Identificarea cu un sex: masculin sau feminin

IDENTIFICAREA CU UN SEX: MASCULIN SAU FEMININ

La varsta prescolara copilul invata deasemenea sa recunoasca carui sex ii apartine. Am mentionat in capitolele precedente ca baieteii si fetitele sunt, ca sa spunem asa, asexuati in cursul primilor tei ani (Aprox.)

Se joaca cu aceleasi jucarii, apreciaza aceleasi lucruri. Baieteii, de exemplu, in primii ani, adora sa se joace cu papusi sau animale de panza, ca si fetitele. Bineinteles ca exista si diferente intre baieti si fete, chiar in cursul acestor primi ani. Fetele, in general, au tendinta sa arate o maturitate mai precoce decat baietii in multe domenii (cum ar fi dezvoltarea limbajului). Baietii au tendinta de a se arata mai agresivi si mai activi din punct de vedere fizic. Dar, in ansamblu, diferenta dintre sexe nu apare in mod net decat dupa varsta de trei ani. Incepand din acest moment, baietii si fetele se vor comporta in mod diferit si vor avea o viziune diferentiata fata de ei insisi si fata de lume. O carte recenta, care analizeaza rezultatele a peste noua sute de anchete, rezuma in felul urmator diferentele dintre baietei si fetite:

Baieteii provoaca incurcaturi, fac mai mult zgomot, isi asuma mai multe riscuri, au o gandire mai independenta, sunt mai dificil de educat si contituie elementul mai fragil al celor doua sexe . Mor mai multi baieti decat fete in timpul primului an de viata cat si apoi. Sunt mai expusi riscului de a se balbai, de a avea dificultati cu cititul si de a suferi de anomalii afective de toate felurile. Au o intarziere de un an sau chiar mai mult in raport cu fetele, in ceea ce priveste dezvoltarea fizica. In momentul in care incep scoala, chiar si muschii mainilor sunt mai putin dezvoltati.

Fetitele sunt mai robuste si mai coapte, dar mult prea supuse si pasive, ascultatoare, conformiste, sedentare. Le intereseaza mai mult oamenii decat obiectele, dau dovada de mai multa simpatie pentru altii, sunt mai sensibile la reactiile acestora si au o mai mare dispozitie pentru a retine numele si locurile.

Din punct de vedere stiintific, nu a putut fi stabilita nici o diferenta de continut intelectual intre baieti si fete in timpul copilariei, totusi stilul lor de gandire si achizitie intelectuala sunt foarte diferite. Fetele exceleaza pe plan oral.  Ele stiu sa vorbeasca inaintea baietilor, iar mai tarziu fac mai putine greseli de ortografie si scriu mai mult. Baietii le depasesc in domeniul gandirii abstracte, incluzand matematicile si domeniul stiintific. Ei au deasemenea tendinta de a fi mai creativi.

Cum se explica aceste diferente profunde si manifestate atat de devreme? Dupa toate probabilitatile acestea sunt datorate unor factori hormonali si geneticii, pe de-o parte, iar pe de alta parte modului in care sunt crescuti copiii. Expertii nu s-au pus inca de acord asupra importantei factorilor biologici in raport cu importanta factorilor educativi si culturali.

Totusi, in calitate de parinti, trebuie sa veghem ca baietii si fetele noastre sa ajunga la un acord profund si definitiv in ceea ce priveste sexul lor. Afirmarea neta a identitatii, ca si reprezentant al sexului sau este o piesa vitala a conceptului despre sine si a sanatatii mentale a copilului.

Trebuie sa tinem cont de faptul ca atat baieteii cat si fetitele au tendinta sa se identifice cu mama, care este personajul principal in viata unui copil. Baiatul, datorita faptului ca isi iubeste mama, doreste la fel de mult ca si fetita sa se identifice cu ea. Este normal ca un baietel de trei ani sa afirme ca va fi si el mama cand va fi mare. Nu este rar faptul ca un baiat sa vrea sa poarte pantofii mamei, sau sa foloseasca rujul sau parfumul.

