APTITUDINILE

Aptitudinea ne da masura gradului de organizare a sistemului personalitatii sub aspect adaptativ-instrumental concret. Ea raspunde la intrebarea "ce poate si ce face efectiv un anumit individ in cadrul activitatii pe care o desfasoara?" si se leaga intotdeauna de performanta si eficienta.

Aptitudinile reprezinta insusirile psihice si fizice, relativ stabile, care-i permit omului sa efectueze cu succes anumite forme de activitate

In sens larg, termenul de aptitudine exprima potentialul adaptativ general al individului uman, pe baza caruia el reuseste sa faca fata, mai mult sau mai putin bine, multitudinii situatiilor si solicitarilor externe si sa-si satisfaca starile de necesitate. Aceasta tine de logica interna a dezvoltarii oricarui organism animal pentru asigurarea supravietuirii in conditiile variabile ale mediului si atingerea finalitatii proprii si a celei de specie.

In sens restrans, termenul de aptitudine este aplicat numai omului si el desemneaza un asemenea potential instrumental-adaptativ care permite celui ce-l poseda realizarea, intr-unul sau mai multe domenii de activitate recunoscute social a unor performante superioare mediei.

Aptitudinea, fie ca este vorba de acceptiunea largita , fie de cea restransa, se diferentiaza si se individualizeaza in concordanta cu structura obiectiva a sarcinilor (solicitarilor) si scopurilor care compun o activitate integrala. De aceea, ea reprezinta o matrice interna care se "muleaza" pe o forma de activitate si care, la randul ei, genereaza o activitate. Iar cum activitatea solicita personalitatea ca tot - sub raport instrumental, performantial - si atitudinea, care sta la baza desfasurarii si finalizarii ei, trebuie sa includa toate acele componente care concura direct sau indirect la obtinerea performantelor specifice.

Schema structurala a unei aptitudini cuprinde urmatoarele verigi:

• veriga informationala - un ansamblu organizat de reprezentari, cunostinte, idei, intelegeri si interpretari despre domeniul obiectiv al activitatii;
• veriga procesual-operatorie - sistem inchegat de operatori si conditii logice care se aplica elementelor informationale pentru realizarea modelului mental al produsului ce se propune a fi obtinut;
• veriga executorie - include actiuni si procedee mentale si motorii de punere in aplicare si de finalizare a modelului;
• veriga dinamogena sau de autointarire - reprezentata de motivatie si afectivitate;
• veriga de reglare - se delimiteaza doua secvente: una de selectare si orientare valorica, in care rolul principal revine sistemului atitudinal si alta de coordonare, optimizare si perfectionare reprezentata de functia evaluativ-critica a constiintei si de vointa, care da masura capacitatii de mobilizare si perpetuare a efortului pentru a surmonta obstacolele, dificultatile si esecurile.

Structura aptitudinii are un caracter dinamic, ceea ce face ca obiectivarea ei in cadrul aceleiasi activitati si la acelasi individ sa capete un caracter inalt variabil, atat in functie de natura sarcinilor si situatiilor, cat si de varsta, produsele realizate nefiind toate la acelasi nivel valoric.

Dar dezvoltarea aptitudinilor nu se supune doar legilor varstei, ea fiind influentata si de imprejurarile externe, de mediu. La multi indivizi aptitudinile se pot pierde daca nu beneficiaza de conditiile favorabile necesare structurarii si manifestarii lor.

Forma calitativ superioara de manifestare a aptitudinilor complexe este talentul. El se deosebeste de aptitudine prin gradul inalt de dezvoltare a aptitudinilor si mai ales prin imbinarea lor corespunzatoare, ceea ce face posibila creatia de valori noi si originale.

Exista si o forma mai inalta de dezvoltare a aptitudinilor, care se manifesta intr-o activitate creatoare de inalta insemnatate istorica pentru societate si care, de asemenea,  se manifesta in diferite domenii cum ar fi: stiinta, tehnica, arta etc. Aceasta forma de puternica originalitate o constituie geniul.

