Premisele Infractionalitatii Informatice

Premisele Infractionalitatii Informatice

Un raspuns cat se poate de simplu si concret in ceea ce priveste titlul acestui capitol ar fi „Pentru ca se poate”. Nu neg, sunt si altele pe care cercetatori, oameni de cultura probabil le folosesc in cartile lor. In viziunea mea, a omului ce a stat printre ei, exista mai putine raspunsuri si mai multe intrebari. Stavinschi Radu, reprezentant al Bancii Nationale a Moldovei, intr-un articol al sau, relata faptul ca: „motivatiile in general se incadreaza in urmatoarele categorii: motivatie tehnica, motivatie sociala, motivatie politica si financiara”. (Stavinschi Radu – „Fraudele Informatice si Subiectii Acestora”).

Imi iau libertatea de a fi de acord judecand aceste categorii de motivatatii. Totusi, o analiza a fiecareia dintre ele ar presupune ramificatii si sub-categorii si ne-am cufunda intr-o analiza fara orizont a tot ceea ce inseamna scuze si motive pentru savarsirea unei infractiuni. Totusi, privind in ansamblu toate aceste motive, imi aduc aminte de „sincronism”. Aceasta „teorie a sincronismului” a lui E. Lovinescu, pare a justifica toate aceste categorii de motivatie enumerate mai sus. Daca dam timpul inapoi, analizand societatea romaneasca prin prisma secolului al XIX-lea vom observa o similitudine intre ceea ce se intampla atunci si ce se intampla in zilele noastre. Istoria se repeta? Teoria mea spune ca da. Domnul Ilie Badescu in cartea sa „Sincronism European si Cultura Critica Romaneasca”, justifica raportat la situatia actuala teoria sincronismului lui Lovinescu astfel: „Sincronizarile acestea de sus in jos, dinspre Occident spre Orient au creat, precizeaza Lovinescu o „civilizatie burgheza” pe largi temelii agrare” (I. Badescu, Sincronism European si Cultura Critica Romaneasca, pag. 51).

Printr-un paralelism intre secolul XIX si XXI, observam ca in ciuda elementelor occidentale aduse pentru a creste valoarea societatii romanesti din acele vremuri, nu exista cadrul socio-politic economic si cultural pentru a sustine schimbarile. Acelasi lucru se intampla si in secolul XXI cand, in opinia mea, odata cu dezvoltarea tehnologiei si globalizarea potentialului acestuia nu exista un cadru legislativ, o cultu civica si o instruire culturala a populatiei in ceea ce priveste utilizarea ei. Aminteam in capitolele precedente de noile tehnologii, expansiunea internetului precum si beneficiile acestuia. Nu trebuie sa uitam si de faptul ca marea majoritate a fraudelor si a infractiunilor informatice, sunt efectuate de cetateni aflati in tari aflate in tranzitie politica sau in situatii economice precare. Astfel, un exemplu concret il avem pe teritoriul african unde fraudele de tip „fishing” cu ajutorul „spamming-ului” sunt cele mai des intalnite si se adreseaza societatii occidentale. Un alt exemplu, este cel autohton, in capitolul trecut exemplificand statistic zonele in care actioneaza infractorii aflati pe teritoriul nostru.

”Teoria Formelor fara Fond” a lui Titu Maiorescu, dupa parerea mea se regaseste in fondul problemei infractionalitatii in general si nu in particular, vorbind aici de criminalitatea informatica. Faptul ca informatia ajunge la om cu o viteza coplesitoare, ii exemplifica noi orizonturi, noi moduri de viata, noi tentatii in ceea ce priveste bunastarea. In tarile din lumea a II-a si a III-a, „american dream” (visul american) devine tot mai incitant de urmarit, oamenii fiind de-a dreptul coplesiti de grandoare si lux urmarind metode de a-l atinge cat mai repede. De aici se ajunge la utilizarea unor mijloace ce contravin legilor si normelor sociale. De multe ori acestea, in trecut nici nu corespundeau cu realitatea criminalitatii, multe din infractiuni nefiind cuprinse nici in codul penal nici in cel civil.