Intre trei si sase ani, atat baietii cat si fetele incep sa urmeze drumuri diferite in dezvoltarea psihologica. Copilul de trei ani, deja foarte copt din punct de vedere intelectual, incepe sa fie constient de sexul sau. Totusi daca intrebam un copil de cinci ani daca un bebelus este baiat sau fata, va raspunde ca este greu sa-ti dai seama fara haine. La un momendat copilul descopera ca baietii au un penis iar fetele nu il au. Aceasta descoperire marcheza o turnura in viata multor copii, in timp ce multi parinti raman intr-o inconstienta ignoranta, neintelegand ce inseamna aceasta pentru copil. Bineinteles, multi parinti ignora voit aceasta problema deoarece descoperirea este legata de domeniul sexului, domeniu la care, din cauza influentei refularilor, ei devin muti, surzi si orbi fata de ce simte copilul.

Cu cat atmosfera familiala este mai sanatoasa in ceea ce priveste sexualitatea, cu atat mai mic va fi socul psihologic suferit de copil odata cu descoperirea sexului. Cu cat atmosfera sexuala este mai represiva si culpabilizanta, cu atat mai greu ii va fi copilului sa asimileze aceasta surpinzatoare descoperire. In mod independent fata de atmosfera din familie, fiecare copil va reactiona intr-o maniera diferita, personala, unica. Totusi, putem face o descriere generala aractiilor tipice baieteilor si fetitelor care descopera prezenta, respectiv lipsa penisului.

Fetita se poate simti lezata, si poate considera ca din acest punct de vedere apartine unei rase inferioare. Sau, poate sa creada ca s-a nascut cu penis, dar acesta i-a fost luat, drept pedeapsa. Stiu ca unii dintre dumneavoastra, citind aceste randuri, considera ca nu au nici un sens deoarece n-au mai auzit vorbindu-se despre asa ceva. Ceea ce descriu eu este rezultatul observatiilor facute de catre specialisti ai comportamentului pe esantioane de mii de copii. Daca aveti intr-adevar un spirit deschis, puteti face acelasi gen de observatii in ceea ce priveste jocul, conversatia si intrebarile copilului dumneavoastra

Ce poate face o mama pentru a ajuta copilul sa-si afirme apartenenta la sexul masculin sau la cel feminin? Factorul esential este ca dumneavoastra cat si sotul dumneavoastra sa acceptati sexul copilului. Daca sunteti fericti ca aveti un baietel, exista toate sansele ca si el sa fie fericit de a fi baiat. Daca sunteti satisfacuti ca aveti o fata si aceasta va fi fericita de acest lucru.

Dar, atat baietii cat si fetele au nevoie de modele pe care sa le imite.In acest scop, cred ca este mai usor pentru fetite decat pentru baietei sa accepte si sa fortifice constiinta propriului sex. Aceasta, din mai multe motive. Intre altele, diferenta care exista intre societatea noastra urbana de azi si cea care era cu o suta de ani in urma. In acea perioada marea majoritate a oamenilor traia in ferme sau in orasele mici.Un baietel din acea vreme il vedea mult mai des pe tatal sau. Era tot timpul in spatele lui la ferma. Chiar daca tatal practica o meserie cum ar fi cea de notar intr-un oras mic, venea acasa la pranz. In zilele noastre tatii lucreaza de dimineata devreme pana seara tarziu. Se intampla ca un baietel sa-si vada foarte putin tatal in timpul saptamanii.

Acum o suta de ani, se gaseau foarte putine invatatoare in scoli si deseori copiii aveau profesori la scoala primara. Acum un baiat poate intalni primul sau profesor, barbat in liceu sau poate chiar mai tarziu. Trebuie considerat si divortul ca motiv al absentei unui personaj masculin din viata unui baietel. In general, mamei ii este incredintata cresterea copiilor. Aceasta situatie este mai usor de infruntat pentru fetite, deoarece acestea au nevoie de un model feminin. Ce se va intampla cu baietii care isi vad atat de rar tatii? Unde vor gasi modelul masculin?

Remediul acestei stari de lucruri este simplu, dar aparent dificil de aplicat: trebuie ca tatal sa petreaca mult timp in compania copilului, fie el baietel sau fetita. Mi-ar place sa am o metoda miraculoasa pentru a convinge tatii de importanta pe care o are rolul lor in viata copiilor. Din pacate, multi barbati par a fi sclavii ambitiilor si au a nevoie irezistibila de a reusi in viata. De aceea timpul acordat copiilor, cand acestia sunt la o varsta frageda este intotdeauna insuficient.

