Abordarea plana si abordarea structural-dinamica a psihicului

1. Abordarea plana a psihicului

2 Abordarea structural - dinamica a psihicului

1. Abordarea plana a psihicului

Cea mai veche modalitate de abordarea a psihicului este abordarea plana care divizeaza psihicul in functii sau facultati elementare si presupune asocierea sau concomitenta unor capacitati sau functii psihice.

Principalii promotori ai unei astfel de viziuni sunt reprezentantii asociationismului clasic, ai conexionismului si neoconexionismului modern (asociationistii D.Hume, J.Locke, J.Mill)

Psihicul este privit ca succesiune sau combinatii de elemente atomare (perceptia este o succesiune sau combinatie de senzatii, de exemplu). Aceasta perspectiva de abordare a psihicului ofera o imagine simplista a vietii psihice, aplicabila cel mult fenomenelor psihice simple, considera fenomenele psihice ca nedistincte intrre ele sub raport calitativ, ci doar sub raport cantitativ."Desi surprindea intr-o oarecare masura agregarea si inlantuirea exterioara a fenomenelor psihice, ea nu reusea sa inteleaga organizarea interioara a acestora" (Zlate, 2000, p.336)

Principiile abordarii plane a psihicului sunt:

o      Principiul divizarii psihicului in elemente componente ireductibile unul la latul;

o      Principiul identificarii elementului fundamental, care sta la baza intregului psihic;

o      Principiul agregarii si asocierii elementelor fundamentale;

o      Principiul repetarii asociatiilor;

o      Principiul indisocierii asociatiilor;

o      Principiul complicariii naturii asociatiilor si al multiplicarii tipurilor acestora (Zlate, 2000, p.337)

Aceste principii au stat la baza cercetarii experimentale ale unor continuturi psihice ca senzatiile, memoria, deprinderile si la baza explicarii invatarii prin conditionare clasica sau instrumentala.

2. Abordarea structural - dinamica a psihicului

Abordarea structural-dinamica sau piramidala a psihicului depaseste limitele explicatiilor mecanicist-asociationiste evidentiind aspectele calitativ noi sub care apar diferitele continuturi psihice rezultate pe baza altor continuturi mai simple. Din perspectiva structural-dinamica psihicul apare ca fiind organizat pe verticala de la simplu la complex.

Ideea organizarii nivelare a psihicului s-a conturat treptat, pornind de la intuitii si dezvoltandu-se pana la o conceptie clara, argumentata stiintific. Astfel, Leibniz intuieste existenta unor asa numite "perceptii mici", obscure in raport cu perceptiile cotidiene iar J.S.Mill de ireductibilitatea componentelor complexe la elementele lor constitutive. Ideile compuse se formeaza pe baza ideilor simple dar au proprietati diferite de proprietatile acestora asa cum sarea de bucatarie are o proprietate pe care nu o are nici Na nici Cl luate izolat. Metafora lui J.S.Mill sugereaza importanta relationarii elementelor intre ele. El afirma cel putin 2 nivele de organizare a psihicului: unul elementar (cu elemente ireductibile unele la altele) si unul structural (cu elemente intererlationate). Janet se refera mai explicit la organizarea nivelara a psihicului descriindu-i un nivel constient cu rol de coordonare si unul inconstient. Janet concepe constiinta ca o sinteza activa a tuturor elementelor psihice ce sunt grupate intr-o individualitate. Freud considera ca organizarea vietii psihice implica o infrastructura psihica aflata in conflict cu instantele superioare. Freud descrie psihicul in termeni de "aparat psihic" organizat nivelar (constient, preconstient si inconstient) sau dispunand de trei importante instante (Sinele, Ego-ul, Supraeul) aflate in raporturi dinamice intre ele. Conceptii structurate asupra organizarii nivelare a psihicului intalnim si la alti autori. Astfel, Klages descrie ca "straturi" ale vietii psihice: materia, structura si natura individualitatii. Lersch descrie ca straturi ale personalitatii o baza endotimica si o suprastructura personala. Thomae mentioneaza ca trei arii ale personalitatii: propulsiva, impulsiva si prospectiva.