La un curs al domnului Ilie Badescu am auzit lucruri pe cat de adevarate pe atat de bine conturate.”O minte combinatoare, intotdeauna va gasi noi metode de a-si atinge scopul folosindu-se de uneltele pe care le are la indemana”. Nimic mai adevarat. Cei ce cauta si descopera o viata noua pe internet, isi doresc sa o traiasca intr-un mod real, palpabil. Sa simta. Sa castige. Pasionati fiind de noua tehnologie incep sa descopere noi intrebuintari in diverse domenii de activitate ale calculatorului. Manati de dorinta de a avea putere financiara, prestigiu s.a.m.d., incep a incalca normele si valorile sociale in care sunt incadrati tocmai pentru a putea fi mai presus decat ceilalti. In gandirea lor, a putea avea ce nu au, reprezinta tocmai evadarea din tiparele sociale din care fac parte. Doresc aceasta sincronizare intre viata lor si viata celor pe care ii vad la televizor sau ii descopera pe internet. Isi doresc sa aiba in luni sau zile, ce altii au dobandit intr-o viata sau de-a lungul mai multor generatii. De aici si asemanarea cu sincronismul lui Lovinescu si implementarea in aceasta lucrare a principiului teoriei formelor fara fond.

Aceste aspecte, nu se refera doar la justificarea motivatiei financiare din cazul criminalitatii. Sunt aplicabile si pentru motivatia de ordin politic, deoarece orice sabotare a unui concept politic reprezentat fiind de o persoana sau partid, se refera la schimbarea acestuia cu un alt model copiat dintr-o alta structura sociala. Totusi acea persoana ce se complace in acest sabotaj, nu detine cultura, intelepciunea necesara de a-si exercita drepturile constitutionale oferite de vot si libera exprimare, ci simte nevoia de a iesi din aceste tipare sociale ridicandu-se mai presus de lege si de dreptul fundamental al omului atacand prin mijloacele ce le are la dispozitie in speta cele tehnologice.

Motivatia sociala, este explicata in ambele cazuri enuntate mai sus, data fiind o asimilare precara a normelor de convietuire intr-o societate de catre acele persoane ce comit astfel de fapte. Mai ramane de analizat acea categorie de persoane a caror motivatie este una tehnologica. Ultima categorie pe care doresc sa o abordez insa nu cea din urma. Un scop clar m-a determinat sa o abordez la final, si anume o analiza mai elaborata a fenomenului „hacker”.

Definirea unui „hacker” este aparent simpla si se refera la acea persoana ce intra in sistemele informatice fara autorizatie, gasind punctele vulnerabile ale acestuia si exploatandu-le din motivatii ce tin mai mult de distractie decat de orice altceva. In cartea Ioanei Vasiu, „Hackerii”, autoarea explica intr-un mod cat se poate de concret confuzia in care traieste societatea moderna referitor la acesti hackeri. Atat in filme cat si in presa, hackerii sunt confundati cu infractorii informatici deoarece aceste aspecte sunt cele mai promovate. Totusi, exista pareri ca acestia sunt adevarate genii ce isi folosesc cunostintele in vederea imbunatatirii sistemelor informatice. Personal, i-as numi „doctori ai sistemelor”, deoarece gasesc punctele slabe, iar o parte din ei, „hackerii etici” ajuta la rezolvarea problemelor.” A fi hacker nu este neaparat diabolic si hackerii prefera sa utilizeze cuvinte ca phreaker sau cracker pentru a-i descrie pe cei ce se abat de la calea cea dreapta”. (Ioana Vasiu, Hackerii, 2001, pag.6 ).

