Continutul actiunii umane, i.e.
telurile urmarite si mijloacele alese si intrebuintate
pentru atingerea acestor teluri, este determinat de insusirile
personale ale fiecarui om care actioneaza. Fiecare individ este
produsul unei lungi descendente zoologice evolutive, care i-a conturat
mostenirea fiziologica. El se naste ca urmas si ca
mostenitor al inaintasilor sai, iar patrimoniul sau
biologic este precipitatul si sedimentul tuturor imprejurarilor la
care au fost supusi stramosii sai. Cand se naste, el
nu patrunde pur si simplu in lume, la modul general, ci intr-un mediu
anume. Calitatile biologice innascute si mostenite,
precum si toate amprentele pe care le pune viata pe un om, il fac
sa fie ceea ce este in fiecare moment al peregrinajului sau. Ele sunt
soarta si destinul sau. Vointa sa nu este "libera", in
sensul metafizic al termenului. Ea este determinata de acest fundal
si de toate influentele carora el insusi si inaintasii
sai le-au fost supusi.
Mostenirea si mediul orienteaza
actiunile omului. Ele ii sugereaza atat scopuri cat si mijloace.
El nu traieste doar ca om in absracto; el traieste
ca fiu al familiei sale, al rasei sale, al poporului sau si al epocii
sale, ca cetatean al tarii sale, ca membru al unui anumit
grup social, ca practicant al unei anumite vocatii, ca adept al unor
anumite idei religioase, metafizice, filozofice si politice, ca parte
implicata in diverse feude si controverse. Ideile si criteriile
sale valorice nu si le creeaza el insusi, ci le adopta de
la alti oameni. Ideologia sa este cea pe care i-o impune mediul. Foarte
putini sunt oamenii care au darul de a gandi idei noi si originale
si de a schimba corpul traditional de crezuri si doctrine.
Omul de rand nu se lanseaza in
speculatii despre marile probleme. Cu privire la acestea el se bizuie pe
autoritatea altora, se comporta "asa cum trebuie sa se poarte un
om cum se cade", este ca o oaie in turma. Tocmai aceasta inertie
intelectuala este cea care-l defineste pe om ca om de rand. Insa
si omul de rand trebuie sa aleaga. El alege sa adopte
modele traditionale, sau modele adoptate de altii, fiindca este
convins ca acest procedeu este cel mai adecvat pentru a-i asigura propria
sa bunastare; si el este gata sa-si schimbe ideologia
si, in consecinta, modul de actiune, oridecateori devine
convins ca aceasta ar servi mai bine propriilor sale interese.
Cea mai mare parte a comportamentului cotidian
al omului tine pur si simplu de rutina. El executa [p.47]
anumite acte fata a le acorda o atentie deosebita. El face
multe lucruri deoarece a fost invatat in copilarie sa le
faca, deoarece alte persoane se comporta in mod similar si
deoarece asa este obiceiul in mediul in care traieste. El
dobandeste obiceiuri si deprinde reactii automate. Dar el se
lasa in seama acestor obiceiuri numai pentru ca le agreeaza
efectele. Indata ce descopera ca urmand calea
obisnuita ar putea sa dauneze atingerii unor teluri pe
care le considera mai dezirabile, el isi modifica atitudinea. Un
om crescut intr-o regiune in care apa este curata dobandeste obiceiul
de a bea apa, de a se spala si de a se imbaia
fara a-si lua precautii. Cand se muta intr-un loc unde
apa este poluata cu germeni daunatori
sanatatii, el va da cea mai mare atentie unor
proceduri la care nici nu se gandea inainte. El se va supraveghea permanent pe
sine, pentru a nu-si face singur rau, lasandu-se necugetat in
seama rutinei traditionale si a reactiilor sale automate. Faptul
ca o actiune se incadreaza in mersul obisnuit al
lucrurilor, fiind executata, cum s-ar spune, spontan, nu inseamna
ca ea nu se datoreaza unei volitiuni constiente si
unei alegeri deliberate. A te lasa in seama unei rutine care ar putea fi
schimbata este o actiune.
Praxeologia nu se preocupa de
continutul schimbator al actiunii, ci cu forma ei pura
si cu structura ei categoriala. Studiul trasaturilor
accidentale si locale ale actiunii umane este sarcina istoriei.