Document online: Saracia in societatea romaneasca Referat: Sociologie economica rurala - intrebari

Psihologia contemporana adanceste ideea organizarii structural-dinamica a psihicului. Ken Wilber realizeaza un model al constiintei organizate pe nivele. Ceea ce autorul numeste "spectrul constiintei" se constituie din nivelele ei care sunt de sus in jos: nivelul spiritului, nivelul transpersonal, nivelul existential, nivelul ego-ului si nivelul umbrei. La nivelul umbrei omul are o imagine de sine saraca si inexacta, la nivelul egoului omul se identifica cu o reprezentare mintala cu diferite grade de exactitate a organismului sau, cu imaginea de sine, la nivelul existential omul se identifica cu organismul sau psihofiziologic cunoscut exact, circumscris spatio temporal, se poate delimita clar de mediu si de altii asemeni siesi, la nivelul transpersonal omul nu se mai identifica doar cu organismul sau dar nu este constient inca de sine ca parte a universului iar la nivelul spiritului se constientizeaza ca parte a constiintei cosmice, a mrii minti universale ( Wilber, apud Zlate, 2000, p. 344). Asa cum constiinta este organizata nivelar si incostientul este compus din structuri cu diferite grade de complexitate: 1.inconstientul fundament este reprezentat de structuri profunde latente care nu sunt dar pot deveni constiente, 2.inconstientul arhaic este format din structuri simple, primitive, care nu sunt ale exprientei personale ci ale exprientei filogenetice, inconstientul submergent este nivelul structurilor refulate de constiinta ca nemaifiind compatibile cu ea, 4.inconstientul pecete este nivelul structurilor nerefulate dar care pot fi refulate si 5.inconstientul emergent este nivelul format din structuri atat de profunde care nu au ajuns nici la nievlul inconstientului fundament.

Asa cum se poate observa din succintele descriptii de mai sus, abordarea stuctural-dinamica a psihicului se bazeaza pe asumptia ca elementele constitutive ale psihicului se organizeaza in structuri cu o anumita dinamica proprie. In acest context este esentiala precizarea semnificatiei conceptului de structura. In psihologie, operationalizarea conceptului de structura este mai dificila decat in stiintele exacte. Piaget, promotor de marca al structuralismului, descrie structura prin trei caracteristici: totalitate, transformare si autoreglare. Structura se constituie ca totalitate a elementelor componente, totalitate care se poate obtine si prin simpla asociere a acestora dar nu numai. Sunt necesare in plus o anumita emergenta a lor (un patern anterior elementelor) si o asociere a relatiilor dintre elemente. Structura nu este doar structurata ci si structuranta si acest lucru este posibil prin celalata caracteristica a ei, transformarea. Prin transformare se produc astfel noi structuri fara ca structura anterioara sa dispara. Cat de exact descrie acest lucru realitatea psihica a fost pretext de diferite controverse. S-a pus intrebarea daca structurile psihice doar coexista in timp si spatiu fara sa se influenteze reciproc, daca ele avand ca orice structura si caracteristica autoreglabilitatii mai pot explica adevarata dinamica a psihicului.

Abordarea structural-dinamica a evidentiat o serie de principii care regleaza atat structura cat si dinamica psihicului:

o      Principiul organizarii si ierarhizarii elementelor componente;

o      Principiul interactiunii si interdependentiei elementelor componente;

o      Principiul integrarii elementelor componente in structuri mai complexe fara ca acestea sa-si piarda propria identitate;

o      Principiul trecerii de la o structura la alta prin modificarea echilibrului fortelor de camp;

o      Principiul raporturilor de succesiune spatio-temporala fara raporturi genetice si evolutive;

o      Legilor de structura si a legilor de dinamica.(Zlate, 2000, p.350)

Asa cum puncteaza M.Zlate, abordarea structural-dinamica penduleaza intre "surprinderea modului de organizare, articulare si ierarhizare a elementelor vietii psihice la un moment dat" si "surprinderea dinamicii, evolutiei, schimbarii si transformarii de-a lungul timpului a organizarii psihicului" (Zlate, 2000, p.349).

Principala limita a abordarii structural-dinamice a psihicului consta in faptul ca "inchide prea mult psihicul in el insusi, or psihicul este deschis la exterior, la mediul natural si social, ingloband influentele acestuia si "exportand" in afara propriile produse" (Zlate, 2000, p.353)

Dificultatile ridicate de aceasta pendulare in explicarea psihicului vor fi depasite de noile modalitati de abordare a acestuia, abordarile sistemica si sinergetica.

