Dinamica si tranzitia rolurilor in perioada adulta

Femeile si barbatii trec prin perioada adulta si batranete in maniere personale si complexe implicand numeroase procese sociale, psihologice si biologice. Comportamentul de rol, identitatea de rol si transformarea rolurilor de-a lungul vietii sunt componente majore ale acestor procese complexe. In mod traditional schimbarile si transformarile rolurilor au fost prezentate mai ales in lipsa contextualizarii dar realitatea arata ca rolurile sunt dependente de contextul social si de caracteristicile psihologice ale individului. Adultul este implicat intr-o serie de roluri printre care cele din viata profesionala, viata familiala si cea sociala.

Perspectiva studiului longitudinal asupra rolurilor aduce o viziune noua cu privire la roluri si la dinamica acestora pe parcursul vietii axandu-se pe traiectoriile de rol si pe elementele implicite in tranzitia rolurilor (Giele si Elder, 1998). Traiectoria de rol se refera la o directie, definita de procesul de imbatranire sau de miscarea care traverseaza structura de varsta (Elder, 1985). Un curs individual de viata este compus din multiple traiectorii interdependente (sau cariere) ale rolurilor sau relatiilor. Aceste directii ale "carierei " (evolutia profesionala, familiala, sociala, a sanatatii), nu exista separat, sunt interdependente astfel incat schimbarile produse intr-una dintre traiectorii deseori le afecteaza pe toate celelalte. Aceste traiectorii sunt intrerupte si alterate de secvente ale dinamicii vietii care cuprinde evenimente si stari tranzitorii. De aceea o schimbare brusca cum ar fi vaduvia poate conduce la o serie de alte schimbari mai mari sau mai mici. Cu atat mai complexa devine problematica cu cat in cadrul acestor traiectorii o persoana poate avea roluri diferite, de exemplu in traiectoria profesionala un individ poate fi : angajat, sef sau proprietar. Pentru intelegerea tranzitiei rolurilor in viata adultilor sunt importante 4 concepte: " coordonarea in timp", "procesualitatea", "contextualitatea" si" legaturile de viata" (Moen, 1988,2000, Giele si Elder 1998). Coordonarea in timp se refera la durata petrecuta in fiecare rol sau distanta in timp intre doua sau mai multe tranzitii de rol. Procesualitatea se axeaza pe imbatranire ca pe o serie de tranzitii de rol mai degraba decat ca pe un eveniment singular. Intrarile si iesirile din rol sunt importante si procesualitatea subliniaza ordinea acestor tranzitii de-a lungul cursului vietii.

De exemplu adultii parasesc anumite roluri cum ar fi cele de fiu si intra in altele cum ar fi cele de parinte. Contextualitatea poate fi vazuta pe doua nivele pe nivel individual si pe nivel social. Circumstantele personale ale vietii indivizilor, educatia lor, relatiile sociale, statutul marital, marimea familiei, etnia, rasa si varsta vor avea insemnatate in procesul devenirii pe perioada adulta. Circumstantele sociale de asemenea pot influenta optiunile si oportunitatile indivizilor de varste diferite contextul socio-economic punand de cele mai multe ori amprenta asupra unei generatii. Legaturile de viata presupun ca traiectoriile de viata ale indivizilor sunt strans legate de traiectoriile de viata ale parintilor, sotilor, copiilor, prietenilor si colegilor de munca (Antonucci, 1994, Ryff si Seltzer, 1996, Moen 2000). Riley (1994) si colaboratorii ei au adus in discutie idea conform careia schimbarile in structura sociala a rolurilor, normelor si institutiilor se schimba mult mai incet decat viata oamenilor. Majoritatea ideilor si politicilor despre imbatranire, munca si familie sunt ancorate in realitatea mijlocului secolului XX si nicidecum adaptate secolului XXI.

