Etapele traficului de persoane in Romania

Romania continua sa fie o tara de origine pentru traficul de persoane si , in special , pentru traficul de copii - majoritatea provenind din mediul rural. Conform raportului realizat de Agentia Nationala Impotriva Traficului de Persoane , in primele sase luni ale anului 2007 au fost traficate 936 victime. Nu exista statistici exacte referitoare la numarul copiilor traficati , iar cifrele variaza din cauza naturii clandestine a traficului si a dificultatilor legate de identificarea victimelor. Totusi , in fiecare an , copii din Romania sunt traficati pentru a fi exploatati. Ei sunt recrutati prin inselaciune sau constrangere , sunt transportati de cele mai multe ori peste granitele nationale , fiind apoi vanduti. Avand un nivel al scolarizarii si al pregatirii profesionale scazut , copiii percep viitorul lor in tara ca fara posibilitati de a avea un trai decent. De asemenea , lipsa informatiilor despre modalitatile legale de a munci intr-o alta tara ( varsta minima legala , acte necesare , pregatire profesionala ) ii fac vulnerabili in fata unor promisiuni de slujbe foarte bine platite. Categoria de varsta cel mai des intalnita in traficul de persoane este 15 – 17 ani , majoritatea covarsitoare de copii traficati fiind fete.

Retelele de recrutare sunt bine organizate si din momentul recrutarii initiale si pana la sosirea in tara de destinatie femeile sunt vandute de doua sau mai multe ori. Frica unor victime de a vorbi despre experienta traita, legislasia inadecvata, inclusiv lipsa prevederilor privind urmarirea penala a traficantilor, lipsa mecanismelor de aplicare a prevederilor legale existente duce la faptul ca aceste retele opereaza fara a fi pedepsite.

Traficul de persoane adulte sau minore « presupune comiterea uneia dintre modalitatile alternative prin care se realizeaza latura obiectiva a infractiunilor incriminate in art.12 si 13 din Legea nr. 678/2001, respectiv recrutarea, transportarea, transferarea, cazarea, gazduirea sau primirea unei persoane, actiuni care trebuie sa fie efectuate in scopul exploatarii acesteia”

Recrutarea ca modalitate alternativa prin care are loc traficarea, consta in atragerea victimei spre a fi exploatata in vederea obtinerii de profit .

Recutrarea este mai exact “racolarea potentialelor victime prin atragerea lor de catre traficanti prin diferite procedee, cele mai frecvente fiind povestile de success ale altor persoane care au fost ajutate sa plece in strainatate si care au revenit cu mari sume de bani dupa o perioada relativ scurta de timp.

In functie de gradul de vulnerabilitate al victimei , datorita varstei, al gradului de instruire, al starii sale materiale, a lipsei experientei de viata principalele mijloace de recrutare constau in :

• False oferte de locuri de munca bine patite in strainatate ( chelnerita, dansatoare, baby – sitter, lucrator in agricultura, in tari ca: Spania, Italia, Germania, Franta etc.), facute direct victimelor, prin intermediul cunostinselor, rudelor, persoanelor apropiate, in care victimele au incredere.
• Anunturi la mica publicitate de tipul: “ Locuri de munca bine platite in strainatate. Suna chiar acum! Poti pleca maine!”; “ Locuri de munca in Italia, Franta si alte tari, toate cheltuielile acoperite ( cazare, masa, transport)”; “ dansatoare si animatoare in Japonia. Costuri acoperite integral. Salariu motivant” [4]

Dupa ce victima a acceptat promisiunea traficantului de a-i gasi un loc de munca peste hotare, se scurge un interval de timp foarte scurt pana la momentul plecarii efective, pentru ca victima sa nu aiba prea mult timp de gandire si sa nu aiba posibilitataea de a se sfatui cu alte persoane care ar putea sa o determine sa se razgandeasca.

In toate cazurile, decizia de a pleca peste hotare a avictimei a fost influentata in mod exclusive de traficanti, fiind cunostinte sau prieteni apropiati care au sugerat sa nu se informeze rudele despre plecare.

Recrutorii ( traficantii) sunt barbati, femei cu varsta cuprinsa intre 20 - 30 de ani in proportie de 70 %, femei cu varsta intre 28 si 35 de ani si familii.