Exercitiu:

Descrieti o idee si un sentiment din perspectiva asociationista si din perspectiva structural-dinamica

Rezumat

Unitatea de invatare 3: Abordarea plana si abordarea structural dinamica a psihicului

Aceasta unitate de invatare cuprinde informatii cu privire la doua din cele mai vechi modalitati de abordare a psihicului: abordarea plana si abordarea structural - dinamica. Cea mai veche modalitate de abordare a psihicului este abordarea plana conform careia psihicul este divizat in functii sau facultati elementare si presupune asocierea sau concomitenta acestora. Psihicul este privit ca succesiune sau combinatii de elemente atomare (perceptia este o succesiune sau combinatie de senzatii, de exemplu). Aceasta perspectiva de abordare a psihicului ofera o imagine simplista a vietii psihice, aplicabila cel mult fenomenelor psihice simple, considera fenomenele psihice ca nedistincte intre ele sub raport calitativ, ci doar sub raport cantitativ.

Abordarea structural-dinamica sau piramidala a psihicului depaseste limitele explicatiilor mecanicist-asociationiste evidentiind aspectele calitativ noi sub care apar diferitele continuturi psihice rezultate pe baza altor continuturi mai simple. Din perspectiva structural-dinamica psihicul apare ca fiind organizat pe verticala de la simplu la complex. Ideea organizarii nivelare a psihicului s-a conturat treptat, pornind de la intuitii si dezvoltandu-se pana la o conceptie clara, argumentata stiintific. Psihologia contemporana adanceste ideea organizarii structural-dinamica a psihicului. Ken Wilber realizeaza un model al constiintei organizate pe nivele. Abordarea stuctural-dinamica a psihicului se bazeaza pe asumptia ca elementele constitutive ale psihicului se organizeaza in structuri cu o anumita dinamica proprie. In acest context este esentiala precizarea semnificatiei conceptului de structura. In psihologie, operationalizarea conceptului de structura este mai dificila decat in stiintele exacte. Piaget, promotor de marca al structuralismului, descrie structura prin trei caracteristici: totalitate, transformare si autoreglare. Abordarea structural-dinamica a evidentiat o serie de principii care regleaza atat structura cat si dinamica psihicului.

Dificultatile ridicate de aceasta pendulare in explicarea psihicului vor fi depasite de noile modalitati de abordare a acestuia, abordarile sistemica si sinergetica.

Intrebari/probleme de autoevaluare

Enumerati principiile abordarii plane a psihicului;

Enumerati principalele limite ale abordarii plane a psihicului;

Prin ce anume depaseste abordarea structural-dinamica limitele explicatiilor mecanicist-asociationiste?

Descrieti intuitia lui J.S.Mill cu privire la organizarea piramidala a psihicului;

Prezentati succint conceptia lui Freud cu privire la organizarea vietii psihice;

Descrieti "spectrul constiintei" in modelul lui Ken Wilber;

Enumerati si definiti cele 3 caracteristici ale structurii in conceptia lui Piaget;

Enumerati principiile abordarii structural-dinamice;

Precizati principalele avantaje ale abordarii structural-dinamice a psihicului;

Precizati principalele limite ale abordarii structural-dinamice a psihicului.

BIBLIOGRAFIE MINIMALA

RADU, I., DRUTU, I., MARE, V., MICLEA, M., PODAR, T., PREDA, V., (1991), Introducere in psihologia contemporana, Editura Sincron, Cluj-Napoca

ZLATE, M., (2006), Fundamentele psihologiei, EdituraUniversitara, Bucuresti

ZLATE, M., (2000), Introducere in psihologie, Editura Polirom, Iasi.

LECTURI SUPLIMENTARE

MANZAT, I. (2003), Istoria psihologiei universale, curs-compendium, Editura Psyche, Bucuresti

MORIN, E., (1986), "Unitatea omului ca fundament si abordare interdisciplinara" in: TONOIU, V., BADESCU, I. (1986) (trad ): Interdisciplinaritatea si stiintele umane, Ed. Politica, Bucuresti, pg.273-312

ROSCA, A., BEJAT, M. (1976), Istoria stiintelor in Romania, Psihologia, Ed. Academiei RSR, Bucuresti