Scoala, microgrupul scolar si rolul lor in criminogeneza si prevenirea delicventei juvenile

D       Ipostaze generale privind locul si rolul scolii:

o       prima institutie cu autoritate entrofamiliala asupra copilului;

o       colectivul de elevi societatea in miniatura in care elevul invata cerintele regulamentului scolar si cerintele normelor sociale generale.

D       Carente si disfunctionalitati din mediul scolar cu impact criminogen:

facilitarea esecului scolar criminalitate;

retard al nivelului scolar in raport cu varsta;

repetentia si corigenta;

abandonul scolar;

fuga de la scoala;

insuficienta adecvare a stilului si metodelor educationale la particularitatile nivelului inteligentei scolarilor;

capacitatile reduse psihopedagogice pentru raspunsuri pertinente tulburarilor de comportament specifice varstei tinere si unora dintre scolari;

deficit in relationarea scoala – familie;

accent redus pe imbinarea principiului instructiei cu educatia;

impactul negativ criminogen al unor grupuri intregi scolare (clase de elevi) cu performante scazute la invatatura;

criza generala a scolii romanesti, specifica perioadei de tranzitie.

MICROGRUPUL JUVENIL CU ORIENTARE VALORICA SI NORMATIVA NEGATIVA

Importul criminogen specific, din perspectiva teoriei asociatiei diferentiale;

Locul si rolul determinativ criminogen al grupului juvenil cu manifestari predelicvente:

o                               fuga de acasa si de la scoala si raliere in grupuri deviante;

o                               consum de alcool;

o                               consum de droguri;

o                               fumatul;

o                               jocuri de noroc.

Grupurile mici delicvente:

o                               subcultura delicventa si transmiterea ei noilor recruti;

o                               activitati delicvente, concomitent cu activitati utile social T ingreuneaza depistarea si directionarea activitatilor preventive in cea mai mare masura;

o                               exclusiv cu activitatile infractionale si „distractive”

Document online: Protectia dreptului de autor - proceduri si sanctiuni instituite de Legea dreptului de autor Eseu: Alte moduri de dobandire a proprietatii - ocupatiunea, traditiunea

o                               tipuri, dupa criteriul duratei lor:

durata mica, activitatile predelicvente aproape lipsesc;

durata medie;

durata mare – simptomatice pentru carentele controlului social, in sensul cunoasterii si interventiei preventive oportune;

o       locul petrecerii timpului impreuna si relationarea lui cu tipul de infractiuni:

p       la domiciliile unora omorurile (24 %)

p       discoteci violuri (48 %)

p       bufete, baruri, restaurante talhariile (49,2 %)

p       mediul stradal T talhariile (51,5 %)

p       domicilii T furturi (24 %)

Tipologia grupurilor mici delicvente, dupa criteriul gradului de organizare:

o       Foarte bine organizate, caracterizate prin:

conducator informal recunoscut;

prestabilirea sarcinilor infractionale;

modalitati distinctive de recunoastere reciproca (sau fara);

durata mare de functionare;

frecventa si durata intalnirilor ridicate.

TOTAL = 13 %

o       Cu organizare medie

indicatorii primei categorii, mai putin prestabilirea sarcinilor infractionale concrete pe membri.

o       Cu organizare slaba, toate celelalte (78 %)

Particularitati ale grupurilor juvenile delicvente.

D       28 % cu lider informal recunoscut (seful bandei);

D       30 % - pe repartizare cu sarcini concrete pe membri, pentru comiterea infractiunilor, cele mai frecvente fiind:

asigurarea pazei (36 %)

acostarea si / sau lovirea victimei (28 %)

deposedarea victimei de bunurile avute (20 %)

initierea si organizarea actiunilor delicvente (12 %)

pastrarea si / sau valorificarea bunurilor provenite din infractiuni  (3 %)

D       25 % modalitati distinctive de recunoastere intre membri, indeosebi la cele care au comis furturi (38,8 %), violuri (29,5 %) si talharie (24,3 %).