Legatura maritala este rolul cheie pentru majoritatea indivizilor. Ea asigura un sens al comuniunii si al suportului. Dinamica rolurilor parentale este si ea importanta in perioada adulta. White R.W.(1975) a considerat ca ciclurile vietii se centreaza pe modificarea de pondere a unor subidentitati ce coexista in structura personalitatii si se organizeaza in jurul rolurilor si statutului social (cuprinde activitati si aptitudini, creativitate, interese, cunostinte). White se refera la subidentitatea de cariera - profesionala, cea de parinte, si de sot sau sotie analizand dezvoltarea lor in fazele adulte. Se poate observa ca exista o mare fluctuatie si diversitate referitoare la limitele inferioare (adolescenta) si superioare ale stadiilor adulte si mai ales ale primului dintre ele (tineretea). U. Schiopu, E.Verza (1997, pag 326) propun urmatoarele elemente caracteristice ale perioadei adulte din perspectiva subidentitatilor maritale si parentale:

q       adult tanar - are loc consolidarea casniciei, un proces de adaptare activ, libidoul foarte activ, crescator, creste intimitatea, familia este dominata de dorinta intretinerii confortului afectiv, se realizeaza diferentierea rolurilor in familie, se constituie gradele de dependenta si autonomie intre soti, iar cresterea copiilor mici largeste sfera intimitatii

q       adult 34/45 de ani - perioada este caracterizata de un rol parental mai incarcat, rolurile profesionale sunt absorbante, apare erodarea intimitatii, libidoul este in continuare activ, se consolideaza identitatea familiei, tendinta este spre confort afectiv - pot interveni unele crize maritale -

q       adult 45/55 de ani - apar unele tensiuni pe dimensiunea rolului parental, are loc fragilizarea sanatatii mamei, temperarea discreta a libidoului, anularea capacitatii de procreare a femeii

q       adult 55/65 de ani - rolul parental este solicitat de denuclearizarea familiei, are loc dezangajarea profesionala si in consecinta se produce o criza de identitate profesionala, legatura matrimoniala devine una de securizare, poate interveni pierderea partenerului si aparitia nepotilor.

Ca si in cazul stabilirii stadiilor perioadei de varsta adulta trebuie precizat faptul ca societatea contemporana releva noi tendinte cum ar fi cele de amanarea casatoriei pentru perioade de varsta mai inaintate, amanarea momentului cand adultul tanar devine parinte, restrangerea numarului de copii etc. Ca urmare chiar daca stadiile propuse sunt inca relevante, intervalele de varsta pentru aceste stadii se coreleaza cu tendintele mentionate. Apar de asemenea numeroase modificari in interiorul rolurilor maritale si parentale. Cei mai multi autori sunt insa de acord ca adaptarea la schimbarile ce intervin in perioada de adult tanar si perioada adulta mijlocie este intr-o relatie directa cu adaptarea in viata de familie. Dezvoltarea adultului a fost ignorata de perspectiva psihanalitica, asumand ca perioada adulta este una mai degraba statica ea urmand perioadei foarte dinamice din adolescenta. Sunt doua grupuri majore de teorii care privesc dezvoltarea adulta: primul grup descrie dezvoltarea psihologica ca fiind un proces ce are loc stadial ca o extensie a ideii de cicluri de viata. Al doilea grup de teorii descrie dezvoltarea ca fiind un proces care urmeaza ca raspuns la situatii sau factori specifici de stres. Realitatea arata ca dezvoltarea adultului este o combinatie de factori descrisi in ambele grupuri de teorii. Procesul de baza in perioada adulta este castigarea independentei respectiv adultul tanar paraseste familia de provenienta si isi intemeiaza propria familie.

Aceste schimbari de rol de la rolul de copil la cel de parinte este dificil si cere reevaluarea unor probleme din istoria devenirii adultului. Factorii de favorizeaza sau dimpotriva reduc adaptarea la propria viata de familie au solicitat atentia multor cercetatori. Studiul longitudinal, condus de Vaillant (inceput in 1955 si urmarit pana in 1983), studiu cunoscut si sub titlul de Grant Study, a incercat sa puna in evidenta factorii adaptarii in viata adulta. Studentii au fost intervievati si li s-au aplicat o serie de teste psihologice inclusiv Rorschach, elemente WAIS si TAT. Vaillant a pus in relatie adaptarea sanatoasa la viata adulta cu experientele din copilarie traite de subiecti. El a concluzionat ca episoadele singulare traumatice din copilarie nu pot fi predictori pentru o adaptare slaba in viata adulta dar dezvoltarea intr-o familie cu probleme poate prevedea o slaba adaptare in viata adulta. Cei mai buni predictori ai adaptarii sanatoase au fost cei de tipul mecanismelor de aparare sanatoase construite pana la varsta de 18 ani. Asadar mecanismele da aparare sunt cele care construiesc abilitatea individului de a face fata provocarilor evenimentelor din viata adulta. Vaillant G. E. (1976, pag 535-545) descrie o ierarhie a mecanismelor de aparare:

