Hipnoterapia si psihoterapia de orientare ericksoniana

Hipnoterapia si psihoterapia de orientare ericksoniana

Milton H. Erickson a fost cel mai influent hipnoterapeut din secolul XX, dezvoltand o abordare noua in hipnoterapie, care astazi ii poarta numele: hipnoterapia ericksoniana sau hipnoterapia neo-ericksoniana. Abordarea hipnoterapeutica ericksoniana este prin intermediul unui stil conversational mai informal, cu tipare de limbaj complexe si implicand o strategie terapeutica clara.   Programarea neurolingvistica sau NLP se bazeaza pe modelarea abordarii lui Erickson, in NLP dezvoltandu-se ceea ce se numeste Modelul Milton. Cu toate acestea Weitzenhoffer se intreba daca NLP-ul de azi mai are vreo asemanare cu abordarea lui Erickson. Hipnoterapia este o forma de interventie psihoterapeutica practicata din cele mai vechi timpuri in tratarea pacientilor cu afectiuni psihice si somatice, in combaterea durerii, reducerea anxietatii, recuperarea unor deficiente, precum si la persoanele normale ca o modalitate de optimizare a performantelor, de stimulare a disponibilitatilor latente, de obtinere a unei mai bune autoreglari. "Hipnoterapia este utilizata in trei forme principale: hipnoterapie centrata pe simptom (sugestii administrate pe fondul transei hipnotice si care au ca obiectiv reducerea pana la eliminarea simptomului); hipnoanaliza (o combinare a tehnicilor hipnotice cu conceptia si tehnicile psihanalitice aplicate in timpul transei); hipnoza combinata cu tehnici de psihoterapie scurta de orientare comportamentala si experientiala (sub forma unei interventii eclectice). Literatura de specialitate descrie mai multe stadii de profunzime a hipnozei: starea de nereceptivitate, starea hipnoida, transa usoara, transa medie si transa profunda de tip somnambulic Pentru hipnoterapia centrata pe simptom este suficienta obtinerea transei usoare sau medii. Intr-o abordare hipnoanalitica este necesara transa profunda sau, cel putin, medie. Orice demers hipnoterapeutic implica parcurgerea in ordine a mai multor etape: pregatirea subiectului, inductia hipnotica, adancirea transei si dehipnotizarea. "

Tehnicile ericksoniene urmaresc accelerarea raspunsurilor adaptative si reducerea rezistentei si a raspunsurilor dezadaptative.

Tehnicile de accelerare a raspunsurilor adaptative sunt:

Tehnica amorsajului. Pentru a facilita un comportament sau o interpretare terapeutul amorseaza anterior reprezentarea mentala a comportamentului sau a informatiilor utilizate in interpretare. Exemplu: inainte de a efectua o tehnica de relaxare pacientul este intrebat de momentel placute de relaxare pe care le-a experientiat anzterior.

Tehnica imersiei in scenariu. Pentru a faciliat un anumit comportament, pacientului nu i se cere doar sa faca un anumit comportament dar i se da si o justificare plauzibila pentru acel comportament.

Tehnica justificarii efortului. Pacientul este implicat in sarcini extrem de dificile, mai dificile decat ar fi nevoie in mod real. Cercetarile arata ca cu cat efortul angajat in sarcina este mai mare cu atat subiectii se simt mai atasati si mai implicati in sarcina.

Tehnicile de minimizare a rezistentei sunt:

Tehnica paradoxului. Porneste de la ideea ca daca se incerca blocarea unui comportament pozitiv atunci acesta isi creste frecventa. Daca subiectului care sufera de o depresie usoara i se cere sa experientieze o depresie severa atunci este posibil ca acesta sa nu mai experientieze simptomatologie depresiva.

Tehnici de stimulare a controlului. Pacientul este invatat cum sa-si exagereze simptomatologia. Observand ca aceasta este sub controlul sau inseamna ca o poate controla si in sensul reducerii. Desigur aici intervin si mecanismele descrise in cazul tehniclor paradoxale.

Tehnica reinterpretarii. Orice manifestare in cadrul psihoterapeutic este interpretata ca fiind favorizanta pentru psihoterapie. Exemplu: daca pacinetul casca in cursul psihoterapiei i se spune ca este pregatit pentru relaxare sau ca este relaxat, nu ca este plictisit.