Posibilitatea dezvoltarii multilaterale a aptitudinilor exista la oricare dintre noi. In scoala, majoritatea elevilor invata cu succes la aproape toate disciplinele. Mai tarziu, datorita specializarii cerute de nevoile societatii, acestia isi restrang aria activitatii lor. Talentul nu este un privilegiu al catorva oameni exceptionali. Amploarea si plasticitatea talentului, observate la varste fragede, indica existenta unor premise naturale pentru dezvoltarea armonioasa a personalitatii umane. Bogatia intereselor, dragostea pentru munca, grija pentru dezvoltarea multilaterala a aptitudinilor sunt conditii esentiale pentru ca ele sa se poata manifesta devreme si cu putere.

Innascut-dobandit: o problema controversata in psihologie

Problema privind natura si determinismul aptitudinilor a fost si continua inca sa fie puternic controversata. Controversa apare referitor la caracterul innascut sau dobandit al aptitudinilor.

Aptitudinile au la baza anumite dispozitii individuale native. Aceste dispozitii sunt premisele naturale ale aptitudinilor. In randul lor sunt cuprinse: particularitatile diferitilor analizatori, ale dinamicii activitatii nervoase superioare, ale relatiei dintre primul si al doilea sistem de semnalizare. La aceste particularitati mai pot fi adaugate insusirile anatomofiziologice mai generale, cum ar fi o constitutie fizica mai robusta care-l fac pe om mai apt pentru anumite forme de activitate profesionala sau sportiva.

Dat fiind faptul ca ideea caracterului innascut al aptitudinilor nu s-a dovedit prea productiva, cu timpul s-a trecut la considerarea lor ca fiind dobandite, formate in decursul vietii individului. La nastere, exista o serie de predispozitii, de potentialitati, care devin realitati numai daca sunt raportate la conditiile favorabile ale mediului intern si extern.

Analiza: Divortul si protectia sociala a familiilor aflate in divort Referat: Cauzele conflictelor etnice din spatiul postsovietic. cazul republicii moldova.

Dispozitiile sau premisele naturale constituie numai una din conditiile procesului complex de formare a aptitudinilor; prin ele insele dispozitiile nu asigura dezvoltarea nici unei aptitudini. Pentru ca aptitudinile sa se formeze si sa se dezvolte este necesara o activitate intensa si organizata in domeniul respectiv, insusirea cunostintelor si deprinderilor adecvate. Interesele constituie un puternic stimul pentru dobandirea de noi cunostinte, imbogatirea vietii psihice pentru dezvoltarea aptitudinilor. Prin urmare, desi aptitudinile depind de dispozitii, ele sunt totdeauna un rezultat al dezvoltarii, al exercitarii lor intr-o activitate sau alta.

Predispozitiile au un caracter polivalent. Pe baza unei predispozitii se pot dezvolta mai multe aptitudini diferite, in functie de conditiile vietii si activitatii omului. Diferentierea aptitudinilor depinde de influentele social-educative, de interesele si activitatea individului, de activitatea de specializare.

Predispozitiile nu trebuie intelese ca nemodificabile, ca date o data pentru totdeauna. In procesul dezvoltarii aptitudinilor, in conditiile unei activitati adecvate se modifica si se dezvolta si predispozitiile. De exemplu, se modifica forta proceselor nervoase, echilibrul si mobilitatea lor, adica se modifica tipul de activitate nervoasa superioara, care este o componenta dispozitionala. De asemenea, se modificacapacitatea de analiza si sinteza a scoartei cerebrale, a componentei corticale a analizatorilor.

Pe baza cercetarilor efectuate pana in prezent, se poate formula ipoteza ca, in cea mai mare parte, structura unei aptitudini se datoreste deopotriva ereditatii si mediului si numai o mica parte actiunii "separate" a unuia sau a altuia din cei doi factori.

Dar, in procesul formarii aptitudinilor conteaza nu atat ereditatea sau mediul, cat calitatea lor. O ereditate precara, asociata cu conditii sociale extrem de favorabile, nu va putea conduce la formarea unor aptitudini evidente (ex: un debil mintal nu va ajunge niciodata la performante inalte, chiar daca este pus in cele mai bune conditii de mediu). Pe de alta parte, o ereditate superioara va fi neputincioasa daca conditiile de mediu sunt nesatisfacatoare (ex: o persoana care se naste cu auz absolut necesar activitatii muzicale, si-l va deteriora sau si-l va pierde daca lucreaza intr-o cazangerie). Ideal ar fi ca factorii ereditari si cei sociali sa coincida din punct de vedere al calitatii lor, atunci performantele ar fi maxime.