Document online: Protectia dreptului de autor - proceduri si sanctiuni instituite de Legea dreptului de autor Eseu: Alte moduri de dobandire a proprietatii - ocupatiunea, traditiunea

Traficul de fiinte umane este o activitate care adduce profituri uriase, in conditii de risc minime. Traficantii pot fi dintre persoanele cunoscute – prieteni, vecini, membrii ai familiei. De cele mai multe ori “ocupatia “ de baza a traficantilor presupune contactul direct cu oamenii – soferi de taxi, patroni de baruri.

Traficantele femei sunt de cele mai multe ori primele verigi in reteaua de trafic. Persoanele de sex feminine prezinta mai multa garantie, iti pot inspira mai multa incredere. De aceea, ele sunt primele persoane care ofera un loc de munca in strainatate.

Traficantii au la indemana documente false, vize sau alte acte care se cer in strainatate.

Transportarea presupune deplasarea victimei dintr-un loc in altul, in interiorul tarii de provenienta ori din statul de origine direct in statul de destinatie sau prin tarile de tranzit.

Trecerea frontierei spre tara de destinatie se face cu ajutorul recrutorilor sau calauzelor si poate fi :

• Legala, in cazul excursiilor sau al persoanelor care au acte de calatorie ( pasaport)
• Ilegala, in cazul persoanelor care au varsta sub 18 ani sau care nu poseda pasaport, situatie in care calauzele promit trecerea frontierei in siguranta, in schimbul unei sume de bani.

Uneori, mai ales in tarile de tranzit, traficantii apeleaza la unii cetateni care se pregatesc sa treaca granita cu autoturismul ( si care au aceeasi nationalitate ca si victimele) si carora li se solicita sa ia in masina lor, contra unei sume de bani, persoana ori persoanele ce fac obiectul traficului.[6]

Unii traficanti, pentru a reduce cheltuielile si a evita riscurile suplimentare, nu traverseaza frontierele prin punctele vamale pentru a nu intra in contact cu autoritatile si trec granita ilegal, prin intermediul calauzelor.

Transferarea consta in transmiterea victimei de la un traficant la altul, atunci cand este vanduta pur si simplu ca o marfa, initial fara ca ea sa stie, sau face obiectul unei alte tranzactii incheiate intre traficanti (de ex. schimbul).  

Vanzarea are loc in tarile de destinatie, iar varsta si aspectul fizic sunt elementele in raport de care se fixeaza pretul de vanzare, care poate pleca si de la 300 dolari SUA pana la 4000 dolari SUA, ori chiar mai mult).[7]

Victimele isi dau seama ca au fost vandute si ca au devenit proprietatea unor patroni atunci cand li se iau actele, sunt duse in locuri izolate si permanent supravegheate unde sunt lipsite de orice mijloace de comunicare, nu li se permite sa intre in contact cu alte persoane si sunt supuse unor tratament dezumanizante pe fondul carora devin foarte vulnerabile si usor de exploatat.

In aceste conditii, victima este supusa exploatarii, devenind practic un obiect in mainile traficantilor care ii impun prestari de servicii.

Cazarea presupune instalarea unei persoane temporar intr-o locuinta ori intr-un alt amplasament avand aceasta destinatie.

Gazduirea este o modalitate de realizare a elementului material al infractiunii de trafic de minori si semnifica primirea unei persoane sub 18 ani intr-o locuinta si adapostirea vremelnica a acesteia. Imprumuturile sunt o tactica frecvent folosita de traficanti pentru a tine in robie femeile tinere sub pretextul intoarcerii datoriei acumulate. Tinerele sufera din cauza abuzului fizic si psihologic, violurilor repetate si a ameninlarilor la adresa lor si a familiilor lor. Acestea sunt doar unele din tehnicile de constrangere utilizate de traficanti pentru a le face pe fete sa coopereze. Datoria femeii fata de traficant creste din cauza tratamentului medical, cazarii, vinderii altui 'patron' etc. Intoarcerea datoriei e tot mai dificila si tanara este silita sa continue sa presteze servicii sexuale pentru a reduce suma ce o datoreaza. Sechestrarea si exploatarea apare atunci cans victimele traficului de fiinte umane realizeaza faptul ca au fost vindute in momentul in care sunt sechestrate in locuri izolate, sau atunci cand nu dipsun de mijloace de comunicare fiindu-le confiscate telefoanele mobile si actele de identitate.