Gasesc mereu cate o explicatie logica pentru a-si scuza absenta, spunand ca lucreaza atat de mult pentru a asigura din punct de vedere financiar viitorul familiei. Mai tarziu, cand copii vor fi crescut, le vor consacra mai mult timp. Din pacate, rareori se intampla asa. Cand un tata nu isi face timp sa se joace cu copii sai, daca nu stabileste cu ei legaturi puternice in acesti primi ani, mai tarziu, copiii nu vor mai manifesta mare interes pentru el. Este foarte trist.

Chiar si un tata foarte ocupat poate face pentru baietelul sau (sau fetita sa) multe lucruri la care nici nu se gandeste. De exemplu ii poate trimite copilului mesaje prin curier de la birou. Copii primesc putina corespondenta si vor fi foarte bucurosi sa primeasca o scrisoare de la tati. Poate de asemenea sa ii sune din cand in cand. O conversatie de cinci minute poate insemna mult pentru un copil.

Fiecare tata ar trebui sa se aranjeze in asa fel incat copilul sa poata vizita locul sau de munca si sa poata vedea cu ce se ocupa. Este important sa-i explice in ce consta munca sa. Unele servicii sunt mai usor de explicat decat altele. Mama se poate juaca apoi cu usurinta "de-a tata care munceste" sau poate ajuta copilul sa creeze o carte numita "munca lui tata". Voi explica mai in detaliu cum se fac asemenea carti, in capitolul 11.

Baietii au nevoie de deghizari pentru a exprima activitatile masculine, la fel cum fetele au nevoie de vesminte feminine. Daca veti cauta prin casa, veti gasi cu siguranta haine, pantofi, palarii si bijuterii ale mamei. Insa, nimic pentru baieti. Trebuie sa-i dati baiatului palarii, blue-jeans vechi, etc. O vizita la un magazin de mana a doua va furnizeaza toate aceste materiale.

Si mai importante inca, sunt atitudinile parintilor fata de copii. Daca o mama este mandra de feminitatea fiicei sale si de asemenea de virilitatea baietelului, totul va fi bine. Trebuie ca mama sa accepte ca sta in natura unui baiat sa stea cu capul drept, sa scuipe si sa vorbeasca urat. Ea nu trebuie sa incerce sa-l transforme intr-o creatura docila, moale si calma, care seamana cu o fata.

Cat despre tata, are si el de jucat un rol determinant. El poate aduce baiatului jocurile barbatesti si grasolania care ii sunt necesare. Poate de asemenea sa-i ofere fetitei tandretea si dulceata de care are nevoie pentru a-i stimula cochetaria si feminitatea.

Trebuie tinut cont de faptul ca nici un copil nu este in totalitate masculin sau feminin. Altfel cum se poate ajunge la o intelegere reciproca a celor doua sexe? Trebuie sa evitam imaginile stereotipe cum ar fi: "Trebuie sa fi dur si insensibil pentru a fi viril", "Baietii nu plang", "Fetele nu au nevoie sa gandeasca". Dorim sa facem din fii nostrii barbati capabili sa arate si calitati "feminine" cum ar fi compasiune si intelegere pentru altii. Si vrem de asemenea ca fetele noastre sa ajunga femei ceva mai putin conformiste, mai originale, mai aventuroase, capabile sa gandeasca la fel de mult ca un barbat.

Din toate aceste motive nu trebuie sa fim rigizi in conceptul comportamentului masculin si feminin pe care il transmitem copiilor nostri.

Acestia trebuie sa fie capabili sa-si manifeste sentimentele si sa poata avea si un comportament asemanator sexului opus. Daca mama ii cere baietelului sa o ajute la bucatarie, acest lucru nu ii va face rau. Cu atat mai putin va fi lezata o fetita, daca vrea sa se joace cu masini si camioane.

Incurajati copii sa se comporte ca apartenenti ai sexului lor, dar nu fiti nici rigizi nici stereotipi.