Relationarea lor cu:

existenta conducatorului recunoscut (56,6 %)

absenta conducatorului recunoscut (doar 19,5 %)

D       frecventa si durata intalnirilor in grup si relationarea lor:

60,2 %, aproape zilnic, cu o durata de una sau mai multe zile   (44,4 %);

21,8 % saptamanal, cu reducerea duratei a unei sau mai multor zile la 23,5 %;

lunar, cu durata de una sau mai multe zile si mai redusa (19,6 %)

D       Relationarea timpului petrecut in grup cu existenta / inexistenta grupului cu conducator recunoscut:

52,7 %, una sau mai multe zile, la grupurile cu conducator recunoscut;

numai 29,8 %, la cei fara conducator recunoscut.

D       Cu cat durata timpului petrecut impreuna este mai mare, cu atat nivelul deviantei si delicventei creste:

p       pana la 2 ore – doar 25 % cu activitati preinfractionale si infractionale;

p       3 – 4 ore – 48,8 % cu activitati preinfractionale si infractionale;

p       una sau mai multe zile – 54,9 % cu activitati preinfractionale si infractionale;

D       Concluzii asupra a 225 bande din Varsania:

24 % - ierarhie de varsta si conducere specifica;

24 % - organizare rudimentara;

52 % absenta organizarii.

D       Modalitatile luarii deciziilor in grupurile delicvente:

8 % conducatorul;

14 %, subgrupul restrans;

78 %, toti, impreuna, simptomatic pentru „confortul” psihic, comparativ cu grupul familial si scolar.

D       Tipuri de presiuni pentru conformarea la normele grupului:

48%, blocarea comunicarii cu nonconformistul ;

31% , alungarea , neacceptarea ori parasirea;

21%, bataia.

Particularitati privind antecedenta penala la unii membri din grup:

51,1%, pe ansamblul grupurilor, da;

74,3%, la grupurile ce au comis furturi;

la grupurile ce au comis omoruri;

51,6 % la grupurile ce au comis talharii;

40,4 % la grupurile ce au comis violuri.

Relationarea varstei autorilor cu prezenta membrilor cu antecedente penale:

14 ani – 73,3 % aveau alti membri cu antecedente;

15 ani – 60 % aveau alti membri cu antecedente;

16 ani 50 % aveau alti membri cu antecedente;

17 ani – 42,2 % aveau alti membri cu antecedente;

CONCLUZIE : predilectia persoanelor cu antecedente penale de a se ralia si a folosi persoane de o varsta cat mai frageda in activitatea lor infractionala.

Structura grupurilor, dupa criteriul minori – majori si diferentei de varsta intre autorul investigat si ceilalti membri ai grupului, cu implicatii criminogene specifice.

CONCLUZIE:

cu cat sunt mai multi membri din grup cu o varsta mai mare decat autorul, cu atat creste riscul comiterii de violuri (18 % aveau un membru mai tanar decat intervievati; 36 %, 2-3 membri mai in varsta decat intervievatul; 56 % peste 3 membri mai varstnici decat intervievatul)

la talharii raportul este invers; cu cat sunt mai multi mai in varsta, cu atat scade riscul acestor  fapte.

APLICATII PRACTICE

1. Care sunt principalii factori criminogeni pendinte de scoala si microgrupul scolar?
2. Indicati cei mai semnificativi factori potentatori ai criminalitatii din structura si functionalitatea grupurilor delicvente, cu argumentarea mecanismului lor determinativ specific.

BIBLIOGRAFIE SELECTIVA

Batranul, Emilia, Familia si unele probleme ale integrarii tineretului in conditiile industrializarii si urbanizarii, in Analele Universitatii Bucuresti, Sociologie – anul XXII – 1973, p. 159-177.

Good, William, J, Family disorganization, in: Robert K. Merton and Robert Nisbet (Edited by) Contemporary Social problems (Third Edition), Narcourt Grace Yovanovich Inc. 1971, p. 510-515

Jeffery, C Ray, Jeffery, Ina A, Prevention Through The Family, in : Delicquency Prevention (Edited by William E Amos, Charles F. Wolford)), Prentice Hall, Inc, Enlewood Cliffs, New Jersey, 1967, p. 75-82

Riege, Mary Gray, Parental affection and juvenile delicquency, in : The Cristish Journal of Criminology, volume 12, nr. 1, January, 1972

Dr. Justin Stanca, Criminologie, Editura, „Concordia”, Arad, -2003, p. 276-319.

Sutherland, Edwin and Cressy, Donald R., Principles of Criminology, Ed. VII – VIII, Vol. I, Ed. J. B. Lippincott S.A. Philadelphia, New York, 1960, cap. Tipurile de familii si de relatii familiale.