Caracteristicile psihicului uman

CARACTERISTICILE PSIHICULUI UMAN

1.1 Psihicul uman reprezinta segmentul superior al unui  continuum pe care se delimiteaza si se individualizeaza un numar imens de gradatii si trepte evolutive.

Trasaturi si determinatiile psihicului in general:

are natura informationala, este functie a sistemului nervos,

se constituie in procesul comunicarii organismului cu mediul extern,

are functie de semnalizare-designare cu rol de reglare in dinamica organismului cu mediul.

Pe baza acestor trasaturi se pot stabili asemanari intre psihicul uman si cel animal.

Aparitia omului reprezinta un moment de discontinuitate, de salt calitativ pe traiectoria evolutiei. Aparitia psihicului este legata de desprinderea din seria animala a unei noi ramuri evolutive "homo sapins" si de constituirea unui nou mod de existenta, cel sociocultural.

Evolutia biologica a creat partea de hardware capabila sa ridice la nivel superior relationarea organismului cu mediu si procesarea informatiilor . Principalele elemente de hardware care asigura realizarea noii forme a psihismului uman sunt creierul si pozitia bipeda care a permis largirea orizontului vizual si folosirea membrelor superioare

Mediul sociocultural asigura software-ul adica programele logice interne de procesare, integrare si interpretare a continuturilor informationale

Prima caracteristica esentiala a psihicului uman o constituie - dinamismul evolutiv:

-constituirea organizarii de tip uman are un caracter evolutiv-istoric, multistadiala

-spre deosebire de seria animala unde patternul de baza al organizarii psihocomportamentale ramane relativ acelasi, in seria evolutiva umana acesta va suferi modificari de la o etapa istorica la alta iar sursa acestei schimbari o constituie dinamica mediului sociocultural

-ritmul si amplitudinea schimbarilor in configuratia mediului sociocultural au sporit in progresie geometrica, imprimand restructurari profunde in sfera vietii psihice a noilor generatii

-in epoca actuala schimbarile au devenit foarte rapide altfel incat una si aceeasi generatie este obligata sa-si restructureze de mai multe ori in viata sistemele de cunostinte, de atitudini si mentalitati elaborate in cursul anilor de scoala

Concluzie: prima caracteristica definitorie a psihicului uman o constituie pregnantul sau dinamism evolutiv. Daca in plan biologic evolutia omului este considerata incheiata, in plan psihic evolutia ramane permanent deschisa amplificandu-si spatiul de variabilitate intergeneratii si interindividuala.

A doua caracteristica este complexitatea psihicului uman:

-este ceea ce deosebeste psihicul uman de cel animal

-psihicul uman este cel mai complex sistem dintre toate sistemele reale cunoscute pana acum; complexitatea se realizeaza in plan structural-arhitectonic si in plan functional

I . Din punct de vedere structural:

-sistemul psihic uman (SPU) poseda cea mai mare eterogenitate modala si cea mai intinsa plaja de variabilitate valorica a componentelor de baza in plan interindividual

-psihicul uman are in alcatuirea lui elemente primare prezente si la animale dar si comportamente propii numai lui, de genul proceselor secundare superioare:

gandirea logica bazata pe principiul generalizarii, abstractizarii si formalizarii

imaginatia creatoare

emotii si sentimente superioare de ordin estetic si socio cultural

complexe structuri aptitudinale de executie si creatie

memoria istorica      vointa deliberativa                     

trasaturi caracteriale limbajul articulat  

motivatie socioculturala            functia decizionala   

functia de valorizare axiologica

-complexitatea structurala a psihicului uman reiese si din schema logica de organizare interna a lui.

-schema se dispune pe verticala (ierarhic) dar si pe orizontala

1.Dimensiunea verticala:

-ne dezvaluie caracterul plurinivelar al organizarii interne, delimitarea principalelelor susbsisteme dupa criteriul inferior-superior, primar-secundar,

-facand o sinteza a punctelor de vedere din evolutia psihologiei  vom ajunge la trei niveluri esentiale ale organizarii SPU: a)nivelul inconstient,b) nivelul subconstient si c) nivelul constient.

