CLASIFICAREA TULBURARILOR DE LIMBAJ

In categoria tulburarilor de limbaj se cuprind toate deficientele de intelegere si exprimare orala, de scriere si citire, de mimica si articulare, sau orice tulburare, indiferent de forma sa, care se rasfrange negativ asupra emisiei ori a perceptiei limbajului, face parte din categoria tulburarilor de limbaj.

Prin tulburarile limbajului intelegem toate abaterile de la limbajul normal, standardizat, de la manifestarile verbale tipizate, unanim acceptate in limba uzuala, atat sub aspectul reproducerii cat si al perceperii, incepand de la dereglarea diferitelor componente ale cuvantului si pana la imposibilitatea totala de comunicare orala sau scrisa.

In raport cu natura, profunzimea si locul dereglarilor pe intreg traiectul circuitului functional al limbajului, apar diferite tipuri de tulburari ale acestuia.

Clasificarea tulburarilor de limbaj este extrem de dificila si mult controversata in literatura de specialitate. Aceasta deoarece, in primul rand, mecanismele anatomo-fiziologice care stau la baza formarii si dezvoltarii limbajului sunt foarte complexe si pot fi afectate in cele mai diferite componente. In al doilea rand, tulburarile de limbaj se pot cupla la aceeasi persoana. Se pot intalni impreuna, de pilda, tahilalia cu balbaiala, sau dislalia, balbaiala si disgrafia.

La cele de mai sus se adauga lipsa unei terminologii unitare pentru denumirea tulburarilor de limbaj.

Una dintre situatiile posibile de clasificare a tulburarilor de limbaj in functie de mai multe criterii -este conform lui M.Gutu :

dupa criteriul anatomo-fiziologic:

tulburari ale analizatorului verbo-motor, verbo-auditiv;

tulburari centrale sau periferice;

tulburari organice sau functionale.

dupa criteriul structurii lingvistice afectate:

tulburari de voce;

tulburari de ritm si fluenta;

tulburari ale structurii fonetico-fonematice;

tulburari complexe lexico-gramaticale;

tulburari ale limbajului scris.

dupa criteriul periodizarii aparitiei:

perioada preverbala - pana la 2 ani;

perioada de dezvoltare a vorbirii : 2-6 ani;

perioada verbala - 6 ani.

Referat: Lectia unui copil pentru parintii lui - relatia cu parintii Referat: Natiunea si statul national din perspectiva uniunii europene

dupa criteriul psihologic:

gradul de dezvoltare a functiei comunicative a limbajului;

devieri de conduita si tulburari de personalitate.

Conform  opiniei lui E.Verza, tabloul tulburarilor de limbaj este:

a)       tulburari de pronuntie:

dislalia;

rinolalia;

dizartria

b)       tulburari de ritm si fluenta a vorbirii:

balbaiala;

logonevroza;

tahilalia;

bradilalia;

aftongia;

tulburari pe baza de coree.

c)        tulburari de voce:

afonia;

disfonia;

fonastenia;

d)       tulburari ale limbajului citit-scris:

alexia;

dislexia;

agrafia;

disgrafia.

e)       tulburari polimorfe de limbaj:

alalia;

afazia.

f)        tulburari de dezvoltare a limbajului:

mutism psihogen;

intarziere in dezvoltarea generala a vorbirii.

Clasificarea tulburarilor de limbaj este absolut necesara, deoarece ea ofera o orientare corecta in cunoasterea principalelor tulburari de limbaj, in stabilirea unui diagnostic diferential adecvat, precum si in prognoza tulburarilor de   limbaj a fiecarui copil in parte.

In literatura sunt mai multe tipuri de clasificare. Acestea sunt efectuate in functie de o serie de criterii: etiologic, lingvistic, morfologic, simptomatologic. Luarea in consideratie numai a unui singur criteriu permite o clasificare unilaterala.

O clasificare corecta prezinta importanta nu numai pentru activitatea de cunoastere si terapie, dar si pentru diagnoza si prognoza tulburarilor de limbaj.

In activitatea de corectare diagnosticul diferential contribuie la falicitarea stabilirii metodologiei de lucru si la fixarea cadrului general de recuperare. Prognoza se realizeaza in raport cu diagnosticul diferential si particularitatile psihice ale persoanei.

C.Paunescu individualizeaza trei categorii mari de sindroame, din care primele afecteaza rostirea si numai ultimul limbajul si vorbirea.

1.Primul este sindromul dismaturativ manifestat prin intarzierea simpla in aparitia si dezvoltarea vorbirii, dislalia de evolutie, balbaiala fiziologica, dislexia - disgrafia de evolutie. Acestea sunt conditionate fie de un ritm propriu de dezvoltare ( ereditar, congenital ), fie de o franare si incetinire a ritmului obisnuit de dezvoltare a vorbirii prin factori somatici sau prin factori afectivi si sociali.

2.A doua mare categorie e cea a sindroamelor extrinseci limbajului si vorbirii: dislalia, disartria, disritmia ( balbaiala, tahilalia, bradilalia ). Sindroamele extrinseci afecteaza rostirea prin interesarea laturii instrumentale a limbajului, vorbirea rostita, fiind conditionata prin malformatii periferice structurale, leziuni periferice motorii sau senzoriale, leziuni subcorticale.

3.A treia categorie este a sindroamelor intrinseci limbajului si vorbirii, caracterizate printr-o simptomatologie de tip afazic, comportand tulburarea elaborarii ideationale a limbajului, si ea grupeaza laolalta sindromul disintegrativ sau disfazia si sindromul dezintegrativ sau afazia; afectarea limbajului si vorbirii, cu vastele lor implicatii functionale este determinata de leziuni cortico - subcorticale.