suma si in conturi adecvate, in perioada contabila adecvata, astfel incat situatiile finaciare sa fie intocmite conform cu un cadru de raportare financiara identificat;
• accesul la documente si inregistrari sa fie permis cu acordul conducerii;

Auditul este o examinare metodica realizata in vederea determinarii daca activitatile si rezultatele relative la subiectul examinat satisfac dispozitiile prestabilite si daca aceste dispozitii sunt puse in opera intr-un mod eficace si apt in vederea atingerii obiectivelor.

In cazul auditului intern acesta este, in interiorul unei intreprinderii sau al unui organism, o activitate independenta de aprecierea sau controlul operatiilor; el este in serviciul Conducerii. In acest domeniu, el este un control care are drept functie estimarea si evaluarea eficacitatii altor controale.

Obiectivul auditului intern este de a asista membrii Conducerii in exercitarea eficace a responsabilitatilor lor furnizand analize, aprecieri, recomandari si comentarii pertinente referitoare la activitatile examinate, pentru ca acestea sa detina baza de informatii pentru luarea de decizii la nivelul sociatatii.

Auditorul intern este vizat de toate fazele activitatii intreprinderii care intereseaza Conducerea.

Aceasta implica faptul de a apela pana la aspecte contabile si financiare pentru atingerea unei intelegeri depline a operatiilor examinate.

Pentru a ajunge la acest obiectiv final sunt implicate activitatile urmatoare:

examinarea si aprecierea sinceritatii, suficientei si aplicarea controlului contabil, financiar si operational si promovarea unui control eficace la un cost rezonabil;

verificarea conformitatii cu politicile, a planurilor si a procedurilor stabilite;

verificarea la ce punct activele societatii sunt justificate si prezervate de pierderi de orice natura;

verificarea exactitatii informatiilor utilizate de catre Conducere;

evaluarea calitatii actiunii in punerea in executie a responsabilitatilor asumate;

recomandarea de ameliorari operationale.

Unul dintre cele mai importante standarde ce compun Codul controlului intern, aprobat prin Ordinul Ministrului Finantelor publice nr. 946/2005, este standardul referitor la managementul riscurilor.

Conform standardului mentionat mai sus, fiecare entitate publica are obligatia de a analiza sistematic, cel putin o data pe an, riscurile legate de desfasurarea activitatilor sale, sa elaboreze planuri corespunzatoare in directia limitarii posibilelor consecinte ale acestor riscuri si sa numeasca responsabili pentru aplicarea planurilor respective. Organizatiile nu sunt sisteme inchise, ele actioneaza intr-un mediu, care, la randul sau, induce incertitudini ce nu trebuie ignorate.

„Insusirea unui sistem coerent de concepte si de reguli, unanim acceptate pe plan international, devine indispensabila practicii organizationale actuale in sectorul public, in conditiile integrarii Romaniei in Uniunea Europeana.

Se intentioneaza crearea unui cadru unitar de abordare a managementului riscurilor in sectorul public si, prin urmare, armonizarea practicilor dezvoltate la nivelul fiecarei organizatii.

In managementul riscurilor, nu modelele si tehnicile sunt cele mai importante, ci atitudinea fata de risc, iar aceasta este, in primul rand, un aspect al culturii organizationale ce se formeaza in timp, si nu un rezultat al unor norme imperative.

Metodologia prezentata nu are caracterul unei norme, ci se constituie intr-un ghid ce orienteaza organizatiile publice in abordarea managementului riscurilor, a carui implementare deriva din necesitatea aplicarii standardelor de control intern, unanim acceptate in Uniunea Europeana.” (Metodologia de implementare de control intern, ianuarie 2007).

2. Criminalitatea economica la nivel global si national

2.1. Studiu de caz

Conform cu sondajul de opinie elaborat de catre PriceWaterhouseCoopers in anul 2007, fraudele economice raman cele mai problematice chestiuni pentru lumea afacerilor.

„Studiul de caz efectuat de catre PriceWaterhouseCoopers din anul 2007 este cel mai cuprinzator de la ora actuala, deoarece pentru realizarea lui au fost intervievati reprezentanti cu functii de raspundere din peste 5.400 de companii din 40 de tari, inclusiv 77 din principalele companii din Romania.” Global crime survey, 2007)

In urma studiului efectuat tot la 2 ani a rezultat ca mai mult de 43% din companiile de pe intregul glob, au fost victimele acestor infractiuni economice de la ultimul sondaj din 2005.

Pentru Romania, cifra este mai scazuta cu 8% fata de precedentul sondaj de opinie din 2005, aceasta fiind de 36,4% in 2007.

Nivelul fraudelor este uimitor de mare, desi cifra este mai scazuta decat media din Europa Centrala si de Est, de 49,7% si decat cea pentru Romania din 2005, de 44%.