Tot in cartea Ioanei Vasiu, marturia unui fost hacker numit „cyberpunk” este edificatoare: „Am fost hacker la sfarsitul anilor ’70 si inceputul deceniului opt, cand noi doar intram in sisteme si ne uitam in jur. Am fost pe de-a dreptul pasnici. A existat un cod al onoarei hackeresti si cand vreunul dintre noi facea ceva ilicit sau malitios, unul dintre baietii mai varstnici il pedepsea dupa regulile stabilite. Cuvantul hacker s-a degradat acum, din pricina acestor noi membri care comit acte criminale, dar de fapt, ei nu sunt hackeri. Noi ii numim phreakers.” (citat al celui supranumit cyberpunk din cartea Ioanei Vasiu, Hackerii, 2001, pag.6).

Aceasta marturie certifica o realitate de netagaduit si anume aceea ca hackerii se refera la acele persoane capabile, avide de tehnologie, de cunoastere, curioase si totodata inzestrate cu echipamentele necesare pentru a patrunde in alte sisteme. Este drept, incalcand normele si legile societatii, ei devin victimele curiozitatii, insa marea lor suparare revine din faptul ca sunt asimilati si confundati impreuna cu acei indivizi lipsiti de etica ce comit infractiuni cu ajutorul cunostintelor si mijloacelor pe care le detin.

Hackerii au ca si caracteristici principale, conform unor studii precum „The On-Line Hacker Lexicon „programarea cu entuziasm, demnitatea de a fi apreciata (hack-value), scrierea de programe cu rapiditate, aviditatea in ceea ce priveste provocarile, s.a.m.d.” (Monica Serbanescu, I. Botos, D. Zamfir, Law Crime & Net, 2002, pag. 147).

Aceleasi ratiuni ale motivatiei hackerilor, se regasesc atat in cartea Ioanei Vasiu „hackerii” cat si in cea a Monicai Serbanescu, Ilie Botos si Dumitru Zamfir, Law Crime & Net. Acestea se refera la cele tehnice, politice, sociale. Totusi, in Law Crime & Net apare si motivatia „oneroasa” ce se refera la insusirea de foloase materiale de catre cei ce savarsesc faptele. Aici, intalnim o oarecare confuzie dat fiind faptul ca hackerii prin definirea lor in ambele publicatii sunt acele persoane ce se folosesc de cunostintele lor doar din curiozitatea de a gasi punctele slabe ale sistemelor, in timp ce „phreaks” sunt cei ce comit lucruri ilegale.

Dupa parerea mea exista aceste grupuri distincte guvernate de principii si scopuri diferite. Vorbind de infractori, imi iau libertatea de a vorbi de „phreaks” sau „crackeri”, aceia ce se folosesc de mijloacele tehnologice pentru a obtine foloase necuvenite. Mai sunt supranumiti si „palariile negre”. „Hackerii etici” sau „Palariile albe” sunt aceia a caror interventie prin sisteme este una inofensiva ce are doar rolul de a dezvaluii erorile si punctele slabe ce sunt ulterior aduse la cunostinta administratorilor de retea pentru a fi remediate. (M. Serbanescu, I. Botos, D. Zamfir, Law Crime & Net, 2002, pag.148 – 150 ; I. Vasiu, Hackerii , 2001, pag. 11 – 12 ; Profiling – Max Kilger Ofir Arkin, Jeff Stutzman, pag.505 – 510, https://old.honeynet.org/book/Chp16.pdf ).

Analizand motivatia politica a acestor „crackeri” ce prin actiunile lor incalca legile, descoperim ca acestia sunt impinsi de crezuri politice diferite decat cele ale institutiilor atacate lasandu-si amprenta asupra sistemelor lor informatice cu propriile teorii si crezuri. Ei isi fac publice optiunile insa se diferentiaza de cei cu motivatie guvernamentala deoarece aici intervin actiunile unui guvern impotriva altui regim de stat.