Aceste mecanisme de aparare descrise initial de Anna Freud sunt din punct de vedere psihologic corespondente cu "mecanismele de adaptare" descrise de Piaget (Constantin Enachescu, 1998 pag 55). Piaget considera ca adaptarea este o stare de echilibru, un acord care se realizeaza prin mecanismele de asimilare si acomodare prin care organismul reorganizeaza realitatea externa astfel incat sa se armonizeze cu tendintele si interesele pe care cauta sa le puna in acord cu mediu. Vaillant arata ca mecanismele de aparare de tip narcisist sunt folosite de copii si pacienti psihotici, cele imature de adolescenti si pacienti cu depresii, cele nevrotice de adultii in situatii stresante si mecanismele defensive mature de adultii cu maturitate psiho-afectiva.

Rolurile pe care individul le poate trai in viata de familie sunt cele de sot si de parinte. Chiar daca tendinta actuala este aceea de a intarzia casatoria, cuplurile, casatorite sau nu, sunt susceptibile de a fi mai mult sau mai putin trainice, in consecinta a trei componente (Lloyd Saxton, 1980) legate de functionalitatea rolurilor in cuplu:

q       congruenta perceptiei rolurilor

q       reciprocitatea performantei de rol

q       echivalenta functionarii rolului.

Congruenta perceptiei rolurilor presupune ca fiecare persoana percepe rolul ei sau rolul lui aproape la fel cum este perceput de celalalt. Dificultatea in perceperea congruenta a rolurilor este aceea ca individul in mode frecvent priveste atitudinile si asteptarile sale ca fiind corecte si le mentine fara a incerca sa vada sau sa inteleaga atitudinea si asteptarea celeilalte persoane. Cand fiecare ia o pozitie ferma in felul sau dificultatea de a vedea, intelege si accepta punctul de vedere al celuilalt devine din ce in ce mai dificila. Congruenta de perceptie a rolurilor este esentiala pentru stabilitatea cuplului (Lloyd Saxton, 1980 pag 245). Performanta de rol se refera la felul in care individul intra in rolul sau si ii da viata. Reciprocitatea performantei de rol presupune implicarea in rol si folosirea lui pentru a intampina solicitarile rolului celuilalt.

Performanta de rol si congruenta perceptiei rolurilor sunt interdependente. Echivalenta functionarii rolului se refera la principiul conform caruia gradul de satisfactie al fiecaruia primit din partea celuilalt trebuie sa aiba acelasi grad ca si satisfactia oferita celuilalt. Nevoile ce sunt implinite in interiorul cuplului sunt : materiale, sexuale si psihologice (Lloyd Saxton, 1980,pag 247).

Rolurile parentale sunt conform celor mai multi autori intr-o mare proportie o repetare a rolurilor la care indivizii au fost expusi in copilarie. Parintii tinda sa repete atmosfera din propria familie. Mecanismul psihosocial care genereaza disfunctii maritale exprima de fapt jocul incrucisat al proiectiilor si expectatiilor de rol mutual (Iolanda Mitrofan, Nicolae Mitrofan, 1991, pag 299). Rolurile parentale functionale prezinta o clara exprimare al limitelor. Insuficienta limitelor conditioneaza independenta si autonomia copiilor. Limitele slabe caracterizeaza parinti supraprotectori sau dimpotriva parinti indiferenti (slab implicati in rol). Intr-un studiu efectuat de Rose Vincent (1972) pe o populatie de aproape 100 de copii au fost puse in evidenta mai multe tipuri de parinti (mame si tati) si frecventa alegerii de catre copii a unui tip sau altul. Aceste tipuri pentru tati au fost: tatal important, seducator, autoritar, mester la toate, vedeta, om de interior, tatal "bomboana", si tatal sportiv. Pentru mame au fost identificate urmatoare le tipuri: mama "bomboana", mondena", calma, energica, mama copilaroasa si mama "closca".