Urmatorii factori determina ca incidenta acestor fraude sa fie mai mica in cazul Romaniei:

Constientizarea scazuta a infractiunilor economice in cadrul organizatiilor, si anume nepedepsirea si nedepistarea fraudelor economice

Descresterea efectiva a numarului de fraude comise

Stigmatul asociat infractionalitatilor economice

In ciuda faptului ca toti respondentii romani au declarat ca au implementat cel putin o masura de control in vederea depistarii si prevenirii infractiunilor economice, 50% dintre cazurile de frauda au fost depistate initial din intamplare, sau datorita unor indicii externe, 35,5% – in timp ce cea mai eficienta masura de control –auditul intern – a reprezentat metoda de depistare initiala doar pentru 13% dintre cazurile declarate, evidentiind importanta unei culturi organizationale transparente care sa le permita angajatilor sa recunoasca si sa demaste comportamentul incorect.

Coruptia si mita sunt percepute ca fiind cele mai raspandite infractiuni economice, fiind considerate astfel de 26,4% dintre respondenti din Romania, de 29% din Europa Centrasla si de Est si de 22,3% la nivel nivel global.

In ciuda acestei perceptii, din totalul declarat de cazuri de infractiune economica in Romania, doar 9,7% au fost cazuri de coruptie si mita.

In concluzie, se mentine o neconcordanta intre perceptie si realitate, in ceea ce priveste tipurile de fraude economice.

In realitate, cea mai raspandita forma de infractiune economica o reprezinta insusirea necuvenita de active, dar mai jos in tabelul numarul doi sunt prezentate si alte forme de infractiuni.

Ca si clasament pe sectoare, Industriile Asigurarilor si Comertului cu Amanuntul, sunt pe primul loc, 57% dintre respondenti au afirmat ca au cazut victima acestui tip de frauda in ultimii 2 ani, urmat de sectorul guvernamental si cel public cu 54%. Restul sectoarelor se situeaza intre 33% si 44%.

Circa 31% dintre companiile romanesti sunt de parere ca li s-a pretins, sub o forma sau alta, sa plateasca mita in ultimii 2 ani, in comparatie cu Europa Centrala si de Est unde cifra este de 29,8%. In acelasi timp, peste 50% dintre firmele autohtone sunt de parere ca au pierdut oportunitati de afaceri, pentru ca o companie concurenta ar fi oferit mita.

Coruptia si mita se afla in atentia publica mult mai mult decat celelalte tipuri de fraude economice. Acest fapt poate determina o perceptie mai acuta asupra efectelor produse de aceasta, fata de restul de fraude economice, cum ar fi insusirea necuvenita de active sau frauda contabila. Coruptia si mita se pot demonstra greu, ceea ce reduce numarul de cazuri declarate. In continuare am prezentat o comparatie intre perceptia si incidenta reala in Romania, prezentata in figura nr. 2.

Figura nr.2 Comparatie intre perceptii si incidenta reala (Romania)

Sursa: Studiu de caz PriceWaterhouseCoopers

Fraudele au ramas o afacere costisitoare. Pentru principalele 77 de companii ce activeaza in Romania, pierderile directe in urma cazurilor declarate de infractiune economica au insumat 13,7 milioane USD, sau o medie de 405.260 USD pe companie in ultimii 2 ani. Mai mult, pierderea medie pe companie in Romania aproape s-a dublat in comparatie cu sondajul de opinie din 2005.

Cele mai multe pierderi suferite de respondentii romani au survenit in cazurile de insusire necuvenita de active, in total de 3,5 milioane USD, si incalcarea drepturilor de proprietate intelectuala, in total de 3,7 milioane USD. Pe langa pierderile rezultate din infractiunile economice declarate, companiile romane au cheltuit alte 5,5 milioane USD pentru gestionarea criminalitatii economice, sau o medie de 162.128 USD pe caz. Costurile de gestionare implica costurile judiciare, costurile rezultate din realocarea timpului de management sau din necesitatea de gestionare suplimentara a relatiilor publice si a campaniilor de relatii cu investitorii.

Chiar daca costurile directe rezultate in urma actiunilor impotriva fraudei, sunt alarmante, mai trebuie luate in considerare si daunele colaterale rezultate din fraude, si anume deteriorarea imaginii de marca si a increderii clientilor, a pretului actiunii si increderii actionarilor, a relatiilor societatii cu furnizorii sai sau a starii personalului.

Desi este greu de cuantificat, pierderile colaterale pot reprezenta costuri semnificative pentru intreaga societate. Mai mult de 88% din cele 77 principale companii romanesti, care au suferit fraude, au declarat pierderi colaterale in urma fraudelor. Procentajul acesta este mult mai ridicat in Romania decat procentajele la nivel global si european. Costurile rezultate in urma fraudei sunt prezentate in figura nr. 3:

Fig nr. 3   Costuri rezultate in urma fraudei (Romania)

Sursa: Studiu de caz PriceWaterhouseCoopers

Masurile luate impotriva celor care au comis astfel de infractiuni variaza de la caz la caz, astfel ca 60% dintre companii au ales incetarea raportului de munca cu persoana in cauza, iar 53% dintre companii au apelat la masuri penale.

