Cauzele ce inlatura caracterul penal al faptei

Codul penal contine nu numai prevederi cu ajutorul carora se stabileste daca o fapta prezinta caracter penal, ci si prevederi potrivit carora unele fapte prevazute de legea penala nu constituie infractiuni datorita lipsei de vinovatie a faptuitorului.

Acele cauze care inlatura caracterul penal al faptei privesc:

a)      legitima aparare: Potrivit art.44 alin.1 nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala savarsita in stare de legitima aparare. In alin.2 se prevede ca este in stare de legitima aparare acela care savarseste fapta pentru a inlatura un atac material, direct, imediat si injust indreptat impotriva sa, a altuia sau impotriva unui interes obstesc si care pune in pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori interesul obstesc.

b)      starea de necesitate: Potrivit art.45 C.p este in stare de necesitate acela care savarseste fapta pentru a salva viata, integritatea corporala sau sanatatea sa, a altuia sau un bun important al sau ori al altuia sau un interes obstesc de la un pericol iminent si care nu putea fi inlaturat astfel.

c)      cazul fortuit: Potrivit art.47 C.p nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala al carui rezultat este consecinta unei imprejurari care nu putea fi prevazuta. Aceasta inseamna ca  este caz fortuit ori de cate ori la o fapta a omului se adauga o intamplare care produce consecinte imprevizibile. Caracterul penal al faptei este inlaturat fiindca actiunea sau inactiunea unei persoane a produs un rezultat pe care acea persoana nu l-a prevazut si nici nu putea sa-l prevada, producerea urmarilor datorandu-se unei intamplari total neasteptate.

d)      constrangerea fizica si morala: Exclud culpabilitatea deoarece fapta savarsita sub imperiul acestei cauze nu este produsul vointei libere a faptuitorului, cu alte cuvinte lipseste vinovatia celui care a participat la savarsirea faptei respective prevazute de legea penala. Constangerea fizica cunoscuta si sub denumirea de forta majora, poate fi neanimata de o forta a naturii sau animata de o forta umana. Ea actioneaza asupra unei persoane fizice incat aceasta nu i-a putut rezista. Constrangerea morala este o modalitate a constrangerii psihice si consta in exercitarea unei ameniunitari grave asupra persoanei constranse pentru a-i produce o suferinta prin savarsirea faptei prevazute de legea penala. In cazul constrangerii morale, persoana constransa nu are posibilitatea de a actiona in alt sens decat cel dorit de agentul care o ameninta.

e)      iresponsabilitatea: Art.48 C.p. prevede ca nu constituie infractiune fapta prevazuta de legea penala daca faptuitorul, in momentul savarsirii faptei fie din cauza alienatiei mintale fie din alte cauze nu putea sa-si dea seama de actiunile sau inactiunile sale ori nu putea fi stapan pe ele.

f)       betia: Intr-o situatie asemanatoare starii de iresponsabilitate este starea de betie involuntara completa produsa de alcool sau alte substante, imprejurare ce are loc independent de vointa faptuitorului.

g)      minoritatea faptuitorului:

Document online: Protectia dreptului de autor - proceduri si sanctiuni instituite de Legea dreptului de autor Eseu: Alte moduri de dobandire a proprietatii - ocupatiunea, traditiunea

Faptuitorul sa fie un minor sub 14 ani sau un minor intre 14-16 daca s-a dovedit ca a savarsit fapta fara discernamant.

Starea de minoritate sa existe in momentul savarsirii faptei.

Minorul sa fi comis o fapta prevazuta de legea penala.

Inlaturarea caracterului penal al faptei savarsite de minor nu exclude raspunderea civila a parintilor sau a persoanelor care, la data comiterii faptei asigurau ingrijirea si supravegherea acestora.

h)          eroarea de fapt: Este definita de dispozitiile art.51 C.p. Nu trebuie confundata cu eroarea de drept existenta atunci cand faptuitorul nu are siguranta deplina ca fapta savarsita este ilicita pe cand eroarea de fapt se datoreste necunoasterii sau cunoasterii gresite a unei imprejurari sau situatii de fapt, de care depinde caracterul penal al faptei.

Formele pluralitatii de infractori

Teoria dreptului penal cunoaste urmatoarele forme ale pluralitatii de infractori:

a)      pluralitatea naturala: In cazul acesteia cooperarea este impusa de insasi natura infractiunii. Pluralitatea naturala cea mai frecventa este aceea savarsita de doi faptuitori. Exista insa pluralitate naturala si in cazul in care infractiunea se savarseste prin contributia mai multor persoane, deci mai mult de doua persoane.

b)      pluralitatea constituita: Reprezinta situatii in care legea considera infractiune simplul fapt ca mai multe persoane s-au asociat in vederea savarsirii unei infractiuni sau mai multor infractiuni, indiferent daca faptele proiectate au fost sau nu savarsite. Aceasta pluralitate este creata prin vointa legiuitorului si prezinta interes imprejurarea ca fapta este socialmente periculoasa prin ea insasi, asa cum s-a subliniat, independent de comiterea infractiunii urmarite de infractori.

c)      pluralitatea ocazionala: Spre deosebire de pluralitatea naturala si cea constitutiva, unde fiecare participant infaptuieste in calitate de autor continutul in intregime al faptei savarsite, pluralitatea ocazionala se caracterizeaza prin aceea ca participantii au contributii diferite la savirsirea infractiunii.

Forme ale participatiei penale

Sunt cunoscute urmatoarele forme ale participatiei penale:

a)  autorul si coautorul;

autorul: In art.24 C.p se prevede ca autorul este persoana care savarseste in mod nemijlocit fapta prevazuta de legea penala. Prin termenii ,,in mod nemijlocit” se intelege efectuarea unor acte de executare fara interpunerea actiunilor altei persoane.

coautorul: Sunt persoanele care participa nemijlocit prin acte de executare la savarsirea aceleiasi infractiuni. Participatia sub forma coautoratului nu este reglementata de legea penala deoarece coautorii fiind tot autori situatia lor juridica este identica, adica cea reglementata de art. 24 C.p.

b) instigarea : Potrivit art.25 C.p instigator este persoana care cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala.

c) complicitatea: Potrvit art.26.C.p complice este persoana care cu intentie inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea penala. Este de asemenea complice persoana care promite inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunurile provenite din aceasta, sau ca va favoriza pe faptuitor chiar daca dupa savarsirea faptei promisiunea nu este indeplinita.