Concluziile autoarei sunt acelea ca tatal autoritar este cel mai frecvent ales de copii; de asemenea cel care seamana in cele mai multe cazuri cu tatal adevarat, dintre copii care au un tata autoritar doar 1 din 4 crede ca acesta este cel ideal, cei care si-l doresc sunt cei care nu au un astfel de tata. Concluzia privind autoritatea paterna manifestata fata de copii este: afirmarea brutala a unei suprematii si autoritatea de tip epistemic. Doar 20% dintre copii l-au identificat pe tatal lor cu tatal ideal (Rose Vincent, 1972 pag 12). Privind alegerea tipurilor de mame s-a constatat ca exista un nivel mai ridicat al asteptarilor si implicit al criticilor fata de mama decat fata de tata. In timp ce tatal ideal si tatal real au acelasi profil din punctul de vedere al copiilor, mama ideala difera aproape intotdeauna de cea adevarata. Copii nu aleg mama in functie de gradul de rasfat oferit ci dimpotriva pe timp ce copilul creste, incepand cu varsta scolara, orice atitudine excesiv de protectoare este respinsa ca posesiva, invadatoare, ea pare uneori o masca ipocrita a unei vointe de dominare (Rose Vincent, 1972 pag 18).

Rolurile conjugale si cele parentale pot fi privite izolat dar manifestarea lor este interdependenta si disfunctionalitatile intr-un sector antreneaza disfunctionalitati si in celelalte. Multi autori trateaza de aceea rolurile parentale si maritale in complexul rolurilor familiale aici enumerand: rolurile sexual-afectiv si procreativ, rolurile parental-educational, rol organizatoric administrativ (Iolanda Mitrofan, Cristian Ciuperca 1998, pag 330). Cercetarile autorilor citati au reliefat mai multe tipuri de disfunctionalitati de rol: adoptarea si exercitarea inadecvata a rolului specific sexului, adoptarea si exercitarea incompleta a rolului familial, adoptarea si exercitarea inautentica a rolului familial. Rolurile conjugale sunt serios modificate de aparitia copiilor si deci de extinderea pentru un noul rol, cel parental. Statisticile arata o curba a satisfactiei maritale in forma de "U" cu cele mai mari valori in perioada dinaintea aparitiei copiilor care scade pe parcursul cresterii copiilor pana la varsta de 6-13 ani dupa care are loc o crestere usoara pana la varsta de 21 de ani ai copiilor(Rollins si Feldman, 1970).

Perioada de 6 - 14 ani ai copilului este una de presiuni economice, psihologice si sociale fiind corelata cu perioada adulta tanara cand partenerii de cuplu sunt preocupati de profesie, problemele familiale fiind mai mult in seama femeii ca urmare a obiceiurilor culturale si a rolului matern mai consistent. Rolul de mama implica o serie de noi sarcini pentru care femeia este mai mult sau mai putin pregatita in functie si de socializarea din familia de provenienta. Rolul patern este dificil datorita concurentei la atentia femeii dar gratificant datorita satisfacerii prin paternitate a orgoliului de patronaj.

Cercetari efectuate in Romania au scos in evidenta corelatia ridicata negativa dintre numarul de copii si scolaritatea mamei, insa in conditiile in care scolarizarea si calificarea superioara va fi tot mai costisitoare este previzibila o accentuare a scaderii fertilitatii datorita costului copiilor (P.Ilut, 1995, pag.128). Conform statisticilor INS Romania, publicate in COMUNICAT DE PRESA - Nr. 24/2000 , fertilitatea specifica a scazut la toate grupele de varsta. Fertilitatea femeilor din grupa de varsta 20-24 ani continua sa inregistreze intensitatea cea mai mare. In consecinta prelucrarii datelor privind natalitatea, INS Romania, in comunicat de presa nr.38 din 2000, apreciaza ca: "libertatea cuplurilor de a decide asupra numarului dorit de copii, costurile economice si sociale ridicate suportate de populatie in perioada de tranzitie, criza locuintelor si conditiile deosebit de dificile pentru posibilitatile unui tanar care-si doreste intemeierea unei familii, instabilitatea sociala si somajul sunt printre principalele cauze care au determinat scaderea, an de an, a numarului de nascuti-vii".