Clasificarea aptitudinilor

Aptitudinile pun in evidenta o organizare interna complexa, aparand ca necesara o diferentiere si o clasificare a acestora. Criteriul cel mai larg acceptat in acest scop este sfera de solicitare si implicare in cadrul activitatii, pe baza caruia au fost delimitate: aptitudinile generale si aptitudinile speciale.

Aptitudinea generala este considerata acea aptitudine care este solicitata si intervine in orice fel de activitate a omului sau in rezolvarea unor clase diferite de sarcini. Aptitudinile generale alcatuiesc repertoriul instrumental-adaptativ bazal al oricarui individ, care asigura o relationare si o adaptare cat de cat satisfacatoare in conditiile variabile ale mediului.

Sub denumirea de aptitudini generale se reunesc mai multe functiuni psihice, care, pe de o parte sunt implicate in toate formele de activitate, iar pe de alta parte, sunt proprii tuturor oamenilor: memoria, imaginatia si inteligenta. In mod curent, sub eticheta de aptitudine generala se regaseste doar inteligenta, ea subsumand atat memoria, cat si imaginatia. Dar, in cadrul aptitudinilor generale mai sunt incluse si capacitatea de invatare si spiritul de observatie.

Etimologic, termenul de inteligenta provine din latinescul inter-legere, care inseamna in acelasi timp a discrimina (disocia) si a lega. Pornind de la acest punct de vedere, se poate stabili o prima definitie: inteligenta este capacitatea de a stabili relatii intre obiecte, fenomene si evenimente cat mai diverse.

Cunoasterea comuna ne prezinta inteligenta drept capacitate generala de adaptare la mediu, de gasire a solutiilor optime in situatii noi, inedite.

Desi reprezinta o conditie esentiala a unei adaptari si relationari optime cu mediul, inteligenta generala nu determina prin sine insasi nici nivelul reusitei scolare si nici pe cel al reusitei profesionale. Obtinerea unor performante in domeniile amintite nu reclama obligatoriu existenta unei inteligente superioare, fiind suficienta si o inteligenta de nivel mediu. Aceasta inseamna ca performanta intr-o activitate complexa specifica este conditionata si de alti factori: nivelul unor aptitudini speciale, motivatia atitudinea, vointa.

Aptitudinile speciale sunt structuri instrumentale ale personalitatii care asigura obtinerea unor performante deasupra mediei in anumite sfere particulare de activitate profesionala.

Aptitudinile speciale se structureaza si se dezvolta selectiv in interactiunea sistematica a subiectului cu continuturile obiective si conditiile diferitelor forme ale activitatii profesionale. Ele sunt sustinute din interior de predispozitii ereditare pregnant diferentiate si de mare intensitate, care "dicteaza" directia de evolutie a personalitatii.

Clasificarea aptitudinilor speciale se face dupa genul activitatii in cadrul careie se manifesta:

- aptitudini artistice - pentru literatura, muzica, pictura, sculptura, actorie etc.;

- aptitudini stiintifice - pentru matematica, fizica, astronomie, biologie etc.;

- aptitudini tehnice - pentru proiectarea, producerea si intretinerea a tot ceea ce inseamna masina;

- aptitudini sportive - pentru atletism, gimnastica, pentru jocul cu mingea etc.;

- aptitudini manageriale - organizare, administratie, conducere-comanda;

- aptitudini pedagogice - de a face materialul accesibil elevilor, de a cunoaste si intelege psihologia elevului, limbaj clar si expresiv, de a face munca instructiv-educativa mai eficienta etc.

In interiorul fiecarei clase, se evidentiaza aptitudini cu un grad de individualizare si de specializare si mai ridicat.

Desi aptitudinea speciala se leaga de realizarea unor performante superioare mediei, ea prezinta tabloul unui continuum valoric destul de intins, facand ca persoanele care o poseda sa se diferentieze semnificativ intre ele. Aceasta diferentiere se constata in toate profesiile in care sunt implicate aptitudinile speciale.