Criminalistica
FAMILIA SI DELICVENTA JUVENILA - alcoolismul parintilor, antecedenta penala familialaROLUL SPECIFIC AL UNOR MICROCOLECTIVITATI UMANE IN CRIMINOGENEZA SI PREVENIREA INFRACTIONALITATII JUVENILE – Concluzii dintr-o cercetare aplicativa – OBIECTIVE DE INVATAT: Familia si delicventa juvenila: o tipul de structurare; o marimea familiei; o dotarea financiara si materiala; o statutul socio-profesional parental; o instructia scolara parentala; o alcoolismul parintilor; o antecedenta penala familiala; o climatul psihologic si psihosocial. Scoala, microgrupul scolar si rolul lor in criminogeneza si prevenirea delicventei varstei tinere. Microgrupul juvenil cu orientarea valorica si normativa negativa APLICATIE PRELIMINARAIncercati sa va imaginati si sa redati explicatia delicventei juvenile prin prisma elementelor de mai sus ! 1. FAMILIA SI DELICVENTA JUVENILA E Premise generale o locul si rolul primordial al familiei in evolutia personalitatii varstei tinere: mediu social in care au loc, aproape in exclusivitate, contactele minorului in perioadele celor mai mari dependente; natura intima a raporturilor sociale; primele transmiteri culturale; dezvolta sentimentul de securitate sociala; exercitarea primei functii cultural-educative; o mutatiile considerabile in dezvoltarea istorica a familiei: interdependenta tot mai mare cu mediile sociale largite; scaderea familiilor in care coabiteaza mai multe generatii; fenomenul „copilul cu cheia de gat” cresterea nivelului de instructie si ocupare profesionala 1.1. Tipul de structurare familiala si delicventa juvenila D IPOSTAZE destructurarea, in sine, are efect criminogen direct; incidenta indirect criminogena a destructurii, prin intermediul atmosferei morale si pozitiei pedagogice a parintilor;
existenta unui numar mai mare de infractori minori printre cei proveniti din familii dezorganizate; destructurarea prin divort, deces sau separarea in fapt; destructurarea ar avea o influenta criminogena mai mare la fete (Sutherland si Cressey); concubinajul. D MODELE EXPLICATIVE la familiile incomplete actiunea conjugat-constienta si functia cultural-educativa nu se exercita plenar, obiectand echilibrul psihic al copilului; afectarea procesului de socializare; „daca pasarea batrana moare, se racesc ouale”; copiii naturali sufera in urma etichetarii si stigmatizarii, cu afectarea evolutiei personalitatii; concubinajul, corelat cu lipsa de autoritate; familiile refacute, prin intrarea unui al treilea nedorit de copil si care nu doreste copilul, afecteaza climatul psihosocial; in cazul caminelor distruse sesizarea instantelor de judecata despre comiterea unor fapte penale de catre minorii lor este mult mai mare, cele organizate sunt mai mult predispuse sa-si reia responsabilitatile si raspunderile recuperarii pagubelor si reeducarii copiilor. 1.2. Marimea familiei talia ridicata afecteaza, negativ, potentele procesului de socializare si, de aici, faciliteaza delicventa. Autoritatea parentala nu se mai poate realiza plenar (G. Stefani, G. Levasseur si R. Jambu – Merlin) familia cu un singur copil poate cultiva delicventa: o copilul unic este constient si realizeaza doar o justitie centrata pe el, spre care se indreapta, exclusiv, fericirea, bucuria, oferirea de cadouri, din utilizarea resurselor familiei; o copilului descris mai sus nu i se va cultiva si nici nu va interioriza, de la varsta precoce, necesitatea recunoasterii locului si drepturilor celorlalti; o acest va deveni inchipuit, egoist, predispus la infractiuni, pentru a obtine ceea ce el considera ca merita. 1.3. Dotarea materiala si financiara a familiilor si alte elemente ale exercitarii functiei economice din mediul familial divergenta dintre posibilitatile materiale ale subiectului, oferite de familie, si nevoia de a avea ceea ce au altii – principala cauza a delicventei juvenile (M.A. Alemaschin); „saracia din familie este asociata cu delicventa, dar saracia nu cauzeaza delicventa” (A se incerca explicitarea tezei sustinuta de C. Ray Jeffery si Ina A. Jeffery); impactul criminogen posibil al „copiilor de bani gata”; distribuirea inadecvata a resurselor financiare si materiale prin utilizarea lor, permanenta, spre scopuri anomice social (alcool, etc.) si implicatia lor criminogena 1.4. Statusul socio-profesional si parental statusul ridicat amprenteaza, de regula, oportunitatile si potentialul de socializare si de exercitare a functiilor economice si cultural-educative, in sens pozitiv; prevalenta infractorilor minori din familiile in care tatal este muncitor necalificat, in special la 14 – 15 ani; statusul socio-profesional amprenteaza posibilitatea exercitarii controlului social: redus asupra copiilor care fac naveta scolarizarii in alte localitati (taranii); procesul instructiv-educativ in corelare cu exigentele scolare, de unde performanta scazuta, cu toate urmarile sale; notele scazute la purtare mai multe la cei proveniti din familii cu statut socio-profesional scazut: i reactie de respingere, chiar inconstienta, a celor care au mai mult (inclusiv profesori); i mai putine presiuni asupra profesorilor privind atitudinea lor fata de copiii in speta; i impresia (perceptia profesorilor) „Si ce o sa ne faca”, comparativ cu pozitia fata de eventualii parinti cu status „sus-pusi”; centrarea, in mai mare masura, a persoanelor cu status socio-profesional scazut, spre un sistem de recompensa – pedeapsa inadecvat, in special spre pedepse exuive fata de copii, cu intregul cortegiu de reactii de opozitie, transferate si in comportamentele cu semenii; conflictele inter si intra status – roluri 1.5. Nivelul redus de instructie scolara parentala
1.6. Alcoolismul parintilor
1.7. Antecedenta penala familiala – factor criminogen A se vedea metoda asociatiei statistice intre infractiunile parintilor si cele ale delicventilor (Teoriile de inspiratie biologica); cultivarea modelelor delicvente, din perspectiva teoriei asociatiei diferentiale; incidenta criminalitatii celorlalte rude. 1.8. Climatul psihologic si psihosocial familial deficitar familia „cochilie goala” (William J. Goode), in care parintii, desi traiesc impreuna se privesc unul pe altul ca niste „straini”: certuri deschise, violente, de cele mai multe ori, cu o atmosfera incarcata, fara glume si rasete, care distanteaza copilul si-l impinge spre grupurile marginale, deviante; climatul violent, persistent; pevalenta pedepselor violente asupra copiilor; contradictia dintre modelul de viata familial, carential, si cel cultivat de institutiile extrafamiliale; familii care cer de la copii nu ceea ce ei ar putea sa dea, ci ceea ce aceste familii pretind de la copii, situatie urmata de marginalizare si alunecare spre alte grupuri; ostilitatea, indiferenta si hiperprotectia, cu impactul lor criminogen specific; sens inadecvat de securitate si protectie; absenta supravegherii unite, ori contradictorialitati frecvente (consecventa opozanta la parinti) APLICATII PRACTICE
|