Din punct de vedere social, motivatia revine din acea dorinta de a fi privilegiat in grupul unde isi desfasoara activitatea, de a-i fi recunoscute meritele si de a-si insusi un oarecare grad de celebritate. Activitatea hackerilor autentici, tine de ratiuni tehnice deoarece acestia au motivatia de a scoate in evidenta imperfectiunile unei tehnologii sau sistem si determina prin penetrarea acestora luarea unor masuri pentru remedierea problemelor. (M. Serbanescu, I. Botos, D. Zamfir, Law Crime & Net, 2002, pag.148 – 149).

Exista un numar impresionant de infractiuni si cazuri de patrundere ilegala in sisteme, furt de informatii s.a.m.d. Nu voi vorbi in aceasta lucrare despre acestea considerandu-le mult prea banale in contextul in care genialitatea unor oameni naste controverse in toate colturile lumii. Personal admir adevaratii hackeri. Ei sunt cei ce datorita curiozitatii si fanatismului tehnologic de care dau dovada, tind a duce sistemele informatice catre perfectiune. Prin actiunile lor, ale „palariilor albe”, tehnologia avanseaza si sunt totodata dusmanii celor supranumiti „crackeri” sau „palariile negre”. Cum viata totusi nu este doar in alb si negru, ne confruntam cu „palariile gri”, acei hackeri aflati intr-o criza de identitate ce nu au stabilita o granita concreta in ceea ce priveste etica actiunilor ce le desfasoara. Dupa parerea mea, acestia sunt cei mai imprevizibili si periculosi deoarece oscileaza intre legalitate si ilegalitate. Totusi, o foarte mare parte din acestia aleg intr-un final latura intunecata a activitatii lor.

Hacker, cracker si alte cuvinte sunt doar cuvinte. In spatele lor se afla totusi oameni. Acei oameni ce poarta aceste diverse titulaturi si care sunt recunoscuti intr-un mod pozitiv sau negativ in functie de faptele lor. Totusi, un simbol al acestei lumi cibernetice este evidentiat in persoana lui Kevin Mitnick, acesta fiind „prima vedeta FBI” in ceea ce priveste atacurile informatice. In adolescenta sa, neavand posibilitatea achizitionarii unui calculator personal, pierdea timpul la Radio Shack, un magazin unde avea acces la calculator. De mentionat faptul ca la doar 16 ani a intrat in reteaua de calculatoare a liceului unde studia, fiind si prins. Mai tarziu, in 1982 a fost prins intrand ilegal in reteaua de telefonie vorbind gratuit peste granite si furand manuale tehnice de la o companie numita „Pacific Bell”. Intors la studii la universitate, a facut inchisoare timp de 6 luni tot datorita activitatii ilegale pentru ca, in 1988 sa fie arestat iar pentru acces neautorizat la „Digital Equipment”. Pagubele sale ajungeau la suma de aproximativ 4 milioane de dolari iar echipamentul pe care il furase valora in jur de 1 milion. Desi in 1989 a fost gasit si condamnat, acest infractor modern a facut terapie pentru a scapa de „dependenta de hacking” iar in anii 1990 a fost cooptat de echipa Tel Tech ce se ocupa de investigatii. FBI-ul a inceput sa il cerceteze atent iar in 1992, apoi Kevin a inceput o adevarata aventura cutreierand orasele la rand savarsind fapte ilegale cu ajutorul unui telefon mobil si a unui laptop. Anul 1994 si ziua de 25 decembrie marcheaza penetrarea de catre Kevin Mitnick a sistemului informatic de la compania Tsutomu Shimomura. In anul 1995, a fost prins de catre FBI atribuindu-se 23 de acuzatii insa a fost pastrata doar cea de „posesie ilegala si uz ilegal a 15 numere de credit card”. In anul 2000, Kevin a fost eliberat din penitenciar insa marea problema cu care s-au confruntat procurorii a fost reprezentata de fisiere ale lui Mitnick ce erau salvate si parolate in laptopurile sale cu care se presupunea ca va comite alte infractiuni. Apararea a incercat sa le obtina avansand teoria unor probe necesare pentru aparare. Acuzarea, nu a fost de acord cu eliberarea acelor fisiere deoarece nu au putut fi decodificate, astfel incat le era frica de o potentiala „cutie a Pandorei” cu care Mitnick urma sa savarseasca alte fapte. In urma unei intelegeri cu autoritatile, Mitnick a fost eliberat mai devreme insa a stat 3 ani sub stricta supraveghere. Incepand cu martie anul 2000, Kevin Mitnick a inceput sa vorbeasca in Congresul American despre infractiunile informatice, oferind sfaturi despre posibile metode de contracarare a acestora. Practic, cunostinte si sustinatori ai lui Kevin Mitnick, au sustinut mereu faptul ca acesta nu comisese infractiuni iar atat autoritatile cat si presa exagerasera in ceea ce priveste faptele savarsite, punand toate aceste evenimente pe seama „curiozitatii intelectuale aplicand ingenuitatea yankee”. (Ioana Vasiu, 2001, Hackerii pag. 93 – 97).

