Home - qdidactic.com
Didactica si proiecte didacticeBani si dezvoltarea cariereiStiinta  si proiecte tehniceIstorie si biografiiSanatate si medicinaDezvoltare personala
referate sanatateSanatatea depinde de echilibrul dintre alimentatie si activitatea fizica - Hipocrate





Medicina Medicina veterinara Muzica Psihologie Retete Sport


Psihologie


Qdidactic » sanatate & sport » psihologie
Caracterul - omul de caracter



Caracterul - omul de caracter




□ - Conduita in care insul se personalizeaza si isi rasfringe esentialitatea fiintei este singura care merita a primi numele de conduita de ca­racter. Nu oricind si nici oricum omul se pre­zinta la examenul vietii subordonindu-se pro­priului caracter.

Imprejurarile, ca si proble­mele vietii, ingaduie selectiv aparitia caracteriala a insului in diversele conduite sociale pe care le adopta si le desfasoara.

Ramine inter­zis a sustine ca in imprejurari banale sau eroice, caracterul se pastreaza acelasi, diferind doar amplitudinea expresiei.


□ - Caracterul nu este un postulat la care, din principiu, sa poata fi reductibil si de unde sa se intemeieze absolut toate conduitele umane.


□ - Omul de caracter nu este usor adaptabil, spiritul gregar nu are intr-o asemenea persoana un purtator de cuvind exemplar.

□ - Activ si rezistent la imprejurari si exigente exteri­oare, omul de caracter - cu exceptia celui care dispune de un caracter gregar, conformist - isi revendica initiativa, interventia cu tenta perso­nala, mai ales cind se descopera in circumstante si angajat in probleme de viata care contravin conceptiei lui.


□ - Ce raspuns trebuie dat la intrebarea privind natura omogena, monolita a conduitei de carac­ter ? Fiecare ins are la dispozitie sub dictatul vietii un set de conduite apte sa parvina carac­terului si din aceasta cauza conduita de carac­ter capata un relief radial, deloc vadit.


□ - Omogeni­tatea lipseste iar contradictoriul se insinueaza consistent in expresiile caracteriale. Mai mult, se pot identifica linii paralele dn ginciire - comportare la scara aceluiasi individ si care nu sint reductibile unele la altele, coexistind chiar in stare de conflict vadit.


□ - Caracterul omului depinde si de vocatia lui.


□ - Lumea morala opereaza discriminator fata de caracterele de ordin psihologic.


□ - Cenzura morala elimina din discutie multe din componen­tele caracterului psihologic, fie ca sint neutrale fie ca la un moment dat ele se scot din procesul de moralizare datorita negativitatii mo­rale care le ilustreaza


□ - Spre deosebire de caracterul psihologic, ca­racterul moral nu beneficiaza de universalitate. Paradoxal si izbitor este faptul ca poti fi moral fara sa ai caracter (moral).



In morala, caracte­rul nu-i obligatoriu, deci, in absenta unei con­ceptii, a unor intentii si cauze principiale tra­duse germinatoriu in conduita - ceea ce da continut si greutate specifica caracterului -, poti sa te manifesti moral intr-o imprejurare data, dar aceasta nu-ti asigura dreptul a reven­dica atributul caracterului.


□ - Caracterul este un prerogativ al personali­tatii morale.


□ - Existenta sociala ridicata de individ la co­tele cele mai inalte ale personalizarii in norme, valori si idealuri, se focalizeaza din punct de vedere moral in caracter.


□ - Cind celalalt devine pentru tine un alter ego, atunci caracterul tau a atins perfectiunea idealului moral.


□ - Nu poti pretinde a avea caracter fata de tine insuti. Numai un altul verifica si sanctioneaza o atare performanta care te elogiaza.


□ - Daca responsabilitatea omului pentru' carac­terul sau psihologic apare discutabila si ingra­dita de datele genetice si fatalitatea imprejura­rilor vietii, in ce priveste caracterul moral omul este totdeauna si pe deplin raspunzator.


□ - Fara principii morale caracterul ramine strain omului, chiar si atunci cind conduita sa capata expresivitate morala.


□ - Caracterele morale sunt liniile de inalta ten­siune ale relatiilor dintre oameni.


□ - Caracterul moral nu se gaseste in prelungi­rea caracterului psihologic si nici nu se poate spune ca se grefeaza pe acesta din urma. Mar­turie stau gravele si uneori violentele disjunc­tii, unele iremediabile si ineluctabile dintre ca­racterul psihologic si caracterul moral.

Atinge sublimul sfisierea interioara, abia suportabila, cu care se chinuie omul cind traieste razboiul caracterelor lui, iar armonia lor este imposibila sau nu e in stare sa o realizeze.

Punerea de acord a caracterelor psihologic si moral soli­cita un efort senzational de stapinire de sine care nu o data devine sisific.




Contact |- ia legatura cu noi -| contact
Adauga document |- pune-ti documente online -| adauga-document
Termeni & conditii de utilizare |- politica de cookies si de confidentialitate -| termeni
Copyright © |- 2024 - Toate drepturile rezervate -| copyright