Impotriva majoritatii celor care au comis cele mai grave infractiuni declarate a fost declansata o actiune civila sau penala. Totusi peste 13% nu au fost condamnati, ceea ce evidentiaza necesitatea colectarii de catre companii de dovezi suficiente si adecvate pe parcursul investigarii cazurilor.

Doar 21% dintre fraudatorii acuzati au fost si condamnati, procentaj mai mare decat media din Europa Centrala si de Est, de 16%, si decat media globala de 20%. Masurile luate impotriva celor care comit o fapta de natura fraudei potrivit studiului sunt reprezentate procentual, in figura nr.4.

Fig nr. 4 Masuri luate impotriva autorilor fraudelor (Romania)

Sursa: Studiu de caz PriceWaterhouseCoopers

Concluzii

In concluzie putem spune ca in ciuda eforturilor sporite in privinta reglementarii si controlului, frauda ramane o amenintare majora pentru companiile din intreaga lume.

Potrivit studiului realizat de catre cei de la PriceWaterhouseCoopers, mai mult de 33% din companiile romanesti au mentionat faptul ca au fost victimele criminalitatilor economice in ultimii 2 ani.

Cea mai raspandita forma de criminalitate economica ramane insusirea necuvenita de active.

In Romania, 26,4% din companii percep coruptia si mita ca fiind cel mai raspandit tip de fraude economice, desi rezultatele arata ca numai in 9,7% dintre companii au fost victimele coruptiei si mitei.

Principalul factor care cauzeaza frauda este necesitatea faptasilor de a-si mentine un stil de viata costisitor, un prag scazut de rezistenta la tentatie si lipsa unui sistem de valori sau neconstientizarea notiunii de fapta reprobabila.

Cele mai importante cinci etape in identificarea si abordarea riscului de frauda sunt:

evaluarea punctelor vulnerabile existente si viitoare;

monitorizarea proactiva a riscului de frauda prin aplicarea de politici care sa incurajeze si sa protejeze persoanele care raporteaza fraude catre conducere;

implementarea de politici eficiente la nivelul personalului care sa faciliteze investigatiile interne;

un plan bine articulat de raspuns la frauda;

informarea tuturor partilor interesate cu privire la atitudinea companiei fata de frauda.

Criminalitatea fiind legata de societate, a existat si va exista intotdeauna, un motiv pentru care „este o utopie a ne gandii la stapanirea absoluta a criminalitatii, tot ceea ce putem face este ca s-o reducem si s-o imblanzim” (Traian, Pop, 2007, pag 67)

Pentru stabilirea masurilor necesare de reducere si „imblanzire” a criminalitatii este foarte importanta examinarea factorilor generatori de criminalitate si a consecintelor sociale economice, umane, psihologice etc., care se produc efectiv sau sunt susceptibile  a se produce prin comiterea de infractiuni, si care pot fi masurate si evaluate prin mijloace stiintifice si diminuante in raport cu strategiile si resursele alocate.

Astfel putem spune ca frauda respectiv criminalitatea economica raman o problema foarte dificila.

Ca si o concluzie finala, secretarul trezoreriei americane Henry Paulson, a afirmat ca pe vremea cand era seful bancii Goldman Sachs nu a reusit niciodata sa elimine integral frauda, deoarece marile banci sunt ca niste orase mici. „Nu vom putea niciodata sa ii eliminam pe toti cei care fac rele, asa ca in fiecare oras cu 20.000 de locuitori este si o inchisoare” a comentat seful trezoreriei americane. (Tommie W. , Aaron J., 2009, pag.50 )

Bibliografie:

Mary-Jo K., Richard R., Joseph W., Forensic Accounting and Fraud Examination, Ed. Ed. John Wley & Sons inc, Hoboken, New Jersey, 2007

2. Pop, Traian, Curs de criminologie, Editura Corint, Cluj, 2007

3. Tommie W., Aaron J., Auditing and Forensic Accounting, Ed. John Wley & Sons inc, Hoboken, New Jersey, 2006

4. Cod Civil

5. Dictionarul explicativ al limbii romane, Ed.Univers Enciclopedic, Bucuresti 1996

Global crime survey  – Studiu de caz PriceWaterhouseCoopers, 2007

Ordinul Ministrului Finantelor Publice nr. 946/2005 Pentru aprobarea controlului intern, cuprinzand standarde de management

8. Ministerul Finantelor Publice, Metodologie de implementare a standardului de control intern