REFERAT
Bazele
personalitatii scolarului mic sunt puse inca din perioada
cand are loc o ierarhizare a motivelor, adica trecerea motivelor
cognitive, intrinseci, pe primul plan si subordonarea motivelor biologice
si fundamentale pe plan secundar. Intrarea in scoala si
schimbarea statutului din prescolar in scolar, trecerea de la joc la
invatare constituie premise ale formarii
personalitatii.
In
plan intern, dezvoltarea gandirii logice, a rationamentului si
formarea conceptiei despre lume si viata modifica
esential optica personalitatii scolarului. Formarea
capacitatii de a-si dirija voluntar conduita, de a anticipa
solicitarile externe, de a-si planifica activitatile sunt
factori importanti pentru formarea independentei copilului. O caracteristica
importanta este cresterea gradului de coeziune a elementelor
personalitatii.
Copii
se disting prin diversitatea temperamentala sunt vioi, comunicativi,
retrasi sau lenti. Unii sunt activi la lectie, iar altii
sunt tacuti, nu incearca sa se afiseze. Pe
masura ce copii inainteaza in varsta insusirile innascute
ale sistemului nervos se impletesc cu influentele de viata
formand un aliaj. Treptat copii agitati incep sa-si canalizeze
energia spre activitati scolare, iar altii incep sa
adopte un sistem de lucru mai alert.
Un
rol important in reglarea activitatilor si relatiilor
scolarului mic cu ceilalti il au aptitudinile caracteriale.
Activitatile scolare constituie cadrul formarii de
calitati: punctualitate, constiinta, perseverenta,
spiritul de organizare. Contactul cu literatura, cu eroii diferitelor povestiri
le ofera copiilor exemple si modele de viata.
Sunt
situatii in care scolarul mic cunoaste ce inseamna o
anumita trasatura, are informatii dar cand este pus
sa actioneze efectiv nu se comporta in concordanta cu
o atitudinile si cunostintele pe care le are. invatatorul trebuie
sa cunoasca diversitatea caracterelor observand manifestarea copiilor
in timpul recreatilor, in activitatile extrascolare.
Masurile
educative trebuie adaptate in functie de comportamentul copiilor.
Personalitatea scolarului mic se distinge prin modul de manifestare in
planul de relatii cu ceilalti. Activitatea din
gradinita contribuie la cultivarea trebuintelor de a stabil
relatii sociale. Interactionand si comunicand cu ceilalti
scolarul mic incepe sa inteleaga ce inseamna
corectitudinea, curajul, respectul, creste indicele de socializare si
amplifica sansele de integrare in viata sociala.
Atitudinile interpersonale din aceste grupuri
scolare se disting prin simplitate, astfel ca membrii grupului fac
din reusita scolara valoarea de pret. Liderul sociometric
al grupului se confunda cu elevul premiant.