-ideea organizarii ierarhice multinivelare in forma ei elaborata apartine scolii psihanalitice si anume lui S. Freud care introduce cele trei instante: sinele (id-ul), supraeul (sperego), eul (ego)-aceasta notiune de organizare multinivelara se aplica functiilor si proceselor particulare de la senzatie la gandire

a ) Nivelul inconstient:

Proiect: Calificarea unor bunuri ca fiind proprii sau comune. Proiect: Teoria sistemului mondial

secolul 17 Leibniz vorbea de existenta "perceptiilor mici" care se produc sub pragul de constientizare si pot influenta perceptia si gandirea constienta

Maine de Biran (1766-1824) vorbeste de perceptii obscure pentru ca continutul lor nu relateaza nimic in mod direct

G. Fechner (1801-1887) vorbeste de senzatii subliminale care nu reusesc sa se individualizeze in planul constiintei dar influenteaza prin potentare si diminuare pe cele constiente

Helmholtz (1897) sustine existenta unor rationamente inconstient cu ajutorul carora explica fenomenul de insight (gasirea unei solutii instantaneu)

in filozofie s-a sustinut ideea unei vieti psihice inconstient in secolul al 19-lea Schelling, Schopenhauer, Nietzsche, Hartman

tot in secolul 19 se formuleaza opozitia dintre rational si irational, dintre omul uman si omul bestie

cele doua entitati sunt prezente in fiecare persoana dar raportul dintre ele este variabil

se separa doua tendinte unilateral absolutizante si reciproc excusiviste: tendinta rationalista cu predominarea rationalului asupra irationaluilui si tendinta irationalista cu predominarea irationalului asupra constientului

in acest context Freud a cercetat stiintific fenomenele inconstinte realizand pentru prima data o analiza, descriere si interpretare a acestei realitati

el (Freud) sparge tiparele si demonstreaza necesitatea includerii in psihicul uman a inconstientului ca o componenta esentiala pentru dinamica personalitatii si pentru comportamentul uman

Freud face parte din linia filisofica a irationalului, deci va conferi inconstientului rolul esential in structura aparatului psihic, pe seama inconstientului punandu-se toata gama manifestarilor si activitatilor omului

daca pana atunci psihologia gresea urmarind doar domeniul proceselor constiente, Freud greseste printr-o limitare inversa.

Din punct de vedere psihanalitic apar doua forme ale inconstientului:inconstientul colectiv (Jung) si inconstientul individual (Freud).

Inconstientul colectiv:

-este alcatuit din elemente de ordin afectiv, motivational, cognitiv si executiv-instrumental adica scheme interne de raspuns si comportament constituite in cursul evolutiei istorice a speciei umane si conservata in straturile profunde ale memoriei

-la nivelul fiecarui om se pune in evidenta o memorie a speciei, inascuta si o memorie individuala formata in ontogeneza

-dupa Jung arhetipurile sunt elemente ale vietii psihice ancestralecare se articuleaza in niste tipare care vor ghida din interior, in sens imperativ procesul plamadirii personalitatii de suprafata a individului.

-arhetipul este alcatuit din interactiunea fortelor constructive ale vietii si cele distructive ale morti si fortele binelui si raului: - arhetipul este baza vietii psihice si se asociaza cu destinul

Inconstientul individual

-Freud l-a vazut ca avand doua componente cu rol diferit in dinamica sistemului personalitatii: inconstientul primar, inascut si inconstientul secundar, dobandit

Inconstientul primar

exprima natura biologica a omului; include tendintele pulsionale primare legate de asigurarea supravietuirii si echilibrul fiziologic al organismului

este structurat dupa principiul placerii si al reducerii neconditionate a starilor interne de tensiune si fustratie

in centru este asezat instinctul erotico- sexual sau complexul libidoului

libidoul (dupa Freud)este energia vitala care sta la baza tuturor proceselor de dezvoltare si organizare a personalitatii

-in sfera inconstientului primar pe langa elementele de fond numite hardware, se mai includ si starile onirice sau visele, lapsusurile, actele ratate, inversiunile si aglutinarile verbale , ce reprezinta latura functionala cotidiana a inconstientului si care reprezinta software-ul

-trasaturile specifice inconstientului primar sunt incarcatura energetica deosebita si inaltul dinamism care reflecta periodicitatea starilor de necesitate ale organismului

-inconstientul primar corespunde sinelui

Inconstientul secundar:

- in sist. Personalitatii corespunde supraeului; inconstientul sec. este constiinta morala a societatii codificata in urma unui mecanism de autocenzura

-dupa Freud inconstientul primar si cel dobandit sunt structuri stabile ale personalitatii ele neevoluand si nemodificandu-se semnificativ de-a lungul procesului dezvoltarii personalitatii; deci si conflictul dintre sine si supraeu are un caracter permanent solutionarea fiind necesara formarea si interventia celei de-a treia instante a aparatului psihic eul

A. Adler: desexualizeaza inconstientul il reduce la relatia dintre sentimentul inferioritatii si relatia de compensare a carei dinamica se transforma in motorul dezvoltarii si devenirii personalitatii.

