Mania la copii si adolescenti
Se considera ca 12% din cazurile de
manie la adult au debutat sub varsta de 10 ani (Carlson, Strober, 1975). La varste mici exista,
adesea, aceeasi maniera de intrare in puseu, prin: hiperkinezie pe spatiu larg,
logoree, glume necontrolate, coprolalie, insomnii, dezinteres fata de
scoala.
Episodul maniacal imbraca trei grade
de severitate, cu o simptomatologie caracteristica; dispozitie elevata,
cresterea volumului si vitezei activitatii fizice si mentale. Ca si entitate
clinica, vorbim de episod maniacal unic, sau, daca au existat episoade afective
anterioare, de tulburare bipolara.
Hipomania este un grad usor de manie, elevatie usoara, energie si volum
crescut al activitatii, sociabilitate si comunicare verbala crescute, reducerea
nevoii de somn, iritabilitate, lipsa de rusine, fara a afecta grav capacitatea
generala de efort. Mania fara simptome
psihotice se caracterizeaza printr-o dispozitie care poate varia de la
jovialitate nepasatoare la o stare de excitatie aproape incontrolabila,
insotita de hiperactivitate, logoree, insomnii, atentie hipotenace,
hipervigila, inhibitii sociale scazute, autoapreciere exagerata, grandoare,
optimism excesiv. Pot apare tulburari perceptive, cum ar fi aprecierea
culorilor ca fiind extrem de vii, hiperacuzie subiectiva, preocupare pentru
detaliile fine ale materialelor. Tinuta este extravaganta, glumele nepotrivite, lipsesc convenientele, pacientii
devenind uneori iritabili si suspiciosi. Durata episodului, conform ICD-10 trebuie
sa fie de cel putin o saptamana, iar intensitatea suficient de mare pentru a
intrerupe munca si activitatile sociale. Mania
cu simptome psihotice este o forma severa de boala, evoluand cu delir
expansiv, de grandoare sau religios, de identitate sau de rol, cu posibila
crestere a suspiciozitatii si iritabilitatii, ajungand pana la delir
persecutor. Exista polipragmazie dezordonata, fuga de idei, logoree,
halucinatii.
In tulburarea afectiva bipolara
incidenta pe sexe este egala, exista vulnerabilitate la boala conditionata
genetic, o anume personalitate premorbida cu oscilatii afective nemotivate in
timp, aparent fara semnificatie. Fiecare episod maniacal dureaza, in medie 6
luni, este declansat de anumite evenimente stressante de viata (neesentiale pentru diagnostic), vindecarea fiind
completa intre episoade. Diagnosticul diferential se impune, in functie de
intensitatea simptomelor cu: hipertiroidismul, anorexia mentala, intoxicatii,
schizofrenie afectiva, tumori frontale (moria), infectii (coree, lues).
Tratamentul se face, in puseu, cu neuroleptice (Haloperidol, Clorpromazin,
Levomepromazin), pentru profilaxia recidivelor utilizandu-se Carbonatul de
litiu sau Carbamazepina.
III. Ciclotimia se defineste ca
o dispozitie oscilanta, necorelata cu evenimentele de viata, cu numeroase
perioade de depresie si elatie usoara, cu un demers cronic, desi dispozitia
poate fi, din cand in cand, normala sau stabila cateva luni. Desi se intalneste
la adult, ea poate debuta in adolescenta. Se suprapune peste tulburarea de
personalitate afectiva, personalitatea ciclotimica.