Victimele sunt supuse unui tratament inuman, sunt exploatate economic si sexual, fiind obligate sa traiasca in frig, mizerie, intuneric si foame, supuse abuzului sexual repetat, maltratate, amnintate, santajate, uneori ranite sau chiar ucise, daca nu se supun « regulilor ». Perioada de sechestrare si exploatare dureaza pana la momentul in care victimele reusesc sa evadeze. Uneori acestea se afla in imposibilitatea de a evada din lcurile unde sunt exploatate sau sunt nevoite sa accepte sclavia, pentru a-si proteja propria viata sau a familiei lor ori pentru a ramane sa lucreze in industria prostitutiei.

Dupa recrutare si intrarea in tara de destinatie, victimile copii devin captivi  total: nu au acte de identitate, nu au dreptul la libera circulatie sau comunicare, sunt continuu amenintati.

Cei care preiau copiii le ofera haine, adapost, droguri – in perioada exploatarii lor, ii obliga sa reintoarca prin munca, valoarea acestora. Copiii nu primesc bani pentru activitatile lor, sunt abuzati fizic, hraniti prost si supusi pwevweaiunilor sexuale de la 8 la 12 ore pe zi ( 6-10 clienti pe zi).

Recrutorii acestor victime sunt persoane cunoscute lor : barbati sau femei, cunosstinte, vecini, parinti, iubiti.

Unele fete care au fost traficate devin la rindul lor taficanti, se intorc in locatiile de unde au plecat si recruteaza alte persoane implicand in trafic ( in cazul copiilor foarte mici ) membrii familiei ( mame, unchi, frati). Acestia insa nu recunosc acest fapt, ci vad o sursa de protejare a copilului, de supraviesuire a familiei.

Dupa recrutare, copiii pot fi trafucati de-a lungul granitelor nationale sau internationale.

De exemplu, in Europa de sud – est, principalele tari de origine sunt Albania, Bulgaria, Romania si Moldova ( copiii fiind traficati spre alte tari), tari de destinatie ( unde sunt primiti copiii) sunt Kosovo, Macedonia, Bosnia si Hertegovina, iar principalele tari de tranzit ( care servesc ca punct de intrare in alta tara) sunt Serbia, Muntenegru, Croatia.

Copii pot deveni victime prin interventia unor factori de risc ( de vulnerabilitate): respingerea sau opozitia normelor sociale si morale ale mediului social, anumite istorii din viata lor, factori de stress ( abuz sexual, tortura, maltratare).

Primirea presupune preluarea victimei de un traficant, de la un altul ca urmare a unei tranzactii intervenite intre cei doi. Revanzarea se face atunci cand victimele intra intr-un sistem al falselor datorii, traficantii care le cumpara pretinzand ca trebuie sa isi recupereze « banii investiti in ele, prin munca lor ». In majoritatea cazurilor, victimele sunt revandute unui alt taficant care, la randul sau, a platit o anumita suma de bani, care trebuie «  recuperata ».

Evadarea se face atunci cand exista conjuncturi favorabile « speculante » pentru victime ( cu ajutorul politiei, al unor clienti). De obicei, dupa momentul evadarii din locul in care au fost exploatate, victimele traficului de fiinte umane se adreseaza Politiei din tara respectiva sau ambasadelor, respectiv consulatelor.

Repatrierea se realizeaza prin intermediul Organizatiei Internationale pentru Migratie, cu sprijinul ambasadelor sau consulatelor din tara de destinatie a victimelor, care au responsabilitatea obtinerii formalitatilor de repatriere, Victimelor li se elibereaza pasaport consular. Primirea, preluarea victimelor in tara se face de catre echipele de asistenta ale Organizatiei Internationale pentru Migratie, care prezinta programele de asistenta si reintegrare destinate victimelor traficului de fiinte umane. [8]