Karen Horney: interpreteaza inconstientul prin prisma sentimentului de securitate si opusului acestuia anxietatea; conflictele isi au originea in relatia individului cu mediul social.

Erich Fromm: inconstientul apare cu forta de inradacinare a eului in lume, aceasta fiind conditia esentiala a echilibrului interior; modul de relationare al individului cu mediul social depinde printre altele de selectivitatea instinctului sau a sentimentului de inradacinare.

K. Wilber (1984) preluand ideea lui Freud despre caracterul eterogen si complex al inconst., identifica 5 tipuri de inconstient:

1.inconstientul fundament- continuturile lui pot deveni oricand constiente

2.inconstientul arhaic- cuprinde structuri primitive mostenite filogenetic

3.inconstientul submergent-rezultat al refularii sau reprimarii

4.inconstientul "pecete"- continuturi nerefulate dar refulabile

5.inconstientul emergent- structuri profunde de la nastere dar neproiectate spre suprafata inconstientului fundament.

Dilema: inconstientul ste substantiv adica entitate psihica distincta sau adjectiv adica atribut al organizarii psihice integrale?

b) Subconstientul:(nivelul subconstient

-este continutul memoriei de lunga durata care nu se afla antrenat in constiinta dar care poate fi constientizat in situatii adecvate

-cuprinde informatii, amintiri, automatisme, deprinderi, ticuri, tonusul emotional etc.

-este mai intins decat inconstientul si decat constientul; elementele sale sunt in stare latenta si alcatuiesc rezervorul activitatii constiente curente

-in comportament apar ca parti ale subconstientului deprinderile, automatismele, obisnuintele

-contine informatii care provin din constiinta dar si care vin din inconstient; este o organizare dinamica in cadrul careia se produc reasezari, rearticulari si reevaluari ale elementelor componente si chiar programe pentru actiuni constiente viitoare

-o latura concreta a dinamismului intern al subconstientului o pot constitui fenomenele de reproducere selectiva si de reproducere fabulatorie a unor experiente anterioare

-poseda o anumita autonomie functionala si dispune de mecanisme proprii de autointretinere si autoconservare

-aceste mecanisme sunt stimulate de sus prin fluxurile constiintei in stare de veghe luand forma activitatii orientate spre scop si de jos in stare de somn sau constiinta confuza (prin starile de ebrietate si cele provocate de narcotice)

-visele pleaca din inconstient si  se finalizeaza si se depoziteaza in sfera superioara subconstientului ceea ce face posibila constientizarea si relatarea continutului lor imediat dupa trezire.

Importanta subconstientului:

Subconstientul asigura continuitatea in timp a Eului si permite constiintei sa realizeze integrarea sub semnul identitatii de sine a trecutului, prezentului si viitorului.

Subconstientul da sens adataptiv invatarii permitand stocarea informatiei si experientei pentru uzul ulterior.

Subconstientul asigura consistenta interna a constiintei, durabilitatea ei in timp.

Concluzie: Subconstientul este indispensabil pentru defasurarea unei activitati mintale constiente "independente" , adica in absenta influentei directe a obiectivelor sau fenomenelor externe.

c ) Constientul:(nivelul constient)

In istoria psihologiei constientul a fost vazut ca fiind singurul obiect al psihologiei in psihologia introspectionista a constiintei, dar a fost si negata, vazuta ca o iluzie, o inventie metafizica in psihologia behaviorista clasica, varianta wetsoniana.

Constientul este vazut ca o componenta , o forma sau un nivel al organizarii psihice generale. Ea este cea mai noua componenta  din punct de vedere filogenetic. Totodata este si cea mai complexa in ordine structurala si functionala si cea mai puternic dezvoltata si afirmata la om.

