Cercetarea si interpretarea la fata locului a urmelor de maini

Cercetarea si interpretarea la fata locului a urmelor de maini

Urme de maini statice sau dinamice. Cea mai mare valoare pt identificarea persoanei o au urmele statice. Urmele dinamice pot servi la o identificare generica

Urme de suprafata sau de adancime. De ex urmele formate in chit moale, ceara, plastilina, vopsea neuscata se formeaza in adancime, spre deosebire de cele lasate pe o suprafata dura, de genul sticlei care sunt de suprafata.

Urme de maini vizibile sau latente. Urmele latente se formeaza prin depunerea unui strat foarte subtire de substanta, capabila sa redea cu fidelitate detaliile caracteristice ale crestelor papilare si chiar ale porilor. Urmelor vizibile le este caracteristic, in numeroase cazuri, un grad de imbacsire, de acoperire a detaliilor cu substanta depusa. Astfel substanta impregnata in santurile papilare poate forma ea insasi o urma ce va reflacta traseele santurilor pe obiect aparand imaginea negativa a amprentei papilare.

Descoperirea urmelor de maini. Cautarea urmelor poate debuta din locul in care se presupune ca a intrat infractorul, prin cercetarea clantelor usii, a incuietorilor, a comutatorului s.a., cioburile de la geamuri sparte, obiecte de portelan si sticla, suprafete metalice, mobilier. Se recomanda folosirea unei lanterne cu care se va lumina oblic obiectul presupus a fi purtator de urma. Se poate pulveriza pe obiectul presupus purtator de urma o solutie pe baza de luminol si folosirea radiatilor UV. Descoperirea se face si cu surse de lumina emise de aparatura polylight, lampi portabile cu radiatii UV.

Stabilirea vechimii urmelor de maini. Stabilirea vechimii se face in functie de factori variati si este uneori relativa. Urmele de pe portelan, sticla, suprafete netede, lustruite sau lacuite pot fi pastrate chiar ani de zile, in vreme ce hartia le pastreaza cateva ore. Sub raport tehnic criminalistic determinarea vechimii urmelor nu presupune o operatie distincta, ci o folosire selectiva a unor procedee de revelare, pe mici portiuni, care sa ofere indicii asupra acestora.

Procedee de revelare a urmelor de maini latente

Revelare prin metode fizice. Consta in pulverizara de prafuri sau pudre cu granulatie foarte fina (prafuire) pe obiectul ori suprafetele purtatoare de urme. Substantele trebuie sa indeplineasca niste conditii: sa fie in contrast de culoare cu suportul pe care s-a format urma; sa prezinte o aderenta selectiva, numai la materia din urma, si nu la intregul suport, pentru a evita imbacsirea urmei sau estomparea detaliilor caracteristice. Substante de prafuire: ceruza, negru de fum, rosu sudan III, argentaorul, minium de plumb, oxid de cupru, praf de xerox, pudra galbena fluorescenta.

Revelarea prin metode chimice. Se bazeaza pe reactia dintre anumite substante chimice si componentele transpiratiei:

- revelarea cu vapori de iod – se realizeaza prin intermediul unui dispozitiv simplu de vaporizare, iodul metalic fiind foarte volatil. Determina aparitia unei coloratii specifice.

- revelarea cu reactivi chimici – ninhidrina, nitrat de argint, rodamina B, DEMAC. La urmele formate prin depunere de substante grase se aplica vaporizari de diversi acizi.

Revelarea urmelor de maini pe piele umana. A fost de neconceput pana acu cativa ani, fiind in prezent posibila tot datorita unor reactii chimice.

Revelarea prin metode optice. Radiatia de tip laser (de argon) este proiectata lateral oblic, sub unghi de 45 grade, determinand aparitia unei fluorescente specifice anumitor substante secretate de glandele sebacee (riboflavina). Alta metoda o constituie dispersia luminoasa a unei raze de lumina incidenta proiectata spre suprafetele purtatoare de urma.

Fixarea si ridicarea urmelor de maini

- sub raport procedural – fixarea in procesul verbal presupune consemnarea exacta, precisa si detaliata a urmelor si metodelor de revelare intrebuintate, a locului in care au fost descoperite si a raportului de pozitie fata de obiectele principale.

Increderea – este privita ca starea psihica generata de prezumtia de buna-credinta pe care si-o acorda persoanele in relatiile dintre ele,precum si prezumtia de veracitate privind existenta si valoarea lucrurilor.

In referire la aspectele comune infractiunilor de fals, cu privire speciala asupra falsului material in inscrisei oficiale, falsului intelectual si uzului de fals, facem urmatoarele precizari:

Obiectul juridic generic al ocrotirii penale este valoarea sociala protejata, respectiv increderea publica  in lucrurile – entitatile ce au calitatea legala de a se constitui in proba.

Infractiunile de fals implica referirea la un anumit adevar aparent, presupus ca fiind dovedit, dar care in realitate este alterat prin savarsi

- sub raport tehnic criminalistic – presupune in primul rand fotografierea urmelor atat in cadrul ambiantei generale cat si in calitatea lor de obiecte principale, insistandu-se asupra redarii cu claritate a detaliilor caracteristice. Fotografiile vor insoti procesul verbal, orgenele de urmarire penala si instantele de judecata fiind chemate sa verifice, printre altele, daca afirmatiile corespund cu imaginile fotografice.

Ridicarea urmelor de maini:

Transferarea pe pelicula adeziva (folio) – se face dupa revelarea si fotografierea urmelor.

Ridicarea cu ajutorul mulajelor – se realizeaza in cadrul urmelor de adancime, dupa fotografierea prealabila a lor. Se folosesc materiale folosite in stomatologie.

Transportarea obiectelor purtatoare de urme – obiectul se prinde de margini sau de laturile unde, prin natura lucrurilor, se formeaza cele mai putine urme. Coletul se sigileaza cu sigiliul organului judiciar care conduce ancheta.

Interpretarea la fata locului a urmelor de maini. Are drept scop obtinerea unor informatii preliminare asupra obiectului creator de urma sau a persoanei infractorului, a activitatilor desfasurate de acesta, ca si a succesiunii operatiilor. Un prim aspect vizat de interpretare este cel al stabilirii locului si obiectelor ce au intrat in sfera de interes a autorului. Alte date se desprind din analiza indiciilor oferite de locul in care au fost descoperite urmele, de modul de grupare si de dispunere, modul de operare si intreaga ambianta a campului infractional.

Expertiza criminalistica a urmelor de maini. Expertiza dactiloscopica reprezinta etapa finala a activitatii de clarificare a aspectelor legate de formarea urmelor de maini la fata locului, de obtinere de informatii privind persoana, precum si de stabilire a raportului dintre urma si activitatea infractionala. Scopul principal al expertizei dactiloscopice este acela al identificarii persoanei ce a lasat urme in campul infractional. Pentru efectuarea ei este necesara amprentarea cu tus tipografic sau prin amprentare chimica.

Reguli de amprentare: degetele trebuie sa fie curate, iar mana relaxata; rularea degetului se face de la o margine a ungei spre cealalta; atat pe placa cat si pe tusiera cat si pe fisa nu se executa decat o singura miscare de rulare, fara a se reveni si fara a se apasa.

Efectuarea examenului dactiloscopic comparativ. Impune folosirea unei aparaturi diverse, de tipul lupei dactiloscopice, al lupei binoculare de cap, al aparatelor de proiectie de tip Faurot sau Zeiss. Se apeleaza la tehnica si sistemele AFRS sau AFIS.