Un alt cracker celebru descris in cartea Ioanei Vasiu, este supranumit „Agentul Steal”. Pe numele sau real Justin Tanner Peterson, a devenit faimos datorita preluarii controlului telefoanelor cu ajutorul carora patrundea apoi in sistemele guvernului. Totusi, Justin a lucrat impreuna cu FBI-ul pentru prinderea celor ce desfasurau activitati ilegale. In anul 1991, a fost arestat pentru posesia unui autoturism furat, iar cercetarile ulterioare i-au adus si alte acuzatii precum „utilizarea de nume false si acces neautorizat la sistemele informatice.” Cazul insa a fost inchis odata cu transferarea lui in California deoarece lucra impreuna cu FBI-ul. El a pledat insa vinovat, mai tarziu primind o pedeapsa de 40 de ani de inchisoare ce a fost suspendata datorita functiei de agent al guvernului. Anul 1993, l-a adus in fata unui procuror, iar aceasta confruntare l-a determinat sa fuga dupa ce i-a recunoscut acestuia ca inca mai comite ilegalitati. A fost prins in anul 1994 iar in 1995 a fost acuzat de „conspiratie la o actiune de transfer electronic ilegal de fonduri” primind o pedeapsa de 60 de ani de inchisoare fara posibilitatea de eliberare pe cautiune. (Ioana Vasiu, Hackerii, 2001, pag.97 – 98).

Exista o multitudine de exemple in ceea ce priveste oameni ascunsi in spatele titulaturii de hacker sau cracker. Unii sunt pusi intr-o lumina pozitiva datorita ajutorului oferit autoritatilor si companiilor private pentru sporirea securitatii informatice, altii intr-o lumina negativa datorita insusirii de foloase necuvenite de pe urma faptelor comise. Totusi, o generalizare ar fi injusta si mai injust este faptul ca desi autoritatile s-au folosit de multe aceste genii informatice, au existat cazuri in care apoi le-au abandonat pedepsindu-i drastic pentru faptele comise si probabil si pentru altele pentru care era nevoie de un „tap ispasitor”.

Este de remarcat totusi faptul ca impreuna cu acesti crackeri, autoritatile si nu numai, reusesc a dezvolta noi strategii si sisteme pentru contracararea atacurilor. Ioana Vasiu in „Hackerii” il citeaza pe Maxfield ‚Hackerul cu doua fete” care spune „A fost o treaba murdara, dar gandesc ca hackerii nu trebuie lasati sa continue, pentru ca altfel ne vor distruge pe toti”. Aceasta declaratie a fost data justificata fiind prin actiunile sale de colaborare cu autoritatile carora le furniza informatii despre cei aflati in lumea virtuala cu scopul de a savarsi infractiuni. (Ioana Vasiu, Hackerii, 2001, pag.109).