Cracteristicile esentiale ale constiintei sunt

• discriminarea,
• disocierea,
• decentrarea (raportarea la sine de pe pozitia altuia),
• evaluare-autoevaluare,
• orientarea spre scop stabilit anticipat,
• atribuirea si creearea de semnificatii,
• realizarea si afirmarea entitatii si identitatii eului prin crearea si mentinerea controlului asupra coordonatelor orizontului temporar.

Diferite definitii:

1. In Abordarea determinatiei structurale arhitectonice:

definesc constiinta sumativ: ansamblul functiilor si proceselor psihice particulare, cognitive, afective si motivationale

definesc rezumativ-selectiv acorda ponderea principala proceselor superioare ale gandirii sau structurilor sau functiilor axiologice sau structurilor si functiilor morale.

2.Definitie structurala constiinta este un nivel specific, calitativ superior al organizarii psihice, caracterizat printr-o emergenta integrativa ireductibila si atingand coeficientul de complexitate cel mai inalt la om.

Din punct de vedere genetic structura constientei are un caracter dobandit ce evolueaza istoric, pe masura dezvoltarii functiilor rezolutiv-integrative ale creierului si a diversificarii mediului sociocultural si se elaboreaza individual in ontogeneza. Constiinta este subsistemul cel mai deschis la schimbare si evolutie al psihicului uman.

Formarea si integrarea in plan psihologic sunt mijlocite si sustinute de principiul verbalizarii care postuleaza rolul de factor potentator reglator si optimizator al limbajului articulat in dezvoltarea psihica generala a omului. La omul ocidental predomina in constiinta componentele cognitiv-instrumentale, cele de ordin afectiv-moral fiind secundare. La omul oriental ponderea o detin componentele afectiv-morale si axiologice, cele cognitiv-instrumentale fiind subordonate.

Desi legile psihologice care guverneaza procesul de elaborare a structurii interne a constiintei individuale sunt comune pentru toti indivizii, continuturile asupra carora actioneaza si efectele lor difera in limite de la un cadru sociocultural la altul si de la un individ la altul.

Ca nivel al organizarii psihice constientul poseda atat eterogenitate cat si diversitate structurala interna, cu o gama de comportamente modale diferite si ireductibile unele la altele, cat si o unitate de ansamblu, supraordonata care face ca fiecare proces particular sa apara ca reprezentant al ansamblului si sa posede atributul esential de a fi  fapt de constiinta.

3.In interpretarea derminatiei functionale a constiintei se delimiteaza doua orientari:

1.orientarea statica in care constiinta apare ca un camp sau o scena iluminata cu zone de claritate diferita (Wundt, K. Buhler); Constiinta = locul unde se desfasoara procesele psihice ale subiectului normal in stare de veghe.

2.orientare dinamica care accentueaza procesualitateta si temporalitatea constiintei (W. James) El arata ca trasatura definitorie a constiintei in calitatea de fundament al vietii psihice este curgerea. Torentul constiintei este continuu, compact, eterogen si ireversibil sub aspectul trairii. Constiinta aduce cu sine in dinamica vietii psihice si reversibilitatea care se opune legii scurgerii ireversibile a timpului, impunanad si o scurgere inapoi a acestuia, fie si in mod relativ.

James a delimitat 2 stari : substantive (opriri) si tranzitive( zborurile constiintei)..

Punctul de vedere dinamic-constructivist.

Din punct de vedere structural constiinta se desfasoara printr-un factor mediator denumit semn, si se concretizeaza in constructia unor sisteme de semnificatii. La baza constructiei acestor sisteme stau conexiunile, interactiunile si interdependentele dintre procesele psihice particulare.

Concluzie: Latura structurala si cea functionala ale cunostintei sunt indisociabile si interdependente: structura pune in evidenta coordonatele de definitie ale constiintei ca organizare reala, ontologic ireductubila. Latura functionala evidentiaza rolul adaptativ al constiintei, esenta ei ca forma suprema a vietii de relatie. In abordarea laturii structurale trebuie sa se puna in evidenta, pe de o parte, diversitatea si eterogenitatea modala a comportamentelor-continuturi si procese informational-cognitive si afectiv motivationale; iar pe de alta parte, schema logica de articulare si interactiune a acestor componente. Latura functionala trebuie interpretata ca unitate dialectica intre stare si transformare, intre statica functionala